2,073 matches
-
jucase și Erjika acest rol cu mine ca să mă ajute să o uit pe Creața. A trebuit să o sărut în fața lui Tibi și a multora care mergeau ca și noi în cantină să-și servească porția de macaroane. Se înroșise la față ca și acum, chiar dacă nu era nici frig și nici foarte cald, dar n-a spus nimic. A închis ochii și cuprinzându mă în brațe a așteptat să termin. Eram în jocul ei și totuși n-a ripostat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-l părăsească de cât alergase. Da, îi răspunse sec Erjika țintuindu-l cu privirea. Ia zi-mi Titi, de ce mă iubești tu pe mine...? Doar fiindcă ai auzit că e ușor să mă poți avea la pat? Titi se înroși tot la față și dădu în bâlbâială, murmurând inteligibil doar acel „te iubesc” care o enerva la culme. Spune-mi, de ce? că încep să nu te mai cred... Ce-ți place la mine? Păi... cum arăți, cum gândești, că ești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ușor din cap. Bianca pufni lângă mine și Începu să se prefacă că desenează ceva. ― Nu fă asta, Îi spuse Eliza Gothicei. N-o Întreba! ― Oh, ai Încredere În mine! Eliza Îmi aruncă o privire scurtă. Am observat că se Înroșise. ― Ce să mă Întrebe? Gothica Îmi zâmbi dulce. ― Eu sunt Maia, spuse ea. Eliza e mult prea timidă, așa că voi face eu treaba ei. Am vrea să ne spui ceva, dacă nu te deranjează. Eliza părea foarte jenată de vorbele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost, eroi sunt încă“... Gabriel a asigurat, la cererea Rodicăi, un fundal instrumental, împreună cu grupul lui muzical. Tovarășa Găinușă, o femeie mică și cu un coc foarte înalt, a trecut repede prin întreprindere și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe astea cu sămânță le pun la cloșcă. Va scoate pui din ele. Și dacă nu au sămânță, ce faci cu ele? Pe acelea le mâncăm. Mai si păstrez din ele, adun în fiecare zi, pentru Sfintele Paști. Le vom înroși atunci, bunico? Da, le înroșim ca sa ciocnim de sărbători, fată dragă. Treceam pe lângă hambar să mă uit la cloșcă. Era permanent pe coș, acoperind ouăle. Nici nu cobora să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pun la cloșcă. Va scoate pui din ele. Și dacă nu au sămânță, ce faci cu ele? Pe acelea le mâncăm. Mai si păstrez din ele, adun în fiecare zi, pentru Sfintele Paști. Le vom înroși atunci, bunico? Da, le înroșim ca sa ciocnim de sărbători, fată dragă. Treceam pe lângă hambar să mă uit la cloșcă. Era permanent pe coș, acoperind ouăle. Nici nu cobora să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape, cârâia la ea și se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
carnet. Poate mai afli câte ceva din ea. Am cerut-o și am aflat mai multe din ea decât și-ar fi imaginat cineva. Mai ales din ultima frază. Pe care, dacă nu i-ar durea, aș tatua-o cu fierul înroșit pe fiecare nou-născut. Îngerul uită ușor cine e. Mai ales dacă se ia după etalonul uman. Bărbații îl consideră din cap până-n picioare femeie, iar femeile, bărbat. Să rămânem la cazul de pe urmă. În carnețel mai apare și expresia M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de făcut bagajele și cum răspuns gândurilor ei nu a venit de niciunde, a plecat la drum. Nu a mers mult, când dintr-o dată Noaptea s-a gândit că ajunge atâta zi cu mult soare și, când cerul s-a înroșit la orizont, repede și-a întins mantia întunecată obligând locuitorii pământului să se liniștească, să întrerupă orice activitate, să meargă la odihnă pentru ziua următoare. Cum mergea pe marginea unei ape și se tot uita spre marginea unei păduri pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pleca la mare, m-am speriat din pricina unei hemoragii. M-am trezit în mijlocul nopții într-o mică baltă de sânge. Când am ajuns la baie, m-am îngrozit de-a dreptul, căci arătam ca un animal înjunghiat. Chiuveta s-a înroșit de la sângele care-mi curgea din nas și, la fiecare mișcare, stropeam lucrurile din baie. Faptul că era noapte, că nu știam ce să fac, îmi sporea și mai mult panica. După vreo jumătate de oră, am reușit, în sfârșit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un paraclis în care nu se poate intra. Fiecare se uită, pe rând, printr-o ferestruică. Pe peretele exterior atârnă un clopot de bronz, fără limbă. Asta e tot? mă întreb, cumva, dezamăgit. Jos, o pădure de stejar cu frunzele înroșite de toamnă. Dacă te uiți la ea, ai "rău de înălțime". Probabil, călugării se încălzeau arzând butuci din această pădure. Revin și, pe la mijlocul peretelui, descopăr un mic tunel pe care nu-l remarcasem la urcare. Cobor prin el și abia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și destul de curios. El mai văzuse iluzii și nu era convins că mai avusese parte de așa ceva. După trei minute, solul prinse a se înroși. Janasen se dădu înapoi cu băgare de seamă. Focul făcu ravagii, dar tot reuși să vadă structura internă complexă a unei mașini, ale cărei piese se topiră într-o masă informă în vâltoarea albă și șuierătoare. Nu așteptă sfârșitul, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
