2,199 matches
-
unui cancer devastator. Starea de spaimă se accentuează atunci când apar dureri abdominale, ușoare sângerări, dificultăți de Înghițire, indigestii repetabile și scăderea inexplicabilă a greutății corporale. Considerat flagelul secolului XX, cancerul a rămas una dintre cele mai grave maladii care Înspăimântă omenirea numai la auzul existenței acestei boli, apreciată ca iremediabilă. Boala a fost cunoscută Încă din antichitate dar, În ultimele decenii, a Înregistrat o frecvență În rapidă creștere secerând, anual, milioane de vieți omenești. Frecvența bolii este mai mare În
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
fidelitatea”, „Înțelegerea” și spiritul lor de sacrificiu, În numele unei „alte credințe” (pe care, chiar și după moartea sa tragică, ei n-o Înțelegeau prea bine; ne amintim scena Întâlnirii pe drumul spre Emaus, când Iisus le reproșează celor doi ucenici Înspăimântați de cele Întâmplate și care Îl recunosc cu greu, că nu au Înțeles sensul sacrificiului său absolut, aducându-le aminte că regatul de care le vorbise În atâtea rânduri nu era din lumea aceasta!...Ă. Și-apoi, mai „am” și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
etern, ca o promisiune prea mare pentru speranțele noastre mici, diurne, „previzibile” sau, cum am visat odată, Însuși muntele Ararat, Încununat de o coroană regală, Înălțându-se dincolo de un oraș necunoscut spre care coboram agale!... Sublimul, disproporția aceea care ne Înspăimântă și ne atrage, sublimul din care Evul Mediu occidental și-a tras seva din care s-au Înălțat coloanele gotice ale catedralelor care și azi ne copleșesc binefăcător, redându-ne acea aproape pierdută Încredere nu În sine, ci, mai ales
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Trăim într-un univers oglindă, în care toate se supun legii oglinzii (Nenumăratele particule subatomice sunt dublate prin reflexie în oglindă, de particule-antiparticule). Orice salt cuantic este arheal. Trebuie străpuns zidul invizibil al oglinzii (zidul acela de care s-a înspăimântat Kant) spre a face schimb între tine și imaginea ta din oglindă" (p. 34 ). Eroul nuvelei Sărmanul Dionis asta și izbândește: se substituie umbrei sale, redobândind starea de început, aceea de Ar[c]haeus. El trece adică dintr-o conștiință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mari, organizând revoluția de la Tatar-Bunar din Basarabia. Aceasta este cauza adevărată a scoaterii din legalitate a acestui partid care afișează astăzi atâta patriotism zgomotos." Sau: Am citit mesajul tovarășei academician doctor Elena Ceaușescu către Institutul Ecuadorian de Științe Naturale. Te înspăimântă atâta lipsă de originalitate, nici un gând personal, nici o sclipire a creierului, doar fraze goale, de curtoazie, fraze ucigătoare cu care suntem suprasaturați și în fața cărora s-ar nărui și cele mai gigantice piramide". Publicate astăzi, desigur că asemenea notări nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mamă să nu fii în asemenea momente! Pe șoseaua Tecuci-Bârlad, pe lângă satul meu, treceau mereu trupe și materiale pentru front”... Îmi reamintesc. Eram copil de vreo nouă ani, mergeam cu vitele la păscut pe imașul de la Pereschiv, iar convoaiele ne înspăimântau dar ne și distrau. Erau maiestoase mașinile cu tehnica lor de luptă, iar ostașii germani, pe lângă ai noștri, tuciurii, zdrențuroși și flămânzi, arătau îndestulare, citită pe fețele lor și în comportare. Erau aroganți, darnici, cu aere de cumsecădenie și comportare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și optimist. Ești bun la inimă, Alecule, și asta mi-a dat puțin curaj, că am văzut că pe lume mai sunt și oameni care văd viața și mai în roz, nu numai așa ca mine, ușor deprimabili, lesne de înspăimântat de valurile furtunii vieții. Mă bucuram deseori când îmi aduceam aminte că am supraviețuit războiului și această bucurie a fost dublată de cele scrise de un coleg, care a avut ca și mine de îndurat unele necazuri din cauza felului de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în casa lui mare, inclusiv la bucătărie și în atenansele gospodăriei totul era într-o ordine desăvârșită. Nici o hârtie, nici o carte împrăștiată. O selecta și ți-o oferea pe loc, imediat ce i-o cereai, cu o precizie de...calculator. Îl înspăimânta cartea virtuală, nu că nu i-ar fi plăcut modernismul, ci pentru că, îmi spunea, nu vroia să piardă deprinderea pipăitului, simțul literei scrise, mirosul cernelii tipografice, plăcerea de a adormi cu cartea în mână, lăsată leneș, cu satisfacția sațietății, pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, amenințarea revoluționară bolșevică, reală, dar și imaginară, a jucat un rol vital nu numai în relațiile internaționale, ci și în politica internă a tuturor statelor. Posibila răspîndire a mișcării comuniste, care îi înspăimînta atît de mult pe politicienii europeni, era desigur privită în cu totul altă lumină de regimul sovietic. De fapt, după 1918, liderii sovietici se așteptau ca revoluții asemănătoare să izbucnească și în alte țări. Principala lor speranță era Germania, care
