9,278 matches
-
obicei, răsfoiam din nou prin albumul cu gravurile lui Piranesi, mâzgălind pe o foaie separată fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele, începuseră să mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fost rezultatul. Nimic care să-l inspire, nimic referitor la vreo crimă sau la alte lucruri de genul ăsta, de care Mircea avea mare nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și foarte luminos, nimic negativ sau întunecat nerăzbătând din cele scrise de el. Mircea era disperat. Soarta nu putea fi atât de crudă, iar el trebuia să acționeze repede, căci puștiul tocmai se înscrisese într-un concurs literar pe care criticii apreciau că are toate șansele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură misterioasă, ce nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a unui sex, ci mai degrabă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
slabă ca paiul, blondă și plină de pistrui, căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un pic. - O.k. Cei doi se îndreptară spre un loc mai retras din spatele unor copaci. Se așezară. Tipul părea foarte supărat, ba chiar nervos, motiv pentru care tăcea, privindu-l numai din când în când, cu o mină destul de întunecată. Nici Abdulah nu era prea vesel, pentru că deși se gândise toată viața la momentul când urma să se suie pe virgine, iată, tocmai acum trebuia să-l oprească cineva sau ceva. - Auzi, întrebă deodată tânărul în halat. Spune-mi, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ei, zeii. Coborau veseli și cu chef de cântat, după cum se putea vedea chiar pe figura lui Sultan, cel care conducea și strunea cu indicații scurte un grup numeros de închipuite fețe cerești. Erau Hipnos, cel cu somnul și fantasmele întunecate, Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mult ca sigur le inițiasem în consistenta mea dispariție. Mai mult decât atât, fapt încă și mai îngrozitor, în mâna dreaptă țineam cu hotărâre o geantă. Neagră. Nu a mea, iată de ce era atât de îngrozitor acest fapt. Din ce întunecate și tulburi peregrinaje pe cărările vieții putusem aduna acea valiză și în ce scop, nu-mi pot închipui, pentru că nicicum, nici silit, nu aș fi cărat o asemenea oroare cu mine. De ce era atât de grea? Iată încă o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tare, nesigur, pentru a vedea dacă opinia sa este împărtășită de noi sau nu. - Da, da... se auziră vocile câtorva tineri. Genial... I-am observat cu atenție. Aceleași haine cutremurător de urâte, cumpărate de la marele magazin din Jackson, aceleași priviri întunecate, ațintite spre Euripide de această dată. Refuzam să cred că acești oameni pot fi atât de urâți. Practic, fiecăruia dintre ei îi corespundea fizionomia unui anume gen de animale, ba chiar unui anume gen de obiecte, și abia acum mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
face cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât monosilaba aceea tainică, acel mmmm... interminabil și gros, pe care budiștii l-ar fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
veacuri, am introdus mâna în puturosul gentoi, înșfăcând femurul. L-am scos. Numai că, Dumnezeule, nu era nici un femur! Nu ucisesem pe nimeni, spre imensa mea bucurie, dar și spre la fel de marea mea îngrijorare, căci iată la ce bolnave și întunecate plăsmuiri putea ajunge o imaginație atât de extatică cum era a mea! În mâna dreaptă aveam acum o mitralieră neagră, superbă, și am plâns de bucurie gândindu-mă la cât de norocos eram și totodată la însăși minunea vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
repezi de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna, bubuind ușa în nasul uluitoarelor și dureroaselor aventuri petrecute la cenaclul lui John Euripide. Ne-am rostogolit în stradă răcnind, fugind apoi cât ne țineau puterile. Era noapte și era de departe cea mai întunecată beznă pe o văzusem vreodată. Ținându-l de mână pe Maro, iată că era rândul meu acum să fiu salvatorul și conducătorul său, dar eram disperat, căci nu știam încotro să îl călăuzesc, pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a mă mai lăsa odată să-i văd pe cei dragi. Ce trebuie să fac, demone, ca să uiți că te-am văzut, ca să nu-ți aduci aminte că am fost aici, ce trebuie să fac să pier mai repede, oameni întunecați ce m-ați ghidat către această cameră în care ascundeți de mii de ani rodul căutărilor voastre neobosite de idioți neostoiți? De ce nu-mi spuneți, ca să am un motiv suficient de bun să vă ucid, de ce? Înainte însă ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi alta decât aceea de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru a vizita lumea celor drepți, pentru ca apoi să te întorci viu și nevătămat la cei dintre care ai plecat, dar e mai greu de adus la îndeplinire acest lucru. Ba chiar imposibil, din câte îmi dă de înțeles făptura întunecată căreia sufletul meu îi este lăsat acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă oribilă e nenorocirea asta care vrea acum să mă sfâșie ca pe un vierme? De ce nu pot s-o ucid și ce-i cu lipsa asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
