2,811 matches
-
schițat nici un gest. CÎnd a ajuns la două sute de soli - aruncați pe masă - ochiul lui Alberto a Început să se zbată, dar instinctul său de supraviețuire era mai puternic și tot nu s-a mișcat. Așa că sergentul și-a scos șapca și, uitîndu-se Într-o oglindă, a aruncat-o În spatele său și tras. Șapca era Încă Întreagă, desigur, dar peretele nu mai era, iar proprietarul barului a luat foc, plecînd nervos la secția de poliție ca să depună plîngere. În cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ochiul lui Alberto a Început să se zbată, dar instinctul său de supraviețuire era mai puternic și tot nu s-a mișcat. Așa că sergentul și-a scos șapca și, uitîndu-se Într-o oglindă, a aruncat-o În spatele său și tras. Șapca era Încă Întreagă, desigur, dar peretele nu mai era, iar proprietarul barului a luat foc, plecînd nervos la secția de poliție ca să depună plîngere. În cîteva minute și-a făcut apariția un polițist, să afle ce era cu tot scandalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
26 ianuarie 1989) BENIUC Mihai Beniuc și stelele (nota V. I.) „Înainte cunoscusem stelele roșii ale Kremlinului, cunoscusem stelele de aur ale eroilor sovietici în lupta pentru patrie și omenire, în munca socialistă cunoscuse fiecare din țara mea stelele de pe șepcile și coifurile soldaților sovietici, eliberatorii noștri. Acum am cunoscut prima stea lansată de om pe cer.“ (Viața românească, nr. 10, octombrie 1957) Realismul lui Mihai Beniuc (nota V. I.) „Totuși se ridică mereu la noi printre scriitori problema: viața așa cum
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ce tip sensibil sînt. Eram un tip sensibil și, în ciuda aparențelor, nu eram deloc un golan. Asta a reieșit și dintr-o chestie care mi s-a întîmplat la numai cîteva zile după ce m-am ras în cap. Purtam o șapcă străină, de care eram foarte mîndru, dar pe care, la un moment dat, era s-o pierd. Într-o zi, pe cînd mă îndreptam, împreună cu alții, spre locul dintre blocuri unde obișnuiam să tragem una mică, m-am întîlnit cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mică, m-am întîlnit cu unu’, Grecu, un blond îndesat, care era renumit în cartier ca golan : se spunea că știa să arunce foarte bine cuțitul. Grecu m-a văzut de la distanță și m-a chemat : „Bă, tu, ăla cu șapcă verde ! Vino-ncoa’ !“. M-am executat, cu coada- ntre picioare. N-avea rost să fug, că oricum m-ar fi prins o dată și-o dată și atunci ar fi fost mai rău... Mi-a luat șapca și și-a pus-o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
chemat : „Bă, tu, ăla cu șapcă verde ! Vino-ncoa’ !“. M-am executat, cu coada- ntre picioare. N-avea rost să fug, că oricum m-ar fi prins o dată și-o dată și atunci ar fi fost mai rău... Mi-a luat șapca și și-a pus-o pe capul lui. „Pun pariu că-mi stă bine“ - mi-a rînjit. Eram într-o situație jalnică : și tuns chilug, și fără șapcă - asta ar fi fost prea de tot. Am plecat amărît să-mi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și-o dată și atunci ar fi fost mai rău... Mi-a luat șapca și și-a pus-o pe capul lui. „Pun pariu că-mi stă bine“ - mi-a rînjit. Eram într-o situație jalnică : și tuns chilug, și fără șapcă - asta ar fi fost prea de tot. Am plecat amărît să-mi fumez țigara și să-mi rumeg nefericirea. Amicii mă felicitau că scăpa sem doar cu atît. Putea să-mi mai frigă și cîteva labe. Cînd m-am întors
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mă felicitau că scăpa sem doar cu atît. Putea să-mi mai frigă și cîteva labe. Cînd m-am întors de la locul de fumat, am trecut iar pe lîngă Grecu, care acum se umfla în pene în fața unor gagici cu șapca mea. Era sau nu momentul potrivit, dar eu mi-am luat inima în dinți și m-am dus la el. Nu l-am luat tare, nu l-am pocnit, ci, pur și simplu, am început să mă milogesc. Cu un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pur și simplu, am început să mă milogesc. Cu un ton plîn găcios (cred că-mi dăduseră și puțin lacrimile - pe bune !) și cu multe aplecări de spate, ca ioba gul în fața boierului nemilos. Din păcate n-aveam căciulă - sau șapcă - s-o boțesc în mîini. Grecu mi-a dat o palmă așa, la mișto, cum dai unui puțăr, și apoi și șapca. Nu știu de ce-a făcut-o. Probabil ca răsplată că-l făcu sem să se simtă, o dată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și cu multe aplecări de spate, ca ioba gul în fața boierului nemilos. Din păcate n-aveam căciulă - sau șapcă - s-o boțesc în mîini. Grecu mi-a dat o palmă așa, la mișto, cum dai unui puțăr, și apoi și șapca. Nu știu de ce-a făcut-o. Probabil ca răsplată că-l făcu sem să se simtă, o dată în plus, bărbat față de gagicile ălea. Am plecat de-acolo eu, killer-ul, cu un obraz roșu, dar cu șapca verde pe cap