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stadiul intermediar al socialismului. În același timp guvernul a adoptat o poziție ideologică militantă în problemele internaționale. În timp ce Hrușciov și liderii sovietici cereau ducerea unei politici de coexistență pașnică, Mao era în favoarea continuării luptei deschise împotriva puterilor "imperialiste". Chinezii îi înspăimîntau pe unii dintre aliații lor afirmînd că nu le era teamă de un conflict nuclear sau de pierderile uriașe care ar fi urmat. În Europa, poziția chinezilor era sprijinită de Albania, care a trecut în 1961 în tabăra Beijingului. Cu toate că
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care se vor face în toamnă trebuie pe această problemă pus accentul - calitatea pregătirii studenților, calitatea seminariilor, activitatea de conținut, activitatea didactică pentru pregătirea continuă, permanentă și multă exigență, să fie lăsați repetenți cei care nu învață. Să nu ne înspăimânte dacă rămân un număr mare de repetenți"34. De ce se ținea la statutul de integralist și de ce era o problemă dacă studenții își planificau examenele în sesiuni diferite? D. T.: Era o manieră oarecum tehnicistă, statistică de raportare, stil întrecere
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
o aduc, că de acum este novia 1 mea și mă ascultă. O ultimă strînsoare de ceafă parafează înțelegerea și Tirbușon o întinde ca din pușcă. Să nu uiți, Alfaro, țipă amenințător Macias. Băiatul a uitat de aventură și era înspăimîntat de faima rea pe care o avea vagabondul străzii. A doua zi se duce iarăși pe la fată și scena de ieri se repetă. De data asta, parcă, fiind mult mai conștient de ce i se întîmplă. Spre seară, ies la plimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îndrăzneț și nu știa cum să-l facă cunoscut soției sale, Amanda. Într-o seară se plimbau cu toții prin parcul Revoluției. Alei îngrijite, flori veșnice, ficuși giganți, lampioane discrete și da, stele. Multe stele care străluceau misterios în depărtări ce înspăimîntă. Se țineau toți patru de mînă și simțeau unirea dintre membrii unei sacre familii. Raul strînge ușor mîna Amandei și aceasta îi răspunde cu un surîs cald, blînd. După un timp soțul rupe tăcerea, cu o voce oarecum afectată. Amanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu menirea de preveni și, mai ales, de a combate epidemiile cu efecte devastatoare în plan demografic, care puteau proveni din raiaua Hotinului sau din Moldova învecinată. Pentru a preveni răspândirea celui mai cumplit flagel, cel al ciumei, care a înspăimântat secole în șir individul și societatea, autoritățile habsburgice au luat cele mai drastice măsuri, ori de câte ori această teribilă epidemie se apropia de granițele estice ale monarhiei. Împotriva răspândirii ciumei în Bucovina, Cancelaria Aulică din Viena cerea, atât Consiliului Aulic de Război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care, ca în cazul oglinzilor puse față în față, se poate repeta la infinit : dacă neinițiații sînt morții, ei sînt de asemenea niște superinițiați ; și dacă, așa cum se întîmplă iarăși de multe ori, inițiații personifică fantomele morților pentru a-i înspăimînta pe novici, acestora din urmă le va reveni, într-un stadiu ulterior al ritualului, rolul de a le împrăștia și de a preveni întoarcerea lor. Fără să ducem mai departe aceste considerații care ne-ar îndepărta de țelul pe care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
stîncă, în munți. Exista un cîntec specific acestei măști, care nu era dezvăluit și despre care oamenii de rînd nu știau nimic. Numai copiii șefului principal și ai șefului unui trib vecin îl cunoșteau. Să audă glasul lui Vorbe-Clocotitoare îi înspăimînta. Oamenii de rînd erau îngroziți de Vorbe Clocotitoare, iar prinții și prințesele se mîndreau că li s-a îngăduit să-l atingă. Să obții dreptul de a-l expune costa foarte scump”. Artiștii decorau și fațadele caselor și pereții mobili
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
