2,732 matches
-
că nu ești, spuse. Doamne, ce complicat ar fi. Și-așa e destul de complicat, cred, pînĂ reușesc eu să privesc mai simplu. Crezi c-o să te plictisești de mine pentru că am douășdoi și dorm toată noaptea și mi-e foame-ntruna? — Și ești cea mai frumoasă fată pe care-am văzut-o și ești minunată și tare ciudată-n pat și e mereu o plăcere să vorbesc cu tine. — Bine. Gata, destul. De ce zici că-s ciudată-n pat? — Pentru că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Finn de a căpăta un nou chip; spune că poți scoate omul din provincie, dar nu și provincia din om. Barney locuiește în Chelsea, poartă cămăși în dungi, cu butoni, își dă întâlnire cu tot felul de blonde care chicotesc întruna și se numesc Tuppy sau Wiggles și vorbește ca un adevărat absolvent de la Sandhurst. Când se poartă prea autoritar, îl strigăm Maiorul Barney. Într-un fel, mă surprinde că se mai înțeleg cât de cât. Când m-am angajat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
au voie să participe la discuții într-o stare avansată de ebrietate. Prima noastră întâlnire nu ține cont de nici una dintre aceste reguli, iar rezultatul este dezastruos. Daisy a băut deja o cantitate impresionantă de vin alb și acum plânge întruna. Șampania se evaporă cât ai clipi, urmează apoi o altă porție de vin pentru mine și Daisy și niște whisky pentru Finn. Stăm așa ore întregi, urmărim stupidități la televizor, în timp ce Daisy nu se mai oprește odată. Finn stă trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie că seamănă. Acum, că am rămas singură și nu trebuie să mă prefac, îmi dau seama că sunt foarte beată. Cred că visez cu ochii deschiși și îl văd întruna la televizor. Sunt atât de criță că probabil am tendința să-i proiectez trăsăturile pe fața oricărui tip care aduce câtuși de puțin cu el. Așa că mă apuc să fac un lucru normal în starea în care mă aflu: înregistrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
departe de viețile voastre. Să ne susținem? Este termenul pe care-l folosim atunci când vorbim despre problemele care ne-au făcut să apelăm la ajutorul grupului. Nu știu ce să spun. Ne-am întâlnit aseară și a fost dezastruos. Daisy a plâns întruna, iar Finn n-a scos un cuvânt. — Se poate ca pe Finn să-l fi ajutat, din moment ce v-a cerut să vă mai vedeți. Are dreptate. Dar tu? —Ce-i cu mine? Tu ce le-ai spus? Nimic, îi răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am mai putut să mă gândesc la altceva. Am aruncat foaia, dar îi memorasem deja. Știam că nu pot scăpa de stadiul Furiei. Pe cel al Negației începusem să-l experimentez când m-a anunțat că mă părăsește. Îmi spuneam întruna că nu e posibil, că se va trezi într-o zi și își va schimba decizia, va recunoaște că a greșit, iar apoi vom reveni la viața dinainte și totul va fi bine. Acum, că lucrurile n-au stat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seama că e un tip comun și idiot“. Să ai o criză la treizeci și cinci de ani și să fugi cu secretara, ce patetic! Bineînțeles că nu s-a mai întors. A rămas cu ea. M-a înnebunit, pentru că a susținut întruna că e dragostea vieții lui și că nu a fost niciodată mai fericit. Eu deveneam din ce în ce mai furioasă, până când într-o zi, acum vreo două săptămâni, am izbucnit în plâns și nu m-am mai putut opri. Dimineața următoare abia am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy jubila după noaptea petrecută cu Finn la petrecerea organizată de firma lui Lewis, căci „prietenul“ ei s-a comportat mult peste așteptări. Cine ar fi bănuit că-i așa de talentat? Daisy mi-a povestit că a ținut-o întruna de mână, a privit-o în ochi și o conducea peste tot atingându-i spatele cu palma într-o manieră tipic masculină. O purta ca pe un trofeu, era proprietatea lui. De fiecare dată când apare vreo tipă superbă îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cei mai calmi oameni pe care-i cunosc. Nu-și trece mâna prin păr, nu-și răsucește inelele, nu rearanjează tacâmurile. E pur și simplu imperturbabil, în timp ce eu, prin comparație, sunt mereu în mișcare, mă joc cu paharul și împăturesc întruna șervețelul din brațe. V-a plăcut mâncarea? ne întreabă chelnerul ocupat cu debarasarea. — Foarte bună, mulțumim, îi răspundem la unison. —Doriți și desert? Îi sunt recunoscătoare că a cerut meniul, pentru că mie mi-e jenă s-o fac, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vrei să mă însoțești? Mergi exact în direcția opusă. E clar că mai am mult de muncă până să mă apropii cât de cât de stilul Louise. Nu fac nimic altceva decât să mă simt vinovată și să îmi cer întruna scuze, când aș putea foarte bine să-i accept oferta ca pe ceva ce mi se cuvine, pur și simplu. Nu-i nici o problemă, mă asigură el. Îmi face plăcere. Ador să mă plimb prin Londra târziu în noapte. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-o toată ziua. Baby n-a dormit în camera noastră și, din câte mi s-a spus, a aterizat în camera lui Vijay și a lui Stewart. Nu știu dacă s-a petrecut ceva acolo, dar cei doi se laudă întruna de atunci. —Eh, se lăudau ei, până le-am spus eu că sunt homosexuali inhibați, care abia așteaptă să se pipăie unul pe altul, spune Finn vesel. Nu se poate, Finn! Cum ai putut să afirmi așa ceva? Mi se acrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
