1,814 matches
-
două porții. Pe noi ăștia de eram mai tineri ne băteau ăia de ne Înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost Îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai Înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
hotel. Crezîndu-i un cuplu de homo, administratoarea îi previne că atunci cînd telefonul sună de trei ori înseamnă că a venit poliția de moravuri. Cei doi sînt oripilați de ce a putut să-i treacă tipei prin cap. Într adevăr, e îngrozitor cît de tare s-a extins suspiciunea de perversitate, inclusiv la noi. A devenit mult mai ușor să faci presupuneri vinovate, decît să accepți normalitatea. Dacă mi-i îngăduit să mă laud cu o bucurie, ea e aceea de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai bine, deși e confuz de tot. (A avut o ușoară congestie cerebrală). Trimit una din cele mai recente fotografii ale sale. I-am transmis omagiile matale, spunea: da! da!, dar mă Îndoiesc, că-și aduce aminte de mata. Uită Îngrozitor. Cerea cu insistență să vin și m-am dus, crezând, că-l pierdem și nu voiam să am remușcări. M-a recunoscut, s-a bucurat mult, m-a sărutat și nu mă mai lăsa să plec, deși venisem cu mașina
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fusese adus în mod clar pentru exterminare lentă, care începuse cu stagiul la Talpa Iadului, unde era ținut pe o salteluță pusă direct pe ciment. Reumatismul cu durerile și consecințele lui îngrozitoare nu l-au cruțat ci l-au torturat îngrozitor. Nu se putea ridica în picioare și trebuia să se târască la ușă să își ia gamela cu mâncare, împinsă de gardian cu piciorul în celulă. în singurătatea zilelor și nopților egale pentru deținut, de multe ori gândul îi fugea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
arătat. Când am ajuns la Rostock neam simțit ca într-o familie mai mare, căci aproape toți ne erau cunoscuți, iar Nea Pătru crease în condițiile de acolo un stil de viață ca într-o tabără legionară. Acum săracul suferea îngrozitor din cauza reumatismului localizat la mijloc și genunchi. Mă înțelesesem cu Tavi Voinea și cu Nuți Pătrașcanu să-l ajutăm și astfel când trebuia să l ducem la tinetă, îl ridicam cu multe precauții căci scrâșnea din dinți înăbușindu și suferința
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aflat în cameră, coada periuței de dinți. După aceea, picurând pe coada periuței plasată în sfincter, cafeaua cu sulfamidă, i au ajuns în intestin. Operația arătată am făcut-o dimineață și pe la ora 12 a încetat diareea. Dar el slăbise îngrozitor. Nu putea merge nici până la tinetă pentru necesități. La trei-patru zile o dată, îl luam pe brațe și-l puneam pe tinetă. Nu avea cred nici 40 kg. Solicitam în zadar medic pentru că era mereu „plecat” în concediu. Mă durea inima
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un puseu de spondiloză dorsală lombară activată, cu proces TBC activ și afecțiuni grave la ficat și stomac. în acest timp, la Aiud se știa și se comenta moartea sa, ca un motiv de spaimă pentru toți ceilalți. Regimul era îngrozitor, cu toată suita de inumanități de necrezut, cu pedepse draconice pentru orice încălcare a regulamentului, aplicate unor oameni ajunși la limita rezistenței fizice datorită înfometării sistematice și în majoritatea cazurilor cașectici. în această perioadă s-a înregistrat cel mai mare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în țară, pentru a se reface din punct de vedere general. între 28 septembrie și 7 decembrie 1964 a fost internat la secția de fizioterapie pentru a mai ameliora grelele lui suferințe la coloana vertebrală și coxartroza care îl chinuiau îngrozitor. După externarea din 7 decembrie 1964 pe data de 16.XII.1964 face un consult general la Spitalul orășenesc de adulți Sibiu unde dr. Borcea Ciprian constată starea sănătății sale, pe care o consemnează în certificatul medical nr. 8938: coxartroză
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