până acum, vei putea astfel să asculți pământul bun, tor când, cu urechile tale de zânuță, vei putea să te speli pe ochi în roua dimineții îmbelșugate, vei lăsa furnicile albe să îți curețe dințișorii de fildeș, buburuzele să îți înroșească obrajii, gândacii de colorado să te gâdile, vei putea râde, de gâdilat și de bucuria că îți poți strânge iubitul în brațe, seara, după ce el îți va scrie un poem pe un carnețel verde ca iarba, pe eticheta căruia scrie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fugit, ca să nu întîrziem, până la gară, prin troiene, amuzîndu-ne fără să vrem de echilibrul pe care trebuia să-l ținem pe gheață, mână în mână, dezmorțiți de goană și de vântul sănătos ce ne plesnea pes-te față și ne înroșea pielea. Din ce în ce ne-a revenit dispoziția de altădată și râsul fără constrîn-gere; s-au îndepărtat gândurile neliniștitoare, iar la treapta trenului ne-am luat rămas bun, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat (doar fără melancolia despărțirilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi se repezi înainte și cuprinse capul lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de aparențe sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
elevii se întoarseră spre un băiat care stătea printre ei. Nobunaga le urmări direcția privirilor și ochii i se opriră asupra unui adolescent de paisprezece-cincisprezece ani. — Da. Uitați-l. Ieronim a fost. Când preotul îl arătă cu degetul, băiatul se înroși la față și coborî privirea. Nobunaga nu era sigur dacă-l cunoștea sau nu. — Cine e acest Ieronim? întrebă el. Al cui fiu este? Preotul îi vorbi sever elevului: — Ridică-te în picioare, Ieronim. Răspunde-i Domniei Sale. Ieronim se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe rând. Armura lui Katsuyori se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea încețoșată de propriu-i sânge. Toți cei din jur păreau dușmani. — Stăpâne! Încă mai sunt aici! Sozo e lângă dumneavoastră! — Sozo, repede... voi comite seppuku. Rezemându-se de umărul valetului, Katsuyori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar ce să fac? Mitsuhide părea să fi ajuns într-o stare de ebrietate totală, lucru care nu i se mai întâmplase niciodată. Chipul său, pe care lui Nobunaga îi plăcea să-l compare cu un fruct de kumquat, se înroșise complet, până la fruntea cu început de chelie. — Ce zici de înc-o ceașcă? Îndemnându-l pe Kazumasu să îl mai toarne, Mitsuhide continua să vorbească, peste măsură de vesel. Nu prea avem multe zile fericite ca asta de azi, chiar dacă trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Akechi, se întreținea cu un oaspete. Musafirul era pictorul Yusho, care nu era de origine din Suwa. Părea să aibă cam vreo cincizeci de ani, iar fizicul său robust nu indica prin nimic că era pictor. Vorbea foarte puțin. Asfințitul înroșea pereții albi ai șirului de magazii în care fasolea era depozitată. — Trebuie să mă iertați că v-am vizitat, pe neașteptate, într-o perioadă de război ca aceasta, și că nu vorbesc decât despre problemele plictisitoare ale unui om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-o clipă. Chipurile care până atunci arătaseră atâta obrăznicie, expresiile sfidătoare, dispărură. Nu mai rămăseseră decât nenumărate fețe de culoarea pământului, tremurând de frică. Stând lângă cele cinci cadavre, cei cinci samurai îi priviră amenințători pe muncitori, cu săbiile înroșite de sânge încă în mâini. În cele din urmă, Kanbei strigă, cu toată ferocitatea: — Acești cinci oameni care v-au reprezentat - i-am chemat aici, am ascultat ceea ce au avut de spus și le-am dat un răspuns foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privească și lăsă capul în piept. De îndată ce melodia încetă, Muneharu vorbi, încă o dată, răspicat: — Generale Mosuke, vă rog să priviți cu atenție. Mosuke ridică privirea și văzu cum Muneharu, care îngenunchease, își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său, pântecele. După ce-i predară lui Mosuke cutia cu capul retezat al generalului și se înapoiară la castel, vasalii lui Muneharu își urmară stăpânul în moarte. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru în timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi, în lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care îl cunoscuse Hideyoshi în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. Într-adevăr. Se înroșea imediat la față. — Dar îmi aduc aminte că, pe vremea când erați tineri, adesea petreceați toată noaptea bând împreună. — Da, în materie de dezmăț, Maimuțoiul ăla tânăr nu obosea niciodată. Era specialist. Eu, ori de câte ori beam prea mult, cădeam de pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că zăreau inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, însă, le arătară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decăderea unui om, dintr-o singură lovitură, nu apărea decât o dată. Acum, Katsuie se afla pe punctul de a apuca sau a rata o asemenea ocazie. Cercetându-și opțiunile, lui Katsuie aproape că-i lăsa gura apă, iar Genba se înroșise la față. — Shogen, începu în cele din urmă Katsuie, dacă ai vreo strategie de propus, te rog să vorbești deschis. — Umila mea părere este că n-ar trebui să pierdem această ocazie, dar ar trebui să atacăm cele două fortărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața ochilor o victorie de asemenea proporții? Of, încep să cred că Demonul Shibata îmbătrânește. — Vorbești prostii. Ești încă tânăr, atâta. Ai curaj în luptă, dar, în materie de strategie, îți lipsește experiența. — De ce spui asta? începu Genba să se înroșească la față, dar Katsuie nu se lăsa pradă agitației. Era veteranul a nenumărate bătălii și nu risca să-și piardă calmul. — Gândește-te un moment, Genba. Nimic nu e mai periculos decât să te strecori în adâncul liniilor dușmane. Merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]