104,540 matches
-
Imposibila plecare din Vladia, de care vorbesc toți, ține tot de constrângerile misterioase ale unei dictaturi. "Copaciu socotea că e bine ca oamenii să se teamă de ceva" (p. 269), detesta discuțiile pe care Croicu, profesorul de naturale, le provoca întrebând oamenii dacă sunt fericiți, voia să înstăpânească ordinea și să potolească dorințele (p. 273). Dar Bașaliga era cel mai tare în Vladia prin puterea invenției, adică a minciunii, dovedită prin întreținerea încrederii în transportul imaginar de vin: "Bașaliga ținea mult
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
mărunte, pe față sau în gând. În mahala, cum să te afirmi, la paișpe ani, dacă nu știi să înjuri? Profesori buni la tot pasul. - Ascultă, Gică! - Nu mă cheamă Gică! - Mă contrazici? Te scarpină pielea?... Și-apoi, te-a întrebat careva, când te-ai născut, ce nume-ai vrea? - Nu. - Pe mine cum mă cheamă? - Ionel Sarchisian! - Și cum mi se zice? - Ionel Roșu. - De ce? - După culoarea părului și iuțeala pumnilor. - Deci pe tine cum te cheamă? - Gică - dacă zici
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
OMULE! , Să nu arunci niciodată cu pietre Înapoi, În drumul dintre Tine și Tine. Stai o clipă, lasă pietrele jos, Socotește, măsoară, reflectează Ce e rău și ce e bine, Și nu arunca cu pietre Înapoi. Întreabă-te cine ești, cine? Fă un popas, Privește În jur, te uită În Sus, Caută În tine, Măsoară, socotește din nou, Cât bine e-n rău și cât rău În bine Și nu arunca cu pietre Înapoi, Că s-ar
Omule. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Science/76_a_293]
-
cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică. Ați auzit însă - vă întreb, dragi cititori - despre porumbei monstruoși, capabili de răzbunări cumplite, de o tenacitate la care ne-am fi așteptat doar din partea oamenilor? Eu și prietenii mei am auzit. După cum este bine știut, țelul principal al acestor gingașe viețuitoare în vederea căruia își
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
acestei infirmități care, fără să fie propriu-zis orbire, pogorîse asupra bătrînei doamne întunericul neîntrerupt, un întuneric bîntuit doar de umbrele aripilor de porumbei și fîlfîitul lor afurisit. - Și tu chiar crezi în asemenea prostii, în asemenea fleacuri și superstiții? o întrebasem ocazional - îmi amintesc de parcă ar fi azi - pe vecina care-mi povestise aceste blestemății. La urma urmelor, coincidență sau ba, poate că bătrîna aceea se săturase în subconștientul ei să mai privească lumea în față, o lume frumoasă, poate, pentru
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
bărbă albă pe un alt fir de barbă albă al mult prea răbdătorului dumnezeu eu nu mai am poftă să mai am poftă de ceva vreodată în această provincie etern cu splina prea mică etern cu inima prea măruntă * mă întrebi dacă nu mi-e frică teribilă că va veni ziua în care voi fi omorît la colțul străzii cu bolovani de trufașii mei concetățeni și îți răspund că nu mă întrebi dacă totuși nu m-am gîndit niciodată să mă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
splina prea mică etern cu inima prea măruntă * mă întrebi dacă nu mi-e frică teribilă că va veni ziua în care voi fi omorît la colțul străzii cu bolovani de trufașii mei concetățeni și îți răspund că nu mă întrebi dacă totuși nu m-am gîndit niciodată să mă ascund în boscheții de la restaurantul doina și să mă fac mușcat de pistol cu gloanțe reale ca urmuz și îți răspund că nu mă întrebi dacă mai vreau să zbor ca
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
și îți răspund că nu mă întrebi dacă totuși nu m-am gîndit niciodată să mă ascund în boscheții de la restaurantul doina și să mă fac mușcat de pistol cu gloanțe reale ca urmuz și îți răspund că nu mă întrebi dacă mai vreau să zbor ca un flutur de aur în genele și în sprîncenele vieții de fiecare zi imaginîndu-mi că bunătatea ei este măcar cu un milimetru mai întinsă decît răutatea ei și îți răspund că nu mă culc
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
