7,678 matches
-
un apartament mai spațios pentru mine și pentru copii și o slujbă provizorie. Bibliotecară pe timp de un an la o școală. După aceea rămîne să mă descurc cum pot. Am găsit ieri un carnețel de-al lui cu niște Însemnări ciudate. Nu Înțeleg nimic, dar simt că există acolo un sens care ar putea explica unele lucruri. Ți le reproduc aici: „În R., cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea și te anihilează. În G. te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cucerești Parisul cum altădată toți Lucienii și Rastignacii lui Balzac. Dar pentru asta trebuie să ai vocație de erou, și nu de erou oarecare, de erou faustic, trebuie să semnezi din capul locului pactul cu diavolul. Îmi vin În minte Însemnările lui Rudolf B. „În R. cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea și te anihilează; În G. plasa socială te Înfășoară complet pînă te sugrumă“ sau „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea reușești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
redactorului-șef al revistei Cisla, N. Oțup. Apreciind imediat valoarea scrierii care i-a parvenit, N. Oțup o publică, complet, în numerele 1-17, 1934, ale săptămânalului Illiustrirovannaia jizn sub titlul Povest s kokainom (Iz zapisok bolnogo) (Poveste cu cocaină. Din însemnările unui bolnav). Sub același titlu, va publica el prima parte a romanului în revista Cisla, nr.10, 1934, care își va încheia apariția cu acest număr. Tot în 1934, necunoscutul M. Agheev semnează și povestirea Parșivâi norod (Un popor parșiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Intervențiile acestea nu sunt lipsite de importanță pentru decizia unei edituri pariziene de a scoate romanul în volum, în anul 1936, de data aceasta sub titlul care s-a impus ulterior Roman s kokainom (Romanul cocainei) și fără subtitlul Din însemnările unui bolnav. Critica romanului înregistrează noi nume, printre care cel al slavistului V.Veidle care, în revista Krug, nr. 2, 1936, întreprinde un examen tematic și poetic al cărții, semnalându-i stângăciile de stil, dar și punând în valoare „sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
existența și gândirea lui Maslennikov și pare că o fac numai pentru a întrupa un spațiu în fața căruia eroul-povestitor își conștientizează neadecvarea la existențial, cu fiecare dintre personajele respective naratorul adăugând imaginii singurătății umane încă o fațetă. Aceeași duplicitate favorizează însemnările lui Maslennikov, construcția unui spațiu propriu în care carența existențială a eroului este valorificată și depășită printr-un examen de sine și de situații care, prin cruzimea inciziei și prin cultivarea ireverenței la adresa sentimentalității umane, egalează „ironia crudă“ lermontoviană din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-au dovedit neîntemeiate; în ușa deschisă stă viu și nevătămat chiar Hirghe. „Ah, tu ești! spune el în silă. Credeam că a venit omul. Ei, intră dacă ai venit.“ Și am intrat. *** Aici se termină, mai exact, se întrerup însemnările lui Vadim Maslennikov care a fost adus la spitalul nostru în stare de delir în gerul lui ianuarie 1919. După ce-a fost ajutat să-și revină, Maslennikov a recunoscut că e cocainoman, că a luptat mult cu sine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de-a pururi. Să-i fie țărîna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte cîteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale rămase lîngă toc). Toate astea, deci, i-au fost Înmînate mamei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ofițerilor ruși, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman, Sankt-Petersburg, 1870; Contele F.V. Rastopcin: Însemnări, Moscova, 1889; D.S. Mereșkovski: Tolstoi și Dostoevski, Sankt-Petersburg, 1903 (cu autograf și dedicație pentru V.M. Șciukina); A.S. Pușkin: Opere, Academia Imperială de Știință, sub Îngrijirea lui V.I. Saitov (trei volume), Sankt-Petersburg, 1911; Knut Hamsun: Opere complete (primele patru volume), Sakt-Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
