9,824 matches
-
sânul rotund conturat în mister, rochia foșnind în cântece plină. Miros de femeie prelung și albastru, umărul meu sprijinind o idee, ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19 februarie 2016, București Referință Bibliografică: TÂNJIND A CĂDERE / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SUFLET ÎNCĂTUȘAT ÎN ȘOAPTE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit, în pripe
SUFLET ÎNCĂTUŞAT ÎN ŞOAPTE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383392_a_384721]
-
13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit, în pripe, Risipite-n tăceri și lacrimi seci, Printre răstimpuri cu atingeri reci, Ce astăzi pătrund în oglinzi nude Cu ecouri lungi prin simțiri surde... Nu mai e loc in jur
SUFLET ÎNCĂTUŞAT ÎN ŞOAPTE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383392_a_384721]
-
ca ea de pieptul lui, să-l îmbrățișeze cu adevărat așa cum simțea acum nevoia. Doar capul și l-ar fi sprijinit cu multă plăcere, să-i asculte tumultul bătăilor de inimă. Era invidioasă pe mama Gloria. Vedea cum Ștefan îi șoptea ceva și murea de curiozitate să afle cam ce-i spune. Ar trebui să-i aparțină numai ei. Măcar să o privească ca pe o femeie adevărată, nu ca pe o fetiță răzgâiată și tot ar fi fost un început promițător
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
întinderile-i nesfârșite. Iar ei îl ascultă și astfel, își uită mâhnirea. Apoi, zeul se întoarce în lumea sa și duce cu el, peste întinsul albastru, suspinul celor patru lei de piatră. În liniștea care se lasă, doar marea mai șoptește o poveste veche, despre un rege viteaz și mândru, purtând în piept, sub armura de cavaler, o inimă de leu. Corina Diamanta Lupu București 24 mai 2016 Referință Bibliografică: ZEIȚA DE LA CASA CU LEI / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN
ZEIȚA DE LA CASA CU LEI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383566_a_384895]
-
dormit. În cele din urmă o luase somnul și la un moment dat se trezi alertată, că cineva în bezna nopții intrase în cort și o pipăia. Somnoroasă, a crezut în primul moment că s-a întors Giorgina și îi șopti pe jumătate adormită: - Giorgi, vezi că ai greșit sacul! Al tău e puțin mai în dreapta! Privea prin crăpăturile ochilor silueta tăcută, ce se mișca ciudat, haotic în timp ce continua să bâjbâie și deodată a izbit-o un miros grețos de alcool
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
-n stoluri, note triolet Țâșneau din clape fanteziste. Ningea cu fluturi violet Și mâna-mi tremurând întinsă, Se-aventura la șevalet, Să-ți zugrăvească fața ninsă. Ningea cu fluturi violet Nămeți pe degetul meu mare, Ce pe chitară-n flajolet, Șoptea numele tău de floare. Ningea cu fluturi violet Omăt de iriși în grădină Și unui suflet incomplet, Tu-i erai singura lumină. Ningea cu fluturi violet Peste liliachii ruine Și-n orice gând al meu secret, Ningea potop. Ningea cu
FLUTURI VIOLET de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382907_a_384236]
-
deosebită le-a fost servită. Erau foarte încântați de meniu ! - A costat foarte mult ! Am cumpărat-o tocmai din insulele îndepărtate, exotice. Delicatesă adevărată, spuse lacomul proprietar. Numai regii mai au parte de așa un festin ! Și către soție, bărbatul șopti încet la ureche : - Nevastă, am dat lovitura ! Ce soț inteligent ai ! Un afacerist adevărat al zilelor noastre ! Oare vom mai avea vreodată, așa un noroc? Am câștigat acum, mai mult chiar decât cu carnea expirată, pe care totdeauna trebuie să
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
GN: Totuși comunitatea este încă activă, dar este... Duci: ...în scădere, fără posibilitatea de revenire. AM SOSIT ACASĂ Iudit: Și am ajuns, cu 50 de kilograme fiecare. Un tip de la Sohnut a venit la aeroport, la Otopeni, și mi-a șoptit „Hațlaha!” [15] când am plecat. Doi bătrâni. A fost un succes, așa simt eu! Ajungi la aeroport, te întreabă cum vrei să te cheme. Spui: Nu vreau „Dezideriu”, vreau numele evreiesc, „David”; nu vrem „Kohn”, vrem „Cohen” - nicio problemă! Că