de mărturie. Fără îndoială, este cuprinsă de seninătate și bucurie: „în apropierea de Dumnezeu, cugetarea este mai obișnuită și se iluminează de trăiri sublime; dar această tactică strictă cere o putere excepțională, dobândită prin trezvie și înțelepciune”4. Credincioșii se întreabă adeseori: Ce este Dumnezeu? Sau Cine este Dumnezeu? Domnul i se descoperă lui Moise, și prin el și nouă, spunând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș., 3, 14), cu alte cuvinte Ființa, Viața, Existența. Este Ființa a tot ceea ce este
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
mult pentru cel ce nu mă dezamăgise nici măcar o clipă. Știam că suferea de o boală neiertătoare, dar sperăm că drumul său nu se va opri atât de curând. I-am scris cu douăzeci de zile Înainte de această fatidica dată, Întrebându-l firesc și de starea sa de sănătate. Evident, prietenul sufletului meu mi-a răspuns imediat, dar dureros de Întristat de atitudinea celor În care crezuse: Observând că ești Între cei ce s-au interesat În săptămânile trecute de soarta
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
gerul Trupul meu freamătă-n dragoste bând; Pe jumătate sunt ochiul cunoașterii Biciul memoriei, hipertăios, Evoluez cu viteze ardente Pe drumu-ndoielilor, alunecos. Mă rostogolesc fără oprire Pe rând fiecare jumătate-arătând, Dar care-i cea bună, care-i cea rea Mă Întreb și nu aflu nicicând. FILTRU Pasăre-albastră, pasăre-albastră Pasăre a fericirii târzii, Zborul tău, zborul tău straniu, Prea grăbit se preschimbă-n zori gri Pasăre aducătoare de viață Pasăre a mirajelor vane Pasăre a neliniștii A istovitoarelor fete morgane Mâna Întinsă
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
cum înlătur oasele. De când învârte Ialomița cu kir Gheorghe, poftește și el la maniere - dar numai ironie, aproape silă în privirea lui. Trebuie să reziste însă în lume, să ascensioneze. În sfârșit, găsește momentul, se apleacă peste masă și mă întreabă aproape șoptit: sunteți unul din masonii noștri, nu? Da' de unde, răspund, lăsându-mă pe spate. Se retrage și el, rânjind - experiența de viață îi spune că suspectul într-o chestie rușinoasă neagă întotdeauna; și asta îl descoperă ca făptaș. Mulțumit
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
et jaune. Contele de Hoditz piere împreună cu veacul al XVIII-lea, la 84 de ani. * "18 iunie. Din poartă, privesc în lungul străzii Robert de Flers; sunt azi doisprezece ani de la căsătoria mea cu Marica. Unii nu pregetă să se întrebe cât oi fi de fericit din punct de vedere conjugal - eu asta știu: imediat ce m-am instalat pe strada marchizului de Flers am simțit că sunt, în sfârșit, om. Statornic în urmărirea țelului, pândisem norocul la răspântie și-l înșfăcasem
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
ca la străini la noi. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi și sfinte Ochii mamei Încă ne privesc. Vom pleca și noi cândva din viață Și părinții sus ne-or Întreba Ce mai face casa lor cea dragă, Cine are grijă azi de ea? IN M E M O R IA M G R IG O R E V IE R U ( M O LD O V A ) FĂPTURA MAMEI Ușoară
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
munți mai dăinuie astăzi rezistînd veacurilor. Am cerut o sticlă de vin și am stat in sala cavalerilor, bând stropi de soare și ascultând liniștea veacurilor ce se prelingea molcom peste pereții reci din rotundul bolților de piatră. L-am Întrebat pe actualul castelan cum poate să dea un butuc de vie atât de bătrân și după atâta amar de ani un vin așa de bun? Mi-a răspuns că rețeta-i simplă. Numai timp Îți trebuie. Foarte, foarte mult timp
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
zice, În timp ce am simțit că mă Învăluie un soi de friguri, din vârful picioarelor până În creștetul capului. Femeia m-a dus la WC, apoi m-a schimbat. “Mă fată, mă, pe tine cine te-o fi trimis aici?“ m-a Întrebat ea ...Că ești o mână de om! Of, Doamne! Pe ăștia or să-i mănânce viermii de vii! a șoptit ca pentru ea, apoi m-a așezat pe marginea patului. Părea un om cu milă. Am pus ochii În pământ
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
că o să mi le taie! Ia pune mâna! m-a Îndemnat el. L-am pipăit În timp ce și-a ridicat ușor pantalonașii. De la genunchi În jos, pielea era Învinețită, pe alocuri chiar Înnegrită, și Într-adevăr rece. Da, dar de ce? am Întrebat eu, Încurcată. Tata, beat, Într-o noapte geroasă, m-a alungat, desculț, din casă. Și mama ta? E moartă! Adică, a murit, mai Înainte mi-a răspuns și a lăcrimat și el. O să-ți treacă! Nu te speria, o să-ți