istoria pogromurilor din Rusia, Petrograd, 1919; A.S. Pușkin: Scrisori 1815-1837, Sankt-Petersburg, 1906; L.N. Tolstoi: Război și pace, ediția a treia, 1873; L.N. Tolstoi: Povestiri din Sevastopol, Moscova, 1913; Richard Wilton: The Last Days of the Romanovs, London, 1920; Culegere de Însemnări, jurnale, amintiri, scrisori și note de drum privind istoria Rusiei, tipărite În limba rusă (trei cărți), Novgorod, 1912; Eli și Cion: Rusia contemporană, Moscova, 1892; Jehan-Préval: Anarchie et Nihilisme, Paris, 1892 (există ipoteza că sub acel pseudonim s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Rusia contemporană, Moscova, 1892; Jehan-Préval: Anarchie et Nihilisme, Paris, 1892 (există ipoteza că sub acel pseudonim s-ar fi ascuns R.J. Racikovski); W.M. Thackeray: Vanity Fair. A Novel without the Hero. Tauchnitz Edition, Leipzig (fără dată); N.I Greci: Însemnări despre viața mea, Sankt-Petersburg, ediție Suvarin (fără dată); Melhior de Vogüe: Les grandes maîtres de la littérature russe (vol. 55, 56 și 65), 1884; Jurnalul de campanie al unui ofițer rus, editor I. Lajecinikov, Moscova, 1836; Lucrările Societății de economie liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
65), 1884; Jurnalul de campanie al unui ofițer rus, editor I. Lajecinikov, Moscova, 1836; Lucrările Societății de economie liberă pentru dezvoltarea agriculturii În Rusia, Sankt-Petersburg, 1814; Corespondența lui N.V. Gogol, sub Îngrijirea lui Senkor, Moscova, fără anul apariției; D.I. Zavalișin: Însemnări ale decembriștilor, 1906 (cu dedicația lui Zavalișin către Ipolit Nikolaievici Belogorcev) și, În sfîrșit, o carte legată grosier În piele și fără coperte. Iar cititorul va putea distinge din această listă de cărți din patrimoniul familiei - cărțile legate În piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu este „efectul interpenetrării dintre acțiunea de precunoaștere cu cea de necunoaștere“, după cum va susține Nina Roth-Swanson, ci transpunerea lirică a șocului resimțit de Mendel Osipovici În momentul În care privirile noastre se vor fi Întîlnit, atunci, la redacția publicației Însemnări rusești (unde trecuse „Întîmplător și fatal“) de la Paris, Într-o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și doi. Și altceva, În poeziile sale din perioada emigrației, M.O. nu a poetizat „frustrarea“, așa cum susținea amintita doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
văzut portretul În ziar; creația lui Konstantin Rotov. L-am decupat și mi l-am lipit În jurnal; mă gîndeam: Doamne, cred că așa ar trebui să arate bărbatul vieții mele! (Patetismele tinereții) Și Într-o zi aflîndu-mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi-am lăsat mîinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prelucrată, decantată și organizată până la nivelul compatibil cu demonstrația pe care autorul o face în legătură cu acest col de geografie și istorie. Impresionează varietatea surselor consultate. A preluat și a menționat eforturile anterioare rămase nefinalizate (cazul Olimpiei Bădăluță și a altor însemnări utile detalierii, a culorii locale). A continuat documentarea cu mijloacele specialistului în arhive, muzee și biblioteci, a ascultat pe cei care știu și a învățat de la ei. A pus experiența proprie în perspectiva creată prin multiplicarea livrescă a orizonturilor, încât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sursă de informare și documentare pentru cei care au urmat. în rândul acestora se înscriu la loc de cinste învățătoarea Maria Păvăluță și Dumitru Arbureanu, care au întocmit o primă monografie a școlii din Lunca, folosind, pentru istoricul satului și însemnările mai vechi ale lui Ion Ciuchi din Fruntești care relatează despre vremea primilor bejenari în 1784. O lucrare mai amplă, intitulată „însemnări pentru monografia satului Lunca, comuna Filipeni”, a realizat învățătorul Gheorghe (Ghiță) D. Iacobeanu, încheiat prin 1973, rămasă în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și Dumitru Arbureanu, care au întocmit o primă monografie a școlii din Lunca, folosind, pentru istoricul satului și însemnările mai vechi ale lui Ion Ciuchi din Fruntești care relatează despre vremea primilor bejenari în 1784. O lucrare mai amplă, intitulată „însemnări pentru monografia satului Lunca, comuna Filipeni”, a realizat învățătorul Gheorghe (Ghiță) D. Iacobeanu, încheiat prin 1973, rămasă în manuscris, circulând în copii xerox. Ghiță Iacobeanu a fost înzestrat cu har la scris, cu rare calități de povestitor, care, pe lângă cele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și de consultare. Neînțelegerile dintre cei doi, apărute târziu, prin intervenția altora, de a profita de munca de documentare de o viață a Olimpiei Bădăluță, au dus la întreruperea colaborării și a lucrărilor de redactare. O mic parte dintre acele însemnări dactilografiate mi-au fost arătate de Olimpia Bădălu i știu că i-am spus că așa cum arătau în acel moment, fără aparat critic și suport tiințific nu puteau fi publicate. „Arhiva” Olimpiei Bădăluță a ajuns la mine prin bunăvoința fratelui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că așa cum arătau în acel moment, fără aparat critic și suport tiințific nu puteau fi publicate. „Arhiva” Olimpiei Bădăluță a ajuns la mine prin bunăvoința fratelui meu, generalul Gheorghe Cernat, după moartea verișoarei noastre, în iunie 2008. între foarte multele însemnări, scrisori, documente, am găsit „Chestionarul” folosit pentru strângerea informațiilor și mărturiilor celor bătrâni și mai multe mărturii înregistrate în 1960 și 1970 care au fost folosite în prezenta lucrare, unele fiind redate integral, alături de unele documente din Fondul Vasile Rosetti