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
tău cumva Acea făptură minunată Ce-a fost iubirea mea?" Dar vai...rămâne cu-ntrebarea Căci e pustiu pe drum Și umbre se atrecor grăbite Căci noapte e de-acum... Dar ca prin vis aude-un glas Ce tandru îi șoptește: "Tătucă...te întoarce-acasă Căci mama nu mai este!" Referință Bibliografică: Căutând-o pe ea ... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CĂUTÂND-O PE EA ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382933_a_384262]
-
apoi te ghemuiești cu ochii-nchiși sub duș să nu cumva să vezi cum lacom gura scurgerii se cască gata să te absoarbă odată cu apa uiți de tine un timp până când susurul apei iar crește ca un ecou al inimii șoptindu-ți despre paparudele ce vor aduce totuși la venirea nopții iepele nărăvașelor ploi ca să adape și-nsetarea melcilor. Referință Bibliografică: CÂNTEC PENTRU MELCI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
ajunge repede la terapie intensivă, Magdalena așteaptă vești pe hol în fața ușii. Palidă, flămândă și sfârșită de puteri se roagă cerului pentru fetița ei. Alexandru apare furios mirosind a alcool. Se apropie cu pumnii strânși de soția lui și-i șoptește printre dinți. -Ți-am spus să ai grijă de fete și-i trage o palmă peste fața plânsă. Magdalena-și acoperă fața cu palmele izbucnind în plâns, iar el continuă să o amenințe. -Te omor cu mâna mea, nu ești bună
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
scalzi, și aș vrea uneori Frumoaso, nebuno, ispito, Să fiu o petală din flori... Mă pierd în doi ochi de smarald Umilă petală ce sunt Ești taină cu sufletul cald Femeie, cu trupul tău sfânt Iar buzele-ți, două ispite Șoptesc prin petale de flori: "- Hai, vino, și ia-mă, iubite Eu știu cât de mult mă adori." Pe sânii tai falnici să preget Sorbind tot nectarul din ei Rămâne-voi fără de cuget Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat
ÎN MII DE PETALE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382994_a_384323]
-
flori în mâini, deschide cu inima strânsă fereastra și-l aude răcnind la ea: Ce este... tot o curvă?... Avem o fetiță!...spuse ea cu o voce gâtuită de teamă... Florile alunecă din mâinile soțului ei care împleticindu-se-i șoptește : Să nu vă prind la ușa mea, nu ai ce căuta cu ea acasă!...și pleacă ucigându-i și ultima rază de speranță. Magdalena închide fereastra odată cu speranța care-i mai ămăsese în însângeratul ei suflet, cerul s-a năruit
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TE STRÂNG ÎN BRAȚE Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TE STRÂNG ÎN BRAȚE versuri, Bertoni D Albert Te strâng în brațe, Ca pe o comoară Șoptindu-ți vorbe Ce n-or să te doară Te strâng in brațe Pe când ades suspin Cu mult prea multe ațe Sunt legat de destin. Te strâng in brațe La fiecare tremur... Chiar dacă-n roate-s bețe Si-ades eu mă
TE STRÂNG ÎN BRAȚE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383026_a_384355]
-
stradă?..în aglomerație?..cu toți trecătorii?.. Atunci mi-a venit ideea să-l aduc la dimensiunile sale cosmice și am exclamat: jos pălăria și obiectivul fotografic în fața gigantului! Bacovia trebuia privit numai dintr-un punct de vedere admirativ. Am îngenuncheat șoptind: ave maestre! Și...l-am fotografiat. Așa am realizat imaginea sa de uriaș, pe care am intitulat-o chiar așa: „Gigantul”. Ulterior, peste ani, am aflat o poveste cu statuia lui din Bacău. Imediat după moarte, soția sa a comandat
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
doar patru ani până la pensie. În ultima lună de șomaj, în disperare de cauză, m-am angajat ca măturătoare la o asociație de locatari. Dar biata mama n-a mai rezistat. În ultimele clipe, când abia mai sufla, mi-a șoptit: plec...la omu’ meu...să-ngrijim pe Sorinel!.. Noroc că tata cumpărase mai demult un loc de veci și construise pe el un cavou, ajutat de colegii lui din Combinat. Apăruse o lege cu pensionarea înainte de termen, dacă ai toți