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și apoi și șapca. Nu știu de ce-a făcut-o. Probabil ca răsplată că-l făcu sem să se simtă, o dată în plus, bărbat față de gagicile ălea. Am plecat de-acolo eu, killer-ul, cu un obraz roșu, dar cu șapca verde pe cap. Așa că toată golăneala mea din timpul liceului a fost una de băiat cuminte, scăpat - cum se zice - de sub supravegherea părinților. Cînd era de băut, de exemplu, nu mergeam prin cîrciumi, ci ne strîngeam, cu toții, la unu’ care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Iată-ne în piața gării, sosiți de undeva cu trenul, într-o clară dimineață de primăvară. Înainte de a ne sui în trăsura sprintenă și ele-gantă care ne așteaptă și al cărei conducător, în haină lungă lipovenească de catifea neagră, cu șapca de același stil, abia stăpânește surul (sau roibul sau negrul) plin de foc și de neastâmpăr, să ne aruncăm un moment privirea asupra palatului gării. În linii generale fațada e tot cea pe care o cunoaștem, adică cea de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dumăscu Emanuel Enache Florin Ghiurțu Dan Hagiu' Romică Herghelegiu lulian Tonino Hoha Daniela Iacob Daniela Lascăr Gilgia Mardare Olimpia Mereuță Tamara Mihai Cătălin Netedu Valeriu Olaru Dan Silviu Păsat Anton Pascal Ovidiu Popa Mihaela Rîpanu Lenuța Rotaru Mirela Slivneanu Sorina Șapca Nicu Șelaru Cristian Trană Mircea Daniel Andrei Liliana Andrei Simona Arsene Viorel Balicencu Alină Bălan Simona Bahnariu Viorel Broască Manuela Liliana Chiriță Tamara Liliana Ciobataru Mirela Costin Paul Dima Mihaela Ghiban Gabi Ghiban Laurențiu Gheorghiu Simona Herghelegiu Ticu Lorenț Gianina
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
V. Liviu Miron Gr. MioaraCaterini Miron St. NicoletaGabriela Mir Const. Cristina Mistreanu M. Simona Gabriela Mitcu V. Daniela Liliana Mocanu Îl. Ilie Moișanu V. lulian Pancu Dtru. Mihai Potor E. Emil Prodea M. Mihaela Silitra P. Panaite Strat V. TatianaCristina Șapca N. Paul Șurpanu Gr. Manuela Tăcu Ghe. Liliana Țocu St. Daniela .. Vartolomei E. Cristina Ligia Dumitru M. Cătălina Registru matricol 215/19881989, ; Costin Clit,op.cit.,p.238. XII Mecanică Andrei L. Mariana Bejan C. CristinelCostel Brănici M. Mihai Cazacu V.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dacă s-a încuiat și plec. La poartă, unul din paznici vrea să mă oprească, să ies după ora zece, odată cu schimbul doi, dar celălalt paznic mă cunoaște și-mi face semn că pot trece, apoi își duce mîna la șapcă, salutîndu-mă. Îi răspund la salut și mă îndrept spre peron. Dom' Vlădeanu! mă aud strigat din dreapta. Întorc capul: Don Șef a deschis portiera mașinii și-mi face semn să mă apropii. -Vă așteptam, zice el. Felicitări pentru reușită! spune, întinzîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în haine groase trec pe lângă mine chicotind, dar eu sunt prea pornită ca să reacționez. Stânga înainte... dreapta înainte... — Pardon, aud un glas aspru, iritat. Puteți, vă rog, să eliberați trotuarul? Mă întorc - și, spre groaza mea, văd o femeie cu șapcă de baseball și adidași apropiindu-se de mine cu vreo zece câini în lese, de diferite forme și mărimi. O, Doamne. Ce nu înțeleg eu este de ce nu-și plimbă oamenii câinii singuri? Pe bune, dacă nu-ți place mersul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu gura până la urechi. Dar... o să ajungă și acolo. — Bine. Tati îmi zâmbește și el. Cred că nici nu-și poate dori mai mult. Șoferul sună la ușă și, în clipa în care deschid ușa, mă uit la chipul de sub șapca cu cozoroc. Nu-mi vine să cred. E instructorul meu auto, Clive. — Clive! Bună! Ce faci? — Becky Bloomwood! exclamă el. Măi să fie! Becky Bloomwood se mărită! Ai trecut testul ăla până la urmă? — Îhm... da. În cele din urmă. — Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