taina cu care se lucrează în căutarea desăvârșirii, simt cum încep să ating granița necredinței... Unde-au fugit toți îngerii mei, aceia, atât de mulți? Nu are cum să fie-o recompensă faptul că am plutit până spre cele mai întunecate locuri numai pentru a susține dreptatea? Nu cred... nu mai pot crede... Nu cred că voi mai putea trăi, tot așa cum nu cred că ceva poate scăpa terorii existenței în acel univers paradoxal de care speram să mă eliberez măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce nu mai sunt? Calvarul meu se apropie de sfârșit, spre fericirea mea nespusă, iar încăperea în care în nebunia mea intrasem se pierde de la sufletul meu și din carnea mea, desfăcându-se și pierind, asemeni unei fantasme răuvoitoare și întunecate fugind din somnul oamenilor odată cu venirea zorilor. Asemeni celei mai înspăimântătoare arătări a universului, probabil, irump dintre și prin dalele grele și triste ale unei cu totul și cu totul alte încăperi, ce pare a fi o biserică. Dar, stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bunătate nemărginită mă umplu la rându-mi, sper pentru totdeauna, pentru a trăi până atunci când nu va mai fi nevoie de mine. Izbăvit pentru moment și absolvit de toate grelele-mi păcate, precum și de prezența mea în camera acelor companioni întunecați, descopăr în fața acestui om ales sensurile pe care mi le descoperiseră la rândul lor mie, toate acele simboluri încifrate în pereții templului. Acestea, deșarte, ar fi vrut să-mi dea de-nțeles cum că aș fi deținut sensurile întregului univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rămân neclintit în așteptarea morții până la marginea timpului, până când moartea se va hotărî să mă cuprindă în brațele ei primitoare, sătul de materia care n-a putut oferi nici cea mai mică satisfacție sufletului meu, pe care nici cele mai întunecate spectre nu l-au putut păcăli... sunt atât de sigur că îi voi revedea pe toți ai mei dincolo! Ne vom revedea dincolo, ființe dragi... Am fost salvat. Salvat, și cred că asta era de fapt ceea ce trebuia să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a-și împlini menirea salvându-se... Dar stați, SALVAT?! Am fost salvat, am spus parcă, nu de mult? Dar ce vorbă mare-i asta? Nu mi-e rușine locului o clipă? Dar eu chiar nu mă pot potoli naibii odată? Întunecată trebuie să fi fost ziua în care mi-a dat naștere acest pământ și nefastă clipa în care mi-a fost hărăzit destinul, de vreme ce nici o creatură n-a fost mai teribilă decât mine în întunecimea minții ei... Presimțirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acum cumva asupra a ceea ce va urma îmi dă fiori chiar și în ceea ce mie-mi pare a fi cel mai negru vis în care-am alunecat cândva... Întortocheate sunt căile Dumnezeirii, dar ale mele parcă sunt cu mult mai întunecate înțelegerii de-atât. Mai bine-aș cugeta de câteva dăți bune înainte să lansez o astfel de afirmație precum cea a salvării, fie ea și nerostită. Pentru că... nu înțeleg defel ce poate fi noaptea asta înfiorătoare cu a cărei presimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ce mult mi-aș fi dorit să dispar în tăcere... cât de mult m-ar fi bucurat să-mi încredințez sufletul acesta ciudat cine știe cui mă va fi așteptând acolo, dincolo, într-o liniște perfectă, netulburată, demnă de-un asemenea moment întunecat, dar văd că nu se poate... Nu-i nimic. Am să-ncerc să dispar și-așa... Sufletele celorlalți bolnavi din încăperea veșnic întunecată, în care nu i-am putut vedea niciodată, respiră greoi și gem, creând un soi de cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cine știe cui mă va fi așteptând acolo, dincolo, într-o liniște perfectă, netulburată, demnă de-un asemenea moment întunecat, dar văd că nu se poate... Nu-i nimic. Am să-ncerc să dispar și-așa... Sufletele celorlalți bolnavi din încăperea veșnic întunecată, în care nu i-am putut vedea niciodată, respiră greoi și gem, creând un soi de cor al durerii mute. Ce știu ei ce faptă măreață și dobitoacă în același timp voi isprăvi eu în curând, ce știu ei despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spun nu pot... Să înșface diamantul din mâinile zeului înmărmurit? E posibil? Ce oroare!!... Ce hoț nenorocit... și ce urlete înfiorătoare se abat deodată-asupra nopții, sfâșiind tăcerea începutului de lume, răgete cumplite, dintre care, desigur, cel mai aprig și mai întunecat este cel al zeului coborât din carul stelar. Zeul tras pe sfoară. Doamne, cum să descriu ceea ce se-ntâmplă? Cuvintele nu urlă, o știu prea bine, și nu rag, și poate ar trebui ca pana să-mi fie încinsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
au oprit chiar, și acest lucru a deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind străină și neliniștită într-un mod jignitor. În timp ce Zinocika a coborât din sanie și s-a dus într-un colț întunecat al curții, eu, tocmindu-mă cu birjarul, care cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că, dacă cele mai ieftine camere sunt deja ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște opreliști, nici graniți, în avântul ei dur și întunecat. 6 Lupta dintre Burkeviț, Stein și Eisenberg, pe care Stein a numit-o, plin de venin, războiul celor două roze - albă și murdară -, această luptă în care toți vedeam superioritatea categorică a lui Burkeviț se termină imediat ce clasa își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]