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
în altă zi. Acum, rămâi la mine dacă soțul tău nu este acasă. Mai sunt încă două fete singure și o să le facă plăcere dacă rămâi și tu. Hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Irina o însoți la cuier, șoptindu-i: - Vii de la restaurant? Sunt sigură că jigodia de bărbatu-tău a găsit pe alta și petrece cu ea. Prietenă de-a ta? - Colegă de serviciu. Cred că sunt împreună mai demult, pentru că fufa a venit singură la restaurant și
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
scuzat că trebuie s-o danseze. Că...de, era singură și...cine s-o distreze? Că este o colegă și n-are pe nimeni, săraca, să avem puțină înțelegere, și alte baliverne care-mi stăteau în gât când mi le șoptea. Măcar să-mi fi spus o minciună acasă, că nu poate să mă ia, nu să mă batjocorească acolo (începe să plângă) și nu în noaptea asta. Când s-au stins luminile la miezul nopții, au dispărut amândoi. Am crezut că
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
-ntoarce. Toți cei care dansau se uitau la mine compătimitor, până când n-am mai suportat și am plecat. Ce mă fac acum, doamna Irina? - Taci, hai taci! Să mergem înăuntru, să nu se supere tanti! Nu mai povestești nimic! Îi șopti Irina. Camelia a tăcut. Au intrat în sufragerie zâmbind. Atenționate de Maria, celelalte două tinere au zâmbit amabil la salut, fără să pună vreo întrebare. Dar Irina glumi: - Ce credeați, că au sosit omuleții de cârpă? Surpriza asta o să ne-
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
lui.” Una a făcut pe creștina cea bună: „faci un păcat, dragă, dacă-i refuzi copilului dreptul la un tată!” M-au enervat în așa hal, de-mi venea să le „coafez” pe toate. Dar...m-am abținut. Parcă am șoptit: ce știți voi? M-au lăsat în pace. Nici tovul nu a mai îndrăznit să-mi tulbure fericirea, fapt care m-a mulțumit și liniștit. Peste un an a ajuns și la mine zvonul că „tovarășul” a luat șapte ani
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Acasa > Impact > Istorisire > AM VRUT, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL Autor: Mihai Mircea Matei Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am vrut să-ți șoptesc noapte bună, Dar noaptea s-ar fi supărat pe mine, Iar luna s-ar fi uiat mirată la noi, Și așa era destul de plină. Am vrut să-ți dedic o melodie, Dar s-ar fi supărat compozitorul, Ar fi găsit
AM VRUT, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383133_a_384462]
-
vieții, apriga vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultima privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dungă, Răzleți ne trece-n seara de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al pâinii Și-n noaptea asta să rămâi cu noi! ------------------- Daniel IONIȚĂ Sydney, Australia noiembrie 2016
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
prin dreptul fiecărui birou -Ing. Zurlea George, ing. Cioflincă Marian, ing. Petre Petruș, ăsta e biroul meu Eugen Zambilă și frumoasa noastră Sorina Pletea. Toți au dat mâna cu noua lor șefă, doar Sorina a îmbrățișat-o și i-a șoptit la ureche: -Sunt niște misogini, ai grijă cu ei. -Iar aici, și Eugen deschise ușa unui birou din sticlă cu draperi de jur împrejur, este biroul tău, aceste două fete din anticameră Maria și Mariana sunt asistentele tale și gata
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
rămâne pentru fiecare iubitor de poezie - un prinț al tăcerii și-al intimității singularizate. Retras (din proprie voință) în propriul turn de fildeș sau ivoriu (dar cu o conotație ceva mai specială), negreșit, el auzea vocea propriei conștiințe, care-i șoptea, adeseori: „Singurătate, ochiul tău privește înghețat în ochiul gândului neîmpărtășit”. Foarte posibil, precum un Publius Ovidius Naso, exilat în propriul turn-cuib, își va fi șoptit, doar pentru sine (n-avem a ști vreodată, dar mă-nclin - a crede): „Ipse mihi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]