KorAP: Find »[drukola/base=înnebuni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...150 >

3,744 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

Firavă că Racey O’Grady nu înseamnă nimic pentru tine. Detta: Nu, voiam să spun... Tessie: O să-ți spun eu ce-ai vrut să spui. L-ai tras pe sfoară. Sunt destul de supărată pe tine, Detta. Ai vrut să-l înnebunești pe bietul Harry de gelozie și te-ai folosit de Racey. Harry ar fi putut să-l ucidă pe Racey azi. Detta: Racey e teafăr. N-a pățit nimic. M-am asigurat că n-o să pățească nimic. Tessie: Și e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
doi...? El: Pentru noi doi va rămâne întotdeauna secția de urgențe de la St Vincent’s. Apoi Gorila a demarat. Așadar, ce zici de asta, Anna? Eu sunt stânjenită la culme. Mă simt ca ultima proastă. Am crezut că Colin e înnebunit după mine, dar el era în cârdășie cu Detta - și probabil că el a făcut pozele despuiate. Am crezut că sunt un detectiv în toată regula, care reușește să-și croiască drum în ograda familiei O’Grady, când, de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
la nuntă? —O să fie. Crezi sincer că ar putea să lipsească? Ar ucide-o. M-am băgat în culcuș și mi-am găsit refugiul în filme siropoase și biscuiți Kimberley cu ciocolată, numărând zilele până la întoarcerea la New York. Nu mă înnebunisem niciodată după Crăciun, părea întotdeauna să aducă mai multe certuri ca în restul anului, dar ăsta mi se părea extrem de greu de suportat. Janie îmi trimisese o felicitare de Crăciun, care era o poză a „micului Jack“ cu un fes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
surorii mele. — Da, așa e, desigur! E aici cu mine și îmi spune... N-a murit. Trăiește, în Londra, probabil că acum calcă ceva. Oh. OK. Aaron? — Nu. —Andrew? — Nu. N-o să-l ghicești niciodată. —Spune-mi-l. Nu. — Mă înnebunește! —Bun. Apoi am închis. Capitolul 16tc "Capitolul 16" Mitch părea un alt om. Literalmente, un alt om. Efectiv părea mai înalt și atât de sigur de el că era aproape îngâmfat. Până și fața lui avea o altă culoare. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
modernă neconvențională - Joey stă cu Treakil când Jacqui iese în oraș cu frumosul Karl, polițaiul. Ea se gândește să renunțe la interdicția în privința mângâietorilor-delicați, mai ales că frumosul Karl - care e într-adevăr foarte frumos - e tot pe-atât de înnebunit după Treakil, pe cât este și după Jacqui. Totuși, nu se poate nega că mai este încă un viorrr între ea și Joey Ciufutul, așa că, cine știe... Rachel și Luke sunt neschimbați; doi aiuriți fericiți și mângâietor-delicați. La lucru, totul merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

cerc. Erau vreo cincisprezece barbari împotriva unui roman care se dezlănțuia asemenea unui uragan, îi atrăgea, îi ataca și îi dobora, reușind să evite loviturile lor, alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el... A înnebunit. Valerius gâfâia și de oboseală, și de spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a înnebunit. — N-a înnebunit. E extazul care te cuprinde în momentul luptei extreme... Știu prea bine. Este acel furor sacru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
reușind să evite loviturile lor, alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el... A înnebunit. Valerius gâfâia și de oboseală, și de spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a înnebunit. — N-a înnebunit. E extazul care te cuprinde în momentul luptei extreme... Știu prea bine. Este acel furor sacru... Omul este târât în infern și se înapoiază erou. — Nu-i el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