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mircea Ignătescu, priceput la toate, și de la mulți alții pe care nu-i mai știu după nume. Despre istoria satului Lunca am aflat sumedenie de situații interesante chiar din gura lui Toader Boca, pe care, apoi, le-am găsit în însemnările sale. Dintre cei care, ajunși ei bătrâni, am aflat în vara și toamna anului 2009, alte și alte date și cunoștințe care au întregit conținutul cărții, amintim pe Gheorghe (Ghiță) Boghiu și soția sa, Niculina Boghiu, de la Gheorghe Antip (81
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Tureatca, s-au format consolidări de maluri, terasări și drenări, stabilizarea solului prin baraje realizate de întreprinderea numită O.I.F., prin anii ’70. De asemenea, plantațiile de pomi, livezi și vii au avut urmări pozitive în stabilizarea solului. Spicuim din însemnările lui Toader Gh. Miron Boca despre alunecarea de teren din noaptea de 23 decembrie 1970: „O parte dintre oamenii care locuiesc pe dealul Trandafireștilor au fost treziți de o bufnitură, dar nu i-au dat atenție, s-au întors pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oameni bătrâni, vatra satului ar fi fost cam pe unde trece astăzi șoseaua peste pârâul Dunavăț, pe unde locuiește familia Iacobeanu, preotul Cadar și familia Pușcuță. Unele aprecieri și precizări despre întinderea satului, cât și despre „poarta rnii” găsim în însemnările lui Toader Gh. Miron Boca. Capătul satului din sus era la Costică V. Luca Bârgăuanu, unde era și „poarta țărnii”. Casele ce s-au făcut mai sus de acest locuitor sunt pe terenuri cumpărate de la unii răzeși din Mărăști. oseaua
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
relațiile cu autoritățile și boierii. Din rândul acestor familii sau desprins Ion Ciuchi, cel care i-a dus pe bejenarii bucovineni pe moșia lui Ștefan Rosetti și care lasă mărturie despre aceasta într-o carte bisericească, Dumitru Corniță care lasă însemnări despre bejenarii veniți în 1784 și despre stabilirea lor în lunca Dunavățului. Procesul de sărăcire a unor familii răzășești s-a accentuat în secolul al XIXlea, când o mare parte din satele răzășești din Moldova au fost acaparate de marii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșiile boierești din centrul Moldovei, în județul Bacău, punând bazele satului Lunca și Slobozia Domniței. Cauzele migrării românilor la sud și la est de Carpați, atât în șara Românească Muntenia, cât și în țara Românească Moldova au făcut obiectul a numeroase însemnări, scrieri, impresii de călătorie, analize social-economice, opere istorice, atât ale unor istorici străini, cât și români. Aceste cauze pot fi grupate, după domeniul de manifestare, în trei categorii: a) cauze de ordin socialeconomic b) cauze de ordin politic c) cauze
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a aflat cine sunt și ce caută, le-a propus să meargă la proprietarul moșiei Filipeni care avea nevoie de oameni pe moșie. Despre toate întâmplările bejenarilor, până sau stabilit în lunca pârâului Dunavăț, din iarna anilor 1784-1785, a lăsat însemnări pe un ceaslov de la biserica din Fruntești, chiar răzeșul Ion Ciuchi, nume de familie care se regăsește între bejenarii ardeleni veniți în Bucovina. între bejenarii stabiliți la Udești, consignațiunea din 27 ianuarie 1778 înregistrează pe Toader Ciuchi, plugar din Tur
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răzeșul din Fruntești, nu era singurul din sat care știa carte: Pisarul satului, Ion Dumitru Corniță, lasă mărturie despre bejenarii veniți din Bucovina, așa cum a aflat de la conducătorul bejenarilor, Petru Furcaru, și de la oamenii mai în vârstă din ceata bejenarilor. însemnările lui Ion Ciuchi s-au pierdut și pierdute ar fi rămas dacă n-ar fi fost copiate cu alfabetul latin de învățătorul Gheorghe Iacobeanu care a încercat s facă o monografie a satului, rămasă în manuscris. De asemenea, textul lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]