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
al Palatului Cultural, am făcut o vizită maestrului la Hotel «Central», unde are camera reținută. Ne-a primit foarte prietenos și ne-a spus că este satisfăcut de succesul concertelor pe care le-a dat în Caransebeș, Lugoj și Timișoara. Întrebându-l dacă a mai cântat vreodată în orașele din Ardeal, Banat și actuala Ungarie, ne-a spus că a cântat la Budapesta, la Seghedin și, în 1912, la Lugoj, unde afișele erau tipărite jumătate ungurește, jumătate românește”. Detalii privind prima
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
de la intrare În bloc și Începu să zgârie ușa de unde mirosuri cunoscute Îi aduceau aminte de stăpân. Ușa se deschise, iar În pragul ei apăru cu o lumânare În mână el, bărbatul și stăpânul casei. Oare mă va primi?" se Întrebă câinele retrăgându-se puțin de pe preșul din fața ușii. ―Veniți să vedeți, zise Georgescu deschizând ușa larg către cei dinlăuntru. ―Hamilcar, Hamilcar al nostru, spuse băiatul repezindu-se să-i cuprindă capul În brațe. Câinele Îi sări la piept bucuros. Intră
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
făcură pe fetiță să râdă și să se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În transă: Cine sunteți voi? Străinii se priviră Între ei, neștiind ce să spună. Căutau În memoria lor sensul rostirii acestei ființe ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Noi afară de Turci în cetăți și în ținutul Deliormanului pe amândouă malurile Dunării se auzea numai limba românească... Bălcescu că unul care călcase mai tot pământul românesc și cunoștea nu din cărți, ci din vedere poporul românesc trecând spre Constantinopole, întreba cu mirare: unde-s Bulgarii? Iar Carol I mărturisește că până la Plevna n-a vorbit cu localnicii altfel decât românește.” Putem afirmă că Istoria Românilor din Patrie și din afara ei, a fost a doua mare pasiune a lui Zahu Până
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
-l lăsăm pe Slavici În ereziile lui, dar noi, care avem astăzi o informație mai bogată despre Eminescu decât prietenul său de la 1883 (pentru faptul că putem corobora nesfârșite informații parțiale pe care acela nu le deținea), trebuie să ne Întrebăm: ce scria Eminescu În primăvara lui 1883 atât de preocupat? Poetul nu mai publica poezii În Convorbiri literare din septembrie 188l, Luceafărul fusese definitivat din 1882 și dat la Almanahul „România Jună” din Viena. În vara lui 1883 va avea
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
160. footnote>. Pentru a ne feri de ispite și a discerne gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem să săvârșim o faptă și nu știm dacă e după Dumnezeu sau nu, să ne întrebăm ce-ar zice Dumnezeu despre acea faptă. Apoi să ne gândim ce va spune duhovnicul nostru, o va aproba, sau nu? Ce vor spune iarăși, părinții noștri, sau prietenii noștri. Vor mai avea ei încredere în noi, sau își vor
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
pe care, iată, eu doar o continui. Dar o și blestem, pentru că a blestema râul face parte din actul de iubire față de bunul Dumnezeu. Tot ce am vrut să spun este că răspunsul lui Eminescu atunci cand regina Elisabeta l-a întrebat cum scrie versuri. Maiestate, versurile cad din mine că frunzele moarte din copac'. De aceea, Rugul Aprins care a fost Eminescu nu îl poate stinge nici un furtun de pompier cultural.” La mulți ani, Dan Puric ! CRONICĂ UNUI SUFLET „GEORGE FILIP
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
sale, visând cu ochii deschiși dar Încă robiți de vibrația care plutește În aer deasupra să asemenea unui val uriaș gata să se lase peste firava luciditate de dinainte de soarele dimineții, vorbind cu un Înger albastru : „Ce vrei de la mine? Întreabă Poetul ușor speriat, ușor amuzat, cu un zâmbet ștrengăresc În colțul gurii. Ce mi ceri?” Îngerul Îi răspunde cu o irezistibila duioșie: „Nu-ți cer absolut nimic. Ba chiar vreau să Iți dăruiesc ceva astăzi, de ziua ta. Am venit
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]