3,864 matches
-
fuseseră. Își puse la repezeală un halat. Dar când deschise ușa, dădu cu ochii de un bărbat Într-un longyin ponosit, cu șapca albă a angajaților hotelului, dar fără sacoul apretat și mănușile albe. Bărbatul Îi Înmână un pachet mic Învelit În pânză albă. Fără ca Harry s-o știe, acest pachet Îi parvenise prin aceeași rețea care-l ajutase pe Pată Neagră să comercializeze plantele „a doua viață“. Harry Îi dădu bacșiș angajatului fără uniformă prima bancnotă pe care o nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în adevăr, în Domnul, Dumnezeul nostru, este mîntuirea lui Israel. 24. Idolii, dimpotrivă, au mîncat rodul muncii părinților noștri, din tinerețea noastră, oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25. Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și pînă în ziua de azi, și n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru." $4 1. "Israele, de te vei întoarce, dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cei sortiți să moară, va duce în robie pe cei sortiți robiei, și va ucide cu sabia pe cei sortiți la sabie! 12. Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadnețar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu țara Egiptului cum se învelește păstorul cu haina lui, și va ieși în pace din ea. 13. Va sfărîma stîlpii din Bet-Șemeș din țara Egiptului, și va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului." $44 1. Iată cuvîntul spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în robie pe cei sortiți robiei, și va ucide cu sabia pe cei sortiți la sabie! 12. Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadnețar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu țara Egiptului cum se învelește păstorul cu haina lui, și va ieși în pace din ea. 13. Va sfărîma stîlpii din Bet-Șemeș din țara Egiptului, și va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului." $44 1. Iată cuvîntul spus lui Ieremia cu privire la toți Iudeii, care locuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
era vorba de gaz sarin. Însă noi purtam aceleași haine, în care era impregnat mirosul de gaz sarin. De aceea, la scurt timp, cadrele medicale au început și ele să aibă probleme cu ochii. În timpul dimineții înghețasem tun. M-au învelit cu o pătură electrică, însă tot tremuram ca varga. Presiunea sângelui a crescut până la 180. Cel mai mult am avut 150. Nu pot spune că eram speriat, mai degrabă confuz. Am fost internat timp de douăsprezece zile. Toată vremea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu m-am așezat exact unde era gazul sarin, ci pe scaunul din dreapta, deci curentul bătea în direcția opusă. După două-trei minute, trenul a demarat. Mai întăi a vomitat cineva și m-am gândit: «Trebuie să fie din cauza pachetului aceluia învelit în ziare de lângă ușă.» Erau ziarele și - pe lângă pachet - mai era un lichid. Oricum ai privi lucrurile, faptul că angajatul nu a scos afară pachetul, cu toate că îl văzuse, e pur și simplu strigător la cer. La scurt timp am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să fi fost destul de grele scaunele acela, însă le-au luat pe toate și ne-au cărat pe scări. Întinseseră pe pământ o folie de plastic, peste care-au așezat scaunele în care ne aflam noi. După aceea ne-au învelit cu niște pături pe care le luaseră din ambulanță. Îmi era groaznic de frig. Nemaipomenit de frig. Frigul urca din mâini și din picioare. Le-am spus că înghețasem și au mai pus niște pături pe mine. Deja veniseră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! 15. Mulți se vor poticni, vor cade și se vor sfărîma, vor da în laț și vor fi prinși." 16. "Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire, între ucenicii Mei." 17. Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde Fața de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea. 18. Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul, suntem niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
19. Oridecîteori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă, ca să te învelești cu ea. 21. Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mînia ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 22. Acum, nu batjocoriți, ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, și prefac rîurile în pustie; peștii lor se strică, din lipsă de apă, și pier de sete! 3. Îmbrac cerurile cu negura de jale, și le învelesc cu un sac." 4. "Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte ușor. Se trezea la cel mai mic zgomot. Dormea întotdeauna în aceeași poziție, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-le pe seama municipalității... Gazeta este și ea o formă de a memora evenimentele, spuse Filip mai mult ca să câștige timp, dar Carol îl amendă imediat. Memorie de câteva ore. A doua zi dimineață, precupeții din piața orașului vor vinde telemea învelită în ziarul cu pricina. Textul care anunța în ajun "... plecarea pe ultimul său drum a celui care a fost...", se va imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sfârșitul unei discuții i se trage fața, se fac umbre pe la ochi, parcă n-ar mai fi fata frumoasă cum e atunci când e odihnită și voioasă. Nervii întinși o fac să adoarmă oriunde s-ar găsi (cu ce voluptate se învelește cu vreo haină de a mea!), și are nevoie de somn lung. Oricât o forțez să mănânce - atât cit izbutesc, căci Ioana nu suportă constrângerea - rămâne slabă, străvezie, delicată și, deși înaltă, cu corpul de copil. Mereu mă preocupă debilitatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