loviturile lor, alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el... A înnebunit. Valerius gâfâia și de oboseală, și de spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a înnebunit. — N-a înnebunit. E extazul care te cuprinde în momentul luptei extreme... Știu prea bine. Este acel furor sacru... Omul este târât în infern și se înapoiază erou. — Nu-i el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea mulți! — Îi ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică? - Valerius își puse săculețul la gât. Cum adică, Vitellius nu suferă să fie învins? Asta înseamnă că luptele sunt aranjate? — Ai înnebunit? Nu sunt aranjate. Vreau să spun că Vitellius îl aduce în arenă pe gladiatorul care îi aparține numai dacă acesta e mai puternic decât toți ceilalți și e sigur de victorie. Pe cât pui pariu? îl întrebă, trecând monedele dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
spui nouă. Eu cred că-l detești pe Vitellius. — Un gal care-l urăște pe Vitellius. N-ar fi nici primul, nici ultimul, spuse Lucilius. Dar Listarius e băiat bun. — Nu tot gal e și gladiatorul ăla după care sunt înnebunite toate femeile din Roma, cel care a sosit de puțină vreme din Gallia? întrebă al doilea ajutor de bucătar. Cel invincibil... care nu ucide niciodată... — Vorbești de Orpheus, secutor-ul? E de necrezut că nu ucide. Eu nu... — Tăceți! îi întrerupse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ăia care ardeau de vii pe cruci!... Închise ochii, palid. Vitellius însă nu-i mai dădea atenție. La un semn al lui, o mulțime de petale albe de trandafir inundă cerul de octombrie și se revărsă asupra arenei. Mulțimea era înnebunită. Toți ridicau mâinile ca să prindă petalele. Zgomotul mulțimii ajungea până în puțul săpat în colina din mijlocul arenei. Îngrămădiți pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se străduiau să o smulgă. Era clar că înnebunea. Da, aveau dovada - excentricitatea care afectase familia dinspre partea mamei timp de mai multe generații ieșea iar la iveală, exact când sperau că genele responsabile dăduseră în sfârșit de vreo fundătură și rămăseseră liniștite. Iar și iar îi lua prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
semene cu cele ale propriilor mame. Înainte, abia dacă se întrebaseră ce i se dădea de mâncare lui Sampath, dar, pe măsură ce ambiția lui Kulfi creștea, pe măsură ce devenea mai sigură de ceea ce făcea, un singur miros era suficient cât să-i înnebunească. Departe de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse, spuse Sampath, înseamnă că vor exploda, indiferent că-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
oare unde era tricoul lui cu imprimeul cu jungla, cel pe care nu-l găsea nimeni? Când adevărul ieși la iveală, după ce una dintre surori îl zărise pe Hungry Hop aruncând pe fereastră fostei sale agresoare fustele mamei sale, familia înnebuni de grijă. Era clar că-și pierduse echilibrul. Parcă sub influența unei vrăji periculoase, teama lui de Pinky Chawla se transformase într-o afecțiune nesănătoasă. — Fii atent, îl avertizară ei. O să te trimitem la unchiul tău din Dubai, dacă acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Să nu treci pe Ninety-Ninth Street. Nu te duce la baruri cu dansatoare dezbrăcate. Vrei să-i dai lui Dawn ceva de băut? Ține-te departe de magazinele cu materiale pornografice pe care le-ai și reperat deja. Te vor înnebuni. Când o fi să ne întâlnim, să fii beat. Să-mi dai înapoi nenorociții ăia de bani. Așteaptă. Hei. Cum te cheamă? Linia a amuțit. Am pus receptorul în furcă, apoi l-am ridicat din nou. — A fost un telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cu pumnii și mârâi. Oamenii se uită și uneori râd, dar nu-mi pasă. Brațele și picioarele mi se avântă cu mișcări îndesate, ca în dansul unui karateka, țintind cerul. Și țip cât mă ține gura. Lumea crede că am înnebunit, dar prea puțin îmi pasă. Așa, ceva nu admit. E cineva care nu permite ca vremea să fie așa de posomorâtă. De la o vreme, Selina Street mă tot bate la cap să-i deschid un cont bancar. Nu are un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