crezi că ar Înnebuni lucrând la Plan și i-ar trece prin cap nu știu ce, Lincoln sau Mombasa. Trebuie să fie ceva legat de Plan. Dar ce? Am Încercat să mă identific cu procesele mentale ale lui Belbo, care scrisese fumând Întruna, și bând, și uitându-se În toate părțile. M-am dus În bucătărie să-mi torn ultimul strop de whisky În singurul pahar curat pe care l-am găsit, m-am Întors la consolă, cu spinarea sprijinită de spătar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu, acum vreau să aud sfârșitul”. „Brambureală generală. Toți sunt rozacruceeni. În ’27, Francis Bacon scrie Noua Atlantidă, iar cititorii cred că el vorbește despre țara rozacruceenilor, chiar dacă nu-i numește niciodată. Bietul Johann Valentin Andreae moare continuând să jure Întruna fie că nu a fost el, fie că, dacă a fost, a zis-o În glumă, dar de-acum nu mai e nimic de făcut. Avantajați de faptul că nu există, rozacruceenii sunt peste tot.” „Ca Dumnezeu”. „Bine că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
efectul sonor era de un gust mai sigur decât cel vizual. La dreapta, o altă figură feminină Îmbrăcată În catifea stacojie, cu o centură albă, iar pe cap o cunună de lauri, și alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
număr frumos. Dar eu am nouă! Iar cu a noua te fac să vii pe lume, și iată de ce nouă e mai divin decât opt! Vrei și explicația altor figuri recurente? Vrei anatomia menhirelor tale, despre care autorii tăi vorbesc Întruna? Stăm În picioare ziua și culcați noaptea - până și cocoșelul tău, nu, să nu-mi spui ce face noaptea, fapt e că lucrează stând drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală e viața, și e În raport cu soarele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Academiei. La opt!.. Așa! 3 Titu Herdelea alerga pe trotuar cu pălăria puțin pe ureche și cu fața atât de strălucitoare de bucurie, că oamenii întorceau capul după el, parc-ar fi fost beat. Îi bătea strașnic inima. Și bâlbâia întruna: ― În sfârșit, mulțumesc lui Dumnezeu!... Ce om de treabă! Se cunoaște îndată că e boier... În sfârșit mi se pare că mi-a ajutat Dumnezeu... Prin strada Romană ieșise în calea Victoriei. Coti acuma spre strada Verde, ca să ajungă mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbi, își aminti cu cât interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. Îi zise deci, ezitând, parcă i-ar fi pipăit sufletul: ― Nici n-am pomenit, atâta ce se vorbește pe aici despre țărani și mereu despre țărani. Toată lumea, pretutindeni, întruna: chestia țărănească, problema țărănească, să facem așa, să facem altfel... De ce atâta discuție? Până și la mine în curte, toți chiriașii, cum se adună la taifas, repede ajung la țărani, ș-apoi dă-i și dă-i cu problema și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
criza financiară, stupidă, care s-a abătut așa din senin, a zdruncinat tot creditul și paralizează orice posibilitate de mișcare. Grigore asculta și nu auzea. Precis era doar faptul că nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascultând își zicea întruna că, în ciuda tuturor explicațiilor, dacă el ar refuza amânarea, armeanul totuși ar plăti, căci n-ar putea lăsa să i se protesteze polița și astfel să-și ruineze toată întreprinderea. Refuzul însă ar însemna ruptura cu firma cu care tatăl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țâță și altul, de vreo patru ani, de mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore Iuga se cutremură, parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea decât scâncetul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i spuie: ― În camera asta stăteam și eu înainte de a mă mărita, în vacanțe, când mă întorceam de la pension. Pe atunci măicuța nu închiria... Câte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! Încurajat, tânărul stăruia să-i scoată mantoul, murmurând întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău! De-acolo văzu în mijlocul ogrăzii, bălăcind prin noroi și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal și ceremonios ca un senior pe invitații săi la o recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah, oui, c'est vraiment très chic, très parisien!3 Mica sală s-a umplut de domni în frac și doamne decoltate. Chelnerii se strecoară ca umbrele, echilibrând tăvi de argint încărcate. O dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mâncau câteodată împreună. Vedea și pe Nadina uneori la cîte-un spectacol sau la Gogu Ionescu, când era poftit la masă. Altfel însă vâltoarea ziaristicii îl absorbea tot mai mult. Sub pretexte că evenimentele politice se intensifică, Roșu îi multiplica întruna însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe Herdelea la contribuție, iar el, zelos, primea fără a crâcni. Așa a devenit titularul unei rubrici de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de veștile despre tulburările țăranilor tot mai stăruitoare, care eclipsau toate crimele și faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea în jurnal. De vreo două zile însă, de când citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba întruna soțul că ea ce face și cum rămâne aici s-o omoare țăranii? Plutonierul își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă, iar pe deasupra, cum doamna vorbea și în fața jandarmilor și chiar a civililor, îi demoraliza oamenii și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmă văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De buimăceală nici măcar nu l-a prea descusut ce și cum, ci a dat fuga încoace, la curte. Straja sufla greu și bolborosea întruna aiurit. ― Oare de mult arde, măi Nichifore? întrebă primarul, uitîndu-se spre Ruginoasa, unde cerul era roșu, parc-ar fi stat să răsară soarele. ― D-apoi când am luat eu seama încă nu cântase cocoșii de miezul nopții, zise straja cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]