comentat numai cartea de amintiri și, după deces, i-am schițat un portret final (v. Ateneu 24, nr. 7, iulie 1988, p. 10). Paginile celor două articole leam reunit ulterior, sub titlul comun „La despărțirea de Eudoxiu”, în volumul Despre șapcă și alte lucruri demodate (Ed. Agora, 2001, p. 124-132). În paragraful final, spun că aveam față de el „oarecari datorii de recunoștință”, pentru că s-a aplecat asupra antologiei cu Discursurile lui Delavrancea și a ediției din Cartea de piatră de Eusebiu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să folosească de minune limbajul vindicativ al acelor timpuri, folosit cu sârg de „patruclasiștii” noștri. Pe 22 iunie 1947, membrii de vază ai Comitetului Democratic Evreiesc din Huși Își puseseră fracurile de gală și cuvenitele papioane, iar pe cap vestitele șepci leniniste sau băști proletare deoarece se Împlineau doi ani de la constituirea organizației lor, ghidată politic de către Partidul Comunist Român. Cu acest prilej, cei câțiva adepți se aciuaseră În cine știe care sală din Orașul dintre Vii pentru a pune-o de-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sînt nelipsiți din vălăret și din sat” ceea ce contravenea dispozițiilor inimosului partid egalitarist. Cât despre halatul „jidanului” de la Rafaila, Adăscăliție scrisese (și Andrei tăiase cu neasemuit sârg) următoarele „...este o pelerină ruptă și murdară, cu slin pe ea și are șapcă”. c.n. Băi, tov. Ceaușescu nu greșește niciodată! Vai de capul și de salariul trunchiat al redactorului G. Tamaș de la „Vremea nouă” care, În numărul 980/21 aprilie 1971, după cumplita gafă comisă cu ocazia scrierii articolului critic la adresa comitetului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mobilizați de chemarea adresată de Dumneavoastră lucrătorilor În construcții, am reușit să recuperăm rămînerile În urmă Înregistrate În prima parte a anului, avînd asigurate condiții pentru realizarea integrală a planului pe acest an>>”. Scărpinându-se, nedumerit de gogoașa autorului, sub șapca de leninist birocrat, cenzorul notase: „Al doilea material infirma: <<Dacă ar fi să analizăm posibilitățile Întreprinderii județene de construcții montaj Vaslui de a-și Îndeplini planul de producție pe acesta an, s-ar părea că pe undeva există această siguranță
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lumea din jur și aproape că-mi studiam atitudinea și comportamentul față de lumea satului și chiar față de colegii și tovarășii mei de joacă și de zbenguială. Uniforma mea școlară de culoare kaki, cu număr matricol cusut pe brațul stâng și șapca cu inițialele școlii mă obliga să fiu atent la tot pasul. Trebuia să mă port respectuos și corect cu toată lumea și să aduc la școală adeverință de bună purtare pe tot timpul vacanței, așa cum ni se cerea. În felul acesta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în preajma oamenilor mai în vârstă (se pare că astfel de excursii sunt mai ieftine). Am urcat în autobuz și vestea că suntem străini s-a răspândit rapid, deoarece ghidul care avea vreo 80 de ani, echipat în pantaloni scurți și șapca sportivă pe cap, ca să-și arate erudiția, chiar din capitală (care le era cunoscută tuturor) a început să explice fiecare pietricică pe lângă care trecea autobuzul, cu legenda ei olimpică cu tot, în franceză, fapt care i-a făcut pe cei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în grădina Rectoriei din San Pere. Între zilele acestea, facem plimbări lungi de la San Antoni la San Pere, pe jos pentru a ne întâlni cu comunitatea - adică Giuseppe - sculptor și director al Centrului de arte, care umblă mereu cu o șapca pe cap, cu o cizmă ruptă și șchiopătând de un picior. Aici, la „crâșma” (Can Pau) în termeni românești, ne adunam noi cinci, căci finlandezii, ceilalți „pensionari” ai centrului cultural, nu vorbesc decât engleza, și catalanii nu vor să comunice
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
supună. A fost înțelegerea făcută încă de la începutul taberei. Hai că-i frumos! Hopa! S-au împotmolit în vârf. Nu intră gaura în țăruș. Se face o nouă ședință și se dau indicații, sfaturi, presărate cu înjurături. Unuia îi cade șapca din cap. Coboară de pe scară. A obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]