umezeala sufocantă a camerei, așteptând-o pe She-She și regretând sincer că nu-mi încercasem norocul cu Moby. Dacă aș fi în locul tău, îmi spuse She-She după ce se întoarse, aș fi foarte excitată. — Ai fi nu-i așa? — Aș fi înnebunită. Abia aștept, poți fi sigură. Pun pariu că așa e. — Da, ar fi o adevărată veselie. — Aș fi atât de excitată. — Ce anume te-ar excita? am întrebat-o eu încruntat. She-She rămase incredibil de îmbufnată. — Vreau să spun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
luat într-un local argentinian de pe Eighty-Second Street, prietenul meu Fielding m-a asigurat din nou în ceea ce privește problema Lorne-Caduta. Toate conflictele, mi-a explicat el, se vor rezolva în clipa în care vom fi în posesia scenariului definitiv. Starurile te înnebunesc invariabil în felul ăsta până când apare scenariul în fața căruia trebuie să se încline. Apoi uitau de fișa personajului, fiind obsedați exclusiv de probleme ca numărul de replici, durata rolului, numărul de gros-planuri. Doris Arthur s-a întors în State și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
care sunt prevăzute. Și totuși, undeva e o chichiță. (Există. Cele mai multe din ele sunt nebune. E un lucru pe care merită să-l țin minte.) Fătuca de pe scaun - semăna cu Cleopatra. Nu știu de ce, dar imediat am încadrat-o drept înnebunită după sex, putoare, idolatră a sulii și așa mai departe. Imediat le ochesc. M-am uitat la ceas: opt și jumătate - nu, nouă jumătate. E timpul să-mi văd de drum. — Bei ceva? am întrebat-o. Fața ei s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-l pe mutu’. (Reușisem să dau peste cap și celelalte întâlniri cu ea. Nu-i așa? Da, reușisem.) Dar, în cele din urmă, toată povestea m-a liniștit Doar când ești liniștit îți dai seama câtă nevoie ai de liniște. Înnebuneam. Muream. Asta făceam, muream. Înainte de a vorbi despre petrecerea-fantomă am vorbit despre estetică. Sau, mai bine zis, Martina a vorbit. Estetica reprezentă un subiect pe care l-am abordat înainte doar cu ortodontistul meu, doamna McGilchrist (ca, de exemplu, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
împleticiți spre telefon. Era Fielding Goodney cu problemele lui: un „scenariu de vis“ sosise de la Doris Arthur. Caduta Massi și Butch Beausoleil semnaseră contractul, Spunk voia să se alăture proiectului, Lorne voia să-l părăsească - Lorne Guyland era pe cale să înnebunească sau era deja nebun. Banii picau din cer mai repede decât era Fielding în stare să-i prindă, împrospătat, într-o dispoziție de zile mari, m-am prezentat iar la ușa vecină, cu sticla de brandy legănându-mi-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ai chef, îi dai juma’ de liră. Nici vorbă, locuri rezervate și două lire taxă de intrare. Vron își face apariția în voaluri și eșarfe și cămăși și asta în bezna de aici. După care se cară. Toți de-aici înnebuniseră de-a binelea. M-am dus la ea și i-am zis - ieși înapoi și scoate-ți nenorocitele astea de țoale. N-a vrut. A zis că ăsta a fost numărul. A trebuit să-i dau banii înapoi. Mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
avea nimic sexual în ea, nu, hotărât lucru. Probabil că ceea ce simt eu acum pentru Spunk e o revenire a acelei stări. Îmi spun uneori - liniștește-te, sunt împunsăturile eului tău mai tânăr. Uneori, în mijlocul frământărilor și gândurilor năbădăioase, mă înnebunește ideea că m-am îndrăgostit, probabil, nebunește de Fielding Goodney, încă din prima clipă când l-am întâlnit. Ei, ce-i de făcut? Cred că trebuie să mă împac cu situația. Va trebui să sper într-un viitor mai bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]