astfel încât copiii din clase s’au speriat chiar cu ferestrele închise, auzind loviturile date. Din declarația de la fila No. 3 a D-nei Directoare Angelescu Stanca și declarația de la fila No. 4 a sub. Lt. Bucur P. Ion rezultă cât de îngrozitor a bătut acest subofițer pe evreii ce-i avea sub comandă, și ce impresie a lăsat cu această faptă. Față de cele de mai sus, cu onoare vă rugăm să binevoiți a dispune înlocuirea acestui subofițer și pedepsirea lui. Comand. Cerc
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
exemplu, dacă se ajunge la extragerea amintirilor din oase, atunci se elimină tortura. Se ucide persoana care prezintă interes, se îndepărtează carnea, se spală oasele... și asta-i tot. Ți se oferă pe tavă toate informațiile de care ai nevoie. — Îngrozitor! — Din fericire sau din nefericire, știința nu a ajuns încă atât de departe. În faza în care se află cercetarea acum, informațiile se extrag din creier. Să nu exagerăm! Mie mi se pare totuna dacă se extrag din oase sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
le prind semnificația. Nu puteam decât să le confirm existența. Până la urmă am reușit să citesc două vise. Trecuse deja de ora zece. I-am înapoiat bibliotecarei craniul, mi-am scos ochelarii și m-am frecat la ochi. Mă înțepau îngrozitor. — Ai obosit? mă întrebă ea. — Puțin. Ochii mei nu sunt obișnuiți cu așa ceva. Cât am stat cu privirile pironite pe craniu, lumina viselor m-a orbit pur și simplu. Simt o durere ascuțită în ceafă. O să-mi treacă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca de taur, iar din vârful nasului pornea un corn sub formă de Y. Specia Kuranyokeras avea fața mai rotundă, pe cap două coarne ca de cerb și încă unul, foarte ascuțit, care se curba mult în spate. Amândouă arătau îngrozitor. — Oricum nu mai există speciile astea, spuse fata smulgându-mi cartea. — Unicornii sau mamiferele cu coarne fără soț sunt o raritate, ba aș spune chiar o anomalie. De aceea, pe scara evoluționistă sunt considerați orfani. Până și printre dinozauri au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Paznicul a luat-o cu pași mari spre turn. Era o după-amiază înnorată și umezeala pătrundea în oase. Deasupra Zidului planau dinspre vest nori întunecați ce amenințau cu ploaia. Paznicul transpirase și cămașa i se lipise de bustul solid. Mirosea îngrozitor. — Acesta e Zidul, zise el. L-a bătut cu palma de câteva ori. Are șapte metri înălțime și înconjoară tot orașul. Nu-l pot trece decât păsările. Altă ieșire nu există. Demult exista și o poartă de est, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întors spre mine fără să scoată o vorbă. Își croia drum printre tufișuri cu mâinile înmănușate, iar eu o urmam. — Drumul e mult mai prost decât pe vremuri, zise ea. Când am venit aici ultima oară nu era atât de îngrozitor. Poate ar fi mai bine să ne întoarcem. Dacă tot am ajuns până aici, hai să mai încercăm un pic. Să vedem până unde se poate ajunge. Am mai înaintat prin tufișuri vreo zece minute, ghidându-ne după mugetul vârtejului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zis. Nimeni nu se poate apropia de laboratorul lui. Prin preajma lui mișună Întunegri. Nici Computatorii, nici Simbolatorii nu au curajul să se apropie. Și ca să se poată mișca în voie, Profesorul practică sistemul sonorizării și desonorizării, lucru care-i sperie îngrozitor pe Întunegri. Grozav sistem de apărare! Dispar din calea lui de parcă ar fi Moise traversând Marea Roșie. Până acolo n-a ajuns decât nepoata aia a lui. Și tu. Cel puțin așa cred. Deci, îți dai seama cât ești de important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Așa e. Aveam dureri din pricina iernii. A, da, am fugit din pădure spre bibliotecă. Mi-am amintit de părul ei care-mi atingea obrajii. Fata de la bibliotecă te-a adus acasă. A ajutat-o Paznicul. Delirai din pricina febrei și transpirai îngrozitor. Puteai umple și-o găleată... Alaltăieri. — Alaltăieri... — Da. Dormi întruna de două zile încheiate. Am crezut că n-o să mai deschizi ochii niciodată. Te-ai dus în pădure, nu-i așa? Ți-am spus să nu te duci? — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întrebă ea. — Bineînțeles. 17 În țara aspră a minunilor Sfârșitul lumii, Charlie Parker, bomba cu ceas — Te implor, striga fata cea durdulie. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. N-are decât să se sfârșească, am mârâit eu. Mă durea îngrozitor rana. Parcă băteau în burta mea patru picioare a doi gemeni zdraveni. Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat adânc, am luat tricoul de lângă pat și mi-am șters transpirația de pe față. — Un nenorocit mi-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că au urcat din subteran, spuse fata. — Crezi că este opera Întunegrilor? — Nu, nu Întunegrii. N-aveau curajul să urce până aici. Și dacă ar fi fost ei, mi-aș fi dat seama după miros. — Ce miros? Un miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai aveam aer, nu mai puteam respira. Parcă mă ștrangula ceva. Din gâtlej nu-mi mai ieșea nici un sunet. Bubuituri groaznice de parcă se prăvăleau niște stânci peste noi. Pământul a început să se cutremure neregulat. Aveam senzația că ceva absolut îngrozitor o să ne înghită cu totul. Îmi venea să mă ascund, dar n-aveam unde. N-o puteam lua nici îndărăt. Fata alerga înainte, spre sursa zgomotului infernal, și trebuia s-o urmez. N-aveam de ales, așa că nu-mi rămânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așa că nu-mi rămânea decât să merg până la capăt. Din fericire, drumul nu avea cotituri și nici n-am dat peste ceva de care să ne lovim. Era neted ca un teren de bowling. Înaintam fără obstacole în cale. Gâfâiam îngrozitor. Alergam ca nebunii spre un punct fatal în timp ce lumea subterană se cutremura din toți rărunchii. Din când în când auzeam bufnituri îngrozitoare, de parcă se ciocneau niște bolovani uriași unul de altul. Pe când ne afundam tot mai mult în bezna aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
având aceeași țintă, se dilatau și se contractau precum burduful unui acordeon. Indiferent ce-o fi fost, era un zgomot pe care nu-l mai auzisem în viața mea. M-au trecut fiori. Ceea ce mi se părea însă cel mai îngrozitor era faptul că zgomotul acela nu ne respingea, ci răsuna mai degrabă ca o invitație. Știau că ne apropiem și așteptau cu o bucurie nebună să ne facă rău. De spaimă, simțeam o sudoare rece pe spate în timp ce alergam. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai degrabă ca o invitație. Știau că ne apropiem și așteptau cu o bucurie nebună să ne facă rău. De spaimă, simțeam o sudoare rece pe spate în timp ce alergam. Am înțeles că nu era vorba de cutremur. Ceva mult mai îngrozitor decât un cutremur, dar nu-mi puteam imagina ce anume. Și nici nu cred că avea vreun rost. Situația părea să scape de sub control. Nu ne rămânea decât să ne adunăm puterile ca să putem depăși prăpastia ce despărțea forța imaginației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era aprinsă lumina albastră. Deci nu trecuse chiar atât de mult timp, deși eu aveam impresia că se duseseră vreo două-trei ore. În clipa aceea am simțit o adiere de aer. Era cu totul altfel. Nu mai mirosea atât de îngrozitor și mi-a mai slăbit tensiunea din urechi. Zgomotele erau și ele diferite. Sunetele scoase de Întunegri se auzeau undeva departe. Ce-a fost greu s-a terminat. Fata a ridicat lanterna și a luminat stânca. Ne-am rezemat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să fugim? Dar ce altceva să facem? Ce rost ar fi avut să mă agit atâta dacă nu aveam o țintă precisă? Trebuie să o întindem în maximum trei zile. Mai mult nu rezist eu. Aerul de-aici e absolut îngrozitor. Irespirabil de-a dreptul și nu mai pot de frig. Cum e vremea afară? — E frig și ninge tare, am zis băgându-mi mâinile în buzunare. Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu. Aerul de-aici e absolut îngrozitor. Irespirabil de-a dreptul și nu mai pot de frig. Cum e vremea afară? — E frig și ninge tare, am zis băgându-mi mâinile în buzunare. Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu atât mor mai multe animale, ceea ce înseamnă că Paznicul are de lucru, nu glumă. O vom întinde cât e el ocupat cu incinerarea în crângul cu meri. Îi iei cheile de pe perete, descui aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]