constrângerea - rămâne slabă, străvezie, delicată și, deși înaltă, cu corpul de copil. Mereu mă preocupă debilitatea ei, dar nu pot să renunț să-i vorbesc de trecut și nu mă opresc decât prea târziu, dar mereu o implor să se învelească bine când seara e prea răcoroasă, să mănânce, să ia doctorii. Și acum, când îi vorbesc de moarte, totuși îi pui o haină să nu-i fie frig. Teama să nu facă vreo imprudență subzistă chiar în timpul despărțirii, cu toate că în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Simbolismul celei de-a doua nașteri se exprimă uneori prin gesturi concrete. La unele popoare bantu, înainte de a fi circumcis, băiatul este supus unei ceremonii cunoscute sub numele de "a doua naștere".20 Tatăl sacrifică un berbec; după trei zile, învelește copilul în prapure și în pielea animalului. Înainte de a fi însă învelit, copilul trebuie să se urce în pat și să țipe ca un nou-născut. Trebuie apoi să stea timp de trei zile învelit în pielea de berbec. La același
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sacrifică un berbec; după trei zile, învelește copilul în prapure și în pielea animalului. Înainte de a fi însă învelit, copilul trebuie să se urce în pat și să țipe ca un nou-născut. Trebuie apoi să stea timp de trei zile învelit în pielea de berbec. La același popor, morții sânt îngropați după ce au fost înveliți în piei de berbec și așezați în poziția fătului. Simbolismul renașterii mitice prin îmbrăcarea rituală într-o piele de animal este atestat de altfel în culturile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Înainte de a fi însă învelit, copilul trebuie să se urce în pat și să țipe ca un nou-născut. Trebuie apoi să stea timp de trei zile învelit în pielea de berbec. La același popor, morții sânt îngropați după ce au fost înveliți în piei de berbec și așezați în poziția fătului. Simbolismul renașterii mitice prin îmbrăcarea rituală într-o piele de animal este atestat de altfel în culturile foarte evoluate (India, Egiptul antic). În scenariile inițiatice, simbolismul nașterii se alătura aproape întotdeauna
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stă în pântece, copilul are pumnii strânși când se naște 26... Desface pielea de antilopă și o dă jos, ca să se poată îmbăia; copiii vin pe lume fără corion. Își păstrează veșmântul ca să intre, și de aceea copilul se naște învelit în amnion." Cunoașterea sacră și, prin extensie, înțelepciunea sânt socotite ca fiind rodul unei inițieri, și se cuvine amintit ca un fapt semnificativ că simbolismul obstetric legat de trezirea conștiinței supreme se regăsește atât în vechea Indie, cât și în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gospodăria, cu orătăniile scurmând prin arie, șura, cam desfăcută din încheieturi, dar bine burdușită, grajdul și cocina, lipite de construcția principală; puțin mai departe, grădina de zarzavat și, ceva mai larg decât ea, câmpul semănat, cu o sperietoare de ciori învelită în zdrențe, ce veghea în singurătate arătura unde curând avea să încolțească grâul. Pretutindeni domnea liniștea. Nu peste mult, însă, din casă ieși în fugă un câine de rasă incertă, doar un pic mai mare decât un cățel, care, lătrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neam primejdios, chiar și atunci când râdeau. Cine era misteriosul mijlocitor pe care trebuiau să-l întâlnească? Se gândeau cu adevărat să-l îmbuneze pe Gundovek? Ce daruri îi duceau? încă de la începutul călătoriei, deslușise, sub bucata aspră de in ce învelea încărcătura catârului, două sipete, iar atunci când Odolgan ușurase animalele de încărcătură, putuse chiar să le vadă și să observe că hunul le ducea cu greu în brațe. Dar, în definitiv, nu asta era principala lui grijă; ba mai mult, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atrage atenția bagauzilor ori a vreunei patrule burgunde, se lipsiră de foc și mâncară doar carne uscată și sărată. încă zguduit de spectacolul sângeros la care asistase, Audbert nu spuse nici o vorbă până când Balamber, în vreme ce se pregătea să se culce învelit în mantaua sa de oaie, îl chestionă: — Reușim să ajungem până mâine? Nu, veni răspunsul. Mâine va trebui să urcăm la pas și de-abia dacă o să vedem Rhonul din depărtare. Ai văzut bine că drumurile prin munți sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
te ții departe de drumeagurile și cărările mai umblate. Dacă ne ajută vremea, o să ajungem poimâine. Khaba adulmecă în aer. — Vântul e umed, observă el. Aduce miros de ploaie. Audbert ridică din umeri și spuse doar atât: — O să vedem. Se înveli apoi în pătură, închise ochii și întoarse spatele lumii. 5 A doua zi, la puțină vreme după prânz, deasupra munților începură să se îngrămădească nori mari, cenușii, purtați de un vânt ce sufla cu putere, culcând iarba de pe pășuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de umăr. Se sprijini în celălalt braț și, gemând, se ridică din nou; sunetul geamătului îi ajunse la urechi ca învelit în vată, nenatural. Privindu-și în iarbă picioarele, zări o bucată contorsionată de fier, în care își recunoscu cu greu sabia, topită de căldură. După aceea simți pe gât o atingere neplăcută, umedă; se întoarse și dădu peste botul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe jos, înveliți în pături aspre, o mulțime de slujitori și scutieri ai delegaților încă găzduiți în palat. La pașii lor, ce răsunau sec sub arcade, se adăugaseră acum cei ai lui Vitalius, care, venit în fugă din marea piață, îi urma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]