2,225 matches
-
p. 14); 7. Factorul moral dat de conștiința națională, principiul diriguitor al identității istorice românești, cea care a fost necesară a se ivi pentru ca ceilalți factori care preexistau să se închege într-un tot unitar. Credința necondiționată în națiune se întrupează discursiv și într-o soteriologie a românismului (ale cărei rădăcini pot fi găsite în mesianismul bălcescian). Destinul neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conștiința subiectului, linia ce separă termenii relației, observatorul și fenomenul observat. Conștiința poetica se vede solicitată, invadată, "luată cu asalt" și copleșită de intensitatea senzațiilor, emoțiilor, revelațiilor. Goethe, de pildă după cum mărturisește -, nu năzuia, în condiția lui de scriitor, să întrupeze, în operele sale, vreun conținut abstract. Într-un dialog cu secretarul sau J. P. Eckermann preciza: Am primit în adâncul inimii mele impresii, si anume impresii de natură senzorială, vitală, pestrița, variată, așa cum mi le-a oferit o imaginație agera
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
creației artistice]. Apud J. Plazaola, Introducción a la estética, secțiunea antologica, p. 454. 66 Apología de Sócrates [Apologia lui Socrate]; în Platón, Obras completaș, I, p. 217. 67 [Acum vin ei și mă întreabă: ce idee am căutat eu să întrupez în Faust? Ca si cum eu aș ști acest lucru și l-aș putea exprimă]. Apud Wolfgang Kayser, Operă literară, București, Ed. Univers, 1979, p. 314. (Traducere H. R. Radian) 68 O. Paz, op. cît., p. 157. 69 Pitirim Sorokin, Estructura mental
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a foii oficioase, pe care o respingem. Al doilea cap de acuzație pe care ni-l face "Romînul" e aserțiunea noastră că soluțiunea cestiunii Dunării nu poate fi favorabilă decât sau vederilor Austriei, sau celor ale Rusiei. După sincerii reacționari întrupați cu sincerii liberali, cestiunea Dunării cu nici un preț nu se poate rezolva decât dîndu-se totul sau Austriei sau Rusiei ("Rom[înul ]" de la 20 mai). Favorabilă vederilor, zicem noi. Dîndu-se totul, zice "Romînul". Deosebirea e mare. Admițând că înlăturarea oricării rivalități
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
păcatul fiecare trup - precizează Sfântul Paulin de Nola - și neamul Întreg omenesc, Încât leacurile doftoricești sau Îngrijirea rănilor nu mai puteau folosi ; viciile Învechite aveau mai multă putere decât toate leacurile. De aceea a venit Acela Care va mai veni, Întrupat În biata ființă omenească, ca să ne Întărească prin slava Sa. Căci nimeni În afară de Marele Artist nu stăpânește arta Sa, asemenea olarului, meșter el numai, să dea formă lutului. Și așa, El, Domnul tuturor, Cel Care pe toți Îi făcuse, a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lor În Hristos Domnul, hotarul dragostei lor pentru Dumnezeu fiind nehotărnicit. Pentru noi toți ei sunt paradigme ale credinței jertfelnice, ale mărturisirii neînfricate a credinței, ale răbdării neclintite În suferință, precum și ale fericitei smerenii. Pe acestea toate ei le‑au Întrupat și le‑au făcut să rodească În mod desăvârșit. Fiecare mucenic era următorul altuia, acesta al altuia, Încât muce‑ nicia s‑a perpetuat În viața și moartea a numeroși creștini din primele secole. Martirii au fost următorii cei mai fideli
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu inima Înfrântă și smerită Îl face pe acesta să ajungă la dumnezeiasca milostivire și să se arunce la picioarele Celui Răstignit. Rugăciunea lui atrage privirea miloasă și compătimitoare a lui Dumnezeu, și‑L cheamă pe Fiul Său să Se Întrupeze În el, să‑l vindece și să‑l transfigureze până la statura bărbatului desăvârșit. X.3. Fă‑te sănătos, strigând la El ! Nu este Îndeajuns doar să conștientizăm că avem nevoie de ajutorul Lui și nici doar să intenționăm să‑L
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Filimon a discreditat "parvenitul", singurul tip social progresist, constructor de capitalism, luând, în schimb, partea boierimii conservatoare și reacționare, înrădăcinată în tradiție și imobilă. Se conturează, altfel spus, o antiteză între factorul dinamic, cosmopolit, capitalist (Dinu Păturică) și imobilismul național întrupat de Banul C.135. Virgil Nemoianu contrazice o asemenea viziune unilaterală și consideră că arta, cultura, în genere, sunt factori de reacțiune, de obstaculare în calea progresului: "Progresul deplin, nestânjenit și linear reprezintă drumul cel mai scurt spre stagnare și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Lupașcu, o asemenea cădere nu e posibilă, fiindcă antitetica însăși s-ar prăbuși. Demersul lui Nemoianu rămâne interesant prin miza finală, pariul secundarului. Îl vom urmări pornind de la actul hermeneutic în jurul romanului Doctor Faustus de Thomas Mann. Adrian Leverkühn ar întrupa secundarul, iar Serenus Zeitblom principalul. Cu această identificare, Virgil Nemoianu răstoarnă atât interpretarea curentă a romanului, cât și intențiile auctoriale. De regulă, Adrian Leverkühn este catalogat ca spiritul demonic al romanului. Nu, zice Virgil Nemoianu, adevăratul diavol este Serenus Zeitblom