doar la vremea firească a fiecăreia, așa cum au demonstrat-o atâtea alte stele mai vechi... care au murit fără ca aceasta să Însemne sfârșitul lumii. Că noi, ca specie, vom deveni odată piesă de muzeu, Într’unul al altora, nu mă Înspăimântă. E ceva firesc pentru orice se naște: individ, specie, planetă chiar. Nu pentru ceea ce n’are Început, adică lumea. Scuze că par un Toma necredincios. Dar vreau ca sfârșitul lumii, așazis, să mi-l predice nu un om, nici milioane
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lor: „Florile sunt mai expresive decât mii de cuvinte”. Parafrazându-l pe Minulescu, „Pornit-am tineri ca albastrul imaculaților seninuri și mândri, poate, ca albastrul sângele regesc”, dar a venit și ziua... Ziua în care ne-am oprit din drum. Înspăimântați că-n urma noastră văzut-am pe alții cum sosesc, cum ne-ajung, ne trec-nainte și râd că nu-i putem opri... și toate acestea s- au întâmplat pe-același drum pe unde ieri trecură, poate, străbunii noștri și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-o într-o goană continuă, frânt de oboseală două zile și două nopți a zorit spre malul Prutului, s-a amestecat cu unele șiruri de ostași și civili, care se retrăgeau ca și el, negri ca pământul, mâhniți, prăfuiți, scrâșnind, înspăimântași, mânați și de uruitul mașinilor și tancurilor sovietice, care veneau din partea opusă și s-auzeau tot mai deslușit dinspre răsărit Eugen a reușit abia în gara Ungheni să-și facă loc pe acoperișul unui tren arhiticsit, care pufăia des și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe lacrimi. Găseam un oraș de nerecunoscut, atât era de diferit de orașul pe care îl lăsasem la plecare. Plin de soldați ruși, care hoinăreau pe străzi în debandadă... mulți atinși de aburii băuturii, slobozeau, în aer, focuri de arme, înspăimântând lumea. Frica stăpânea totul... Tăcerea, teama și dezolarea erau atotstăpânitoare, și înfricoșătoare, mai ales noaptea. Totul se schimbase.. Și, mai ales ieșenii se schimbaseră... înduraseră războiul, focul, devastarea, cunoscuseră exodul, bolile și chinul foamei. Totul se schimbase.. Multe, foarte multe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
desfăcu și dădu cu ochii de prima pagină... întâi se îngălbeni, apoi se albi ca varul și, rămase fără glas. Întreaga-i ființă îi fu cuprinsă de un tremur nestăpânit.. în fața ochilor îi jucau cadrele-foto, cu orori de nedescris.. care înspăimântau... Totuși, cu glas tremurat, încercă să dea citire titlului cu litere mari și groase.. „ATAC BANDITESC LA POSTUL DE MILIȚIE DIN HANGU”, apoi urma textul... „Baltă cu peste douăzeci de bandiți au atacat, toate autoritățile Statului din Hangu...” Dar, Ichim
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca floarea care a înflorit, ca iarba care s-a tăiat.. cu pământ se acopere.. !”, glasul lui Tudosă, se înălța către slăvi, cuvântând rar și molcom... Cârțu, Ichim, Sofronie.. Oanță, în genunchi, pe marginea gropii, se închinau ca în biserică,.. înspăimântați în fața morții. Brazii înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi; speriată, o bufniță zbura orbește și se prăbuși printre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
capul în pumni.. cu ochii închiși strâns, strâns până la durere. În spatele lui, pe culmi cu creste înălțate drept, se întindeau păduri fără sfârșit.. La picioare, începea prăpastia, cu rupturi de stânci și șuvoaie repezi cu vuiet vijelios neîntrerupt. Se uită înspăimântat spre prăpastia fără fund... și, pentru prima dată, în viață, i se făcu frică. Și, deodată sări direct în picioare, strigând.. cuprins ca de o desperare... „Trebuie să-mi văd mama... trebuie să o văd pe mama.. acum !”, și, începu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se întâmple..! O tăcere grea, mă învăluia ca întunericul chipul unui bolnav. Aș fi vrut să-mi arunc privirea prin deschizătura ușii, măcar pentru o clipă.. dar teama că i-aș întâlni chipul lui Groza pe cartonul din perete, mă înspăimânta. Am lăsat prezentul în legea lui și m-am întors cu fața spre trecut, spre aduceri aminte, de oameni și întâmplări petrecute altădată, demult... dincolo de ușa închisă din fața mea. Și, timpul din mine a început să curgă înapoi... Mintea începu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
puterea sa tiranică a așternut atâta depărtare.. A dori să-ți deschizi inima, să-ți dezvălui gândurile în amintirea unor ani străluciți.. este un vis pentru oricare dintre noi, elevii de atunci.. Simți niște porniri lăuntrice, adânci, năvalnice.. dar, te înspăimântă gândul.. „Oare, ce mai știu.. oare, ce-mi mai amintesc ?!”. E greu, e foarte greu.. poate chiar imposibil, să cuprinzi, în câteva gânduri, după atâția ani, profesorii, școala care ți-a influențat, ți-a format și modelat ființa la o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]