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se dezice de propria teorie și-i refuză lui Eminescu statutul de "reacționar" în sensul pozitiv al cuvântului. El produce o răsturnare similară ca în cazul romanului Doctor Faustus, demonizându-l, de astă dată tocmai pe "secundar", pe gazetarul Eminescu, din pricină că întrupează naționalul. Într-adevăr, Eminescu simboliza arheul românilor, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă". Cu alte cuvinte, Eminescu sesizase o situație cu totul aberantă în societatea românească
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
paradigmă gândită temeinic de Constantin Virgil Negoiță, cu avantajul descinderii dintr-o știință de avangardă, cerea corectarea denumirii de postmodernism, cu atât mai mult cu cât de acest concept au abuzat supraviețuitorii marxisto-troțkiști de pe mapamond, supraviețuitori pe care autorul îi întrupează în Sara Mango. Pentru a-și motiva alegerea, d-l Negoiță concede că există două forme de postmodernism: unul, majoritar, în Franța, în America și, desigur, în România, având ca reprezentanți "foști marxiști", care au observat carențele modernului și "au
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
veșnic lefter, l-a somat pe datornic să-i înapoieze suma. Dembscher l-a implorat, la rându-i, să-l păsuiască, adresându-i-se: Muss es sein? (Trebuie neapărat?). Es muss sein! A răspuns imperativ Beethoven. Muzica acestor cuvinte se întrupează în cunoscutul cvartet beethovenian, cu acel Trebuie, trebuie, da, da, da! Și Scoate odată portmoneul!, pentru ca în cvartetul opus 135 să nu mai poarte nici urmă de glumă, ci să fie cuvintele grele ale destinului (Der scher gefasste Entschuss). De
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și ca eliminare a oricărei teleologii. Părintele Stăniloae, însă, după cum am văzut în primul capitol, atrage atenția că hazardul este un dar al lui Dumnezeu. Paradoxal, tocmai hazardul indică destinul. După socoteala lui Tomas, relația afectivă cu Tereza s-a întrupat din șase întâmplări, care nu țin de ordinul repetiției. Tereza este ospătăriță într-un local mărginaș din Praga, după ce evadase din familie din pricina mamei, ființă modern-postmodernă prin excelență. Ce înseamnă a exista în chip postmodernist? A trăi exclusiv sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dubcek, și-au descoperit, ca Oedip, vinovăția și au vrut să îndrepte ceva din nenorocirile aduse Tebei, adică patriei lor, Cehoslovacia. (Trebuie spulberată și prejudecata că lui Kundera îi lipsește sentimentul patriotic!). Și au fost striviți sub tancurile destinului. Tomas întrupează interpretarea într-un articol pe care-l trimite celei mai importante reviste a Uniunii Scriitorilor din Praga. Se pomenește chemat la redacție, unde i se propune schimbarea neînsemnată a câtorva cuvinte, din rațiuni stilistice, pe care o acceptă. Articolul i
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a fost pus] la îndoial], doar dou] alternative p]reau deschise - fie o viziune reductivist] asupra oamenilor care „nu sunt mai buni decât celelalte animale”, fie o viziune pur și simplu din alt] lume a oamenilor v]zuți că spirite întrupate în timpul procesului de evoluție în corpuri de care nu îi leag] nimic. (Vezi Midgley, 1979, capitolul 2.) Ca urmare, iat] cele dou] idei simple menționate mai sus despre originile eticii. Conform contractului social, toate fiintele însuflețite sunt la fel de egoiste, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în leg]tur] cu societatea brahman]. 1. Vedele, colecția textelor canonice, sunt autoritatea suprem]. Nu exist] un „Deșt]inuitor Suprem” care s] constituie sursă scripturilor. Conținutul lor este pur si simplu „v]zut” sau „auzit” (shruti); iar principiile invocate sunt întrupate în zei, care reprezint] modelul conduitei umane. 2. Se adopt] un principiu special de ordonare social] (probabil introdus în India de c]tre arieni în jurul anului 1500 î.Hr.), potrivit c]ruia societatea este organizat] într-o diviziune funcțional] compus] din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral deontologic este superior raționamentului moral utilitarist. Deși nu am negat c] exist] etape universale de dezvoltare psihologic] și moral], am contestat cu vehement] teza c] exist] un paralelism între cele dou]. Dac], pe socoteală mea, nu putem numi atitudinile întrupate în ideologia nazist] o form] de dezvoltare moral], atunci poate c] exist] în acest lucru un conținut universal la dezvoltarea moral], sau în cel mai r]u caz, exist] niște restricții universale asupra ceea ce poate lua înf]țișarea unei astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate aprecia frecventa referire la modelul propus de Paul Valéry, personalitatea pe care o admira cel mai mult dintre contemporani. Cel de-al doilea ciclu de eseuri, dedicat culturii franceze, se definește prin același respect față de raționalismul pe care îl întrupează mentalitatea franceză, în opoziție cu neliniștea romantică, definitorie pentru cultura germană. Această secțiune - unde figurează și un elogiu adus lui Alain Gerbault, navigatorul solitar care a traversat Atlanticul - pare a constitui doar o schiță ce urma să fie completată în
VIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
impus de Emil Isac și Lucian Blaga, V. depășește cu talent influențele zonale, evocând un sat românesc atemporal. Dialogurile cu Dumnezeu stau sub un fel de „râsu’ plânsu’ “, amestecând patetism și jovialitate. Seninătatea de a accepta tăcerea celui invocat se întrupează în psalmi, specie predilectă încă de la primul volum, unde contează mai mult întrebările decât răspunsurile. Emblematică este poezia Doamne, nu te îndepărta, căutare tensionată ca un monolog hamletian sau pierdere între „gândurile [...] de noapte/ de nesomn și de drum către
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
și culturii moderne care se difuzează, Începând cu Epoca Luminilor, spre satul ardelean. Noile imagini ale celuilalt se vor cristaliza Îndeosebi la nivelul unei culturi naționale În proces de formare, la nivelul unui imaginar social de tip modern, care se Întrupează treptat Într-o opinie publică, dislocând lent vechile modalități de autodefinire ale comunității tradiționale. Totuși, stereotipurile populare ale acesteia se vor prelungi În noile elaborate și imagini, pe coordonatele psihologiei colective, de masă, mentalitatea tradițională Încorporându-se În percepțiile și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acum se sărută și stau În vârf. Hulubii sunt dragostea! d. Alte vietăți concură la realizarea schemei narative a narațiunilor populare ce au În centrul lor realizarea unei căsătorii fericite. În basmul Căpiță norocosul și iepurașul [ Furtună], norocul protagonistului este Întrupat Într un iepure. Misiunea iepurașului apare rostită clar: Eu ți-am ieșit Înainte să te faci om și eu am să-ți dau minte cum n-a avut nimeni, viață de răsviață neamului dtale! Căpiță se căsătorește după o serie
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ar fi, numai că această percepție a realității presupune un proces Îndelung, cu parcurgerea unor etape necesare. Sufletul colectiv al omenirii nu se va naște decît atunci cînd, plecînd din abisurile zoologice, se vor ridica fruntașii tuturor grupărilor naționale și, Întrupînd fiecare sufletul lor colectiv, vor crea o obște, o unitate superioară, o conștiință generală a umanității. Raportarea la situația concretă a basarabenilor, ale căror interese trebuie să le slujească, nu-i mai pare o trădare a idealului suprem, libertatea omenirii
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
limbajul este văzut doar ca un simplu instrument de care se servește gândirea pentru a se exprima și comunica. Aceasta este poziția „instrumentalismului lingvistic”. În această concepție, limbajul nu are nici o influență asupra gândirii, nu are decât menirea de a întrupa gândirea deja constituită. La extrema cealaltă avem poziția „determinismului lingvistic”, în care limbajul este văzut ca având nu doar influență asupra gândirii, ci chiar rolul formativ de constituire a acesteia. Kant evidențiase rolul constructiv al gândirii în ce privește experiența sau cunoașterea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
se petrece în chilia unui călugăr indian, al cărui suflet aflat în meditație, rememora cele 5 vieți anterioare în care luase diferite forme, în funcție de progresul sau regresul realizat în timpul vieții. Vizualizase faptul că, în prima viață, sufletul său s-a întrupat în Adam, care alături de Eva își petrecea timpul în Grădina Edenului (Raiului). DUMNEZEU (asistă pe un tron la cele ce se petrec sub ochii lui) ȘARPELE (ispitind-o pe Eva): Eva, eu îți vreau binele! Gândește-te... de ce crezi că
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
viața și s-a străduit să facă fapte bune, ajutându-i pe oamenii săraci (Adam îi dă un coș cu alimente unui om), Dumnezeu a acceptat ca în a doua viață, sufletul său să urce o treaptă și să se întrupeze în marele filosof Pitagora. DUMNEZEU: (întinde mâna dreaptă spre Pitagora, dându-i viață) POVESTITORUL: Să ascultăm meditațiile filosofului... PITAGORA: Sufletele noastre sunt nemuritoare și în armonie cu Cerurile, migrând între persoane și alte ființe vii. În calitate de oameni, nu trebuie să
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]