KorAP: Find »[drukola/base=șterge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...742 >

18,529 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

toarne într-un pahar. Cît te lasă inima. Dar pe tine cît te lasă? face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu stînga, în timp ce cu dreapta umple ochi paharul. Bea-l discret, să nu fii văzută. Cînd termini de șters paharele, vii la bucătărie. Avem și acolo niște vase. Ultimele lemne trosnesc în sobă, de parcă s-ar lua la întrecere cu viscolul de afară, care zgîlțîie în furie ferestrele dinspre șosea. Așezat lîngă sobă, ca un copil, Dorin plînge în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în ziua premierei", că, după cîtă vodcă am băut împreună... Aș! Ți-ai găsit... Cred că ai oarecare dreptate... Crăpelniță... Apropo: cu ce maistru mecanic lucrezi? Cornea. Ptiu! Ce mă fac de sudor?! tresare Vlad. Vreau, pe la zece, s-o șterg, să fiu la autogară. De unde iau sudor? Ia-l pe Cornea și scutură-l bine, să vezi cum îți aduce sudorul. Ascultă ce-ți spun, Vlade, se ambalează Mihai tu semnezi pontajele pentru sudor și, Doamne ferește!, vine unul..., unul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de rîs ironic, după care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie, apoi își ia cafeaua, răcită deja, sorbind-o încet, cu poftă. Cînd s-a întors de la grupul sanitar, spălată pe ochi cu apă rece, femeia de alături părea înviorată, dar numai după cîteva minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i adjunct la direcție. Mi l-am amintit: a fost în septembrie cu directorul general pe aici, i-am servit colo, pe mal, sub sălcii. Ai niște gogonele în cămară intervine Mihaela, apropiindu-se cu șorțul pe mîini, să-și șteargă transpirația frunții. Spune-i Sultanei încuviințează Ovidiu, trecînd în camera alăturată, să caute într-un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă deoparte la indicația Letiției, transmisă prin Pavel. Ce faci?! vrea să-l oprească Pavel, încercînd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe jos cu tine. Aici, eu comand! Să-l văd pe ăla care te apără... Sultana mai rămîne cîteva minute, privește indiferentă viscolul care lovește cu putere fereastra din fața sa, vede zăpada înălțată pînă spre streașină pe alocuri, își mai șterge mîinile cu șorțul alb, după care, lovind încet cu vîrful pantofului în piciorul scaunului pe care stă fata, murmură: "să nu aștepți să repet", apoi se ridică, încet și pornește spre bucătărie, adunînd din mers farfuriile goale. Nu vreți niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceară de nevastă, ba, gîndindu-se mai bine, s-a temut că fata, fecioară desigur, ajunsă în patul lui, ar fi de acord să i se dăruiască, dar apoi, speriată, ar putea să-l evite. În holul locuinței, cînd tocmai se ștergeau de praf, mama fetei, ieșindu-le în întîmpinare, cu statura ei impunătoare, gravă mereu, și-a frînt nervoasă degetele, măsurîndu-și fiica îndelung cu privirea, ignorîndu-l pe Vlad. Zău, mama, am stat la club, am asistat la un antrenament condus de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plîngă. Ai grijă de ei spune soțul -, că vreau să adun mizeria de pe jos, să n-o ducă la gură. Șterge-i pe mîini. Femeia devine supusă, adună copiii lîngă genunchi, scoate un prosop din geantă și începe să le șteargă mîinile. Cînd unul din băieți ridică mîna să-i atingă obrazul spunînd un "mă-măi", ar vrea să-l plesnească peste mînă, dar se abține, mulțumindu-se să strîngă puternic din măsele. Bătrîna și-a cules deja cățelușa de pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ăla mic! Se ridică pe vîrfuri ca un ied... Îl pupă și-l bate... Săracii! Iar s-au trezit... Le e foame... Ăsta da! Le poate spune: sînt tatăl vostru... Discret, bătrîna duce mîna stîngă la ochi, să și-i șteargă. Întoarce privirea ca din treacăt spre bărbatul de lîngă ea și, văzînd că o privește încruntat, cu ură, se sperie: Domnule Teofănescu!?... Profesorul coboară privirea, pufnește apăsat pe nări, scutură din cap și murmură: Vremurile, doamnă. Nimănui nu-i este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
buzunar revista și o aruncă pe masă, își dezbracă paltonul împreună cu haina de la costum, agățîndu-1 în cuier, căciula o așază într-un cui să se usuce, apoi, transpirat tot, se spală pe față și, cu prosopul în mîini, să se șteargă, merge la fereastră să o deschidă, după ce trage într-o parte draperia de pluș verde. Rămîne cu privirea în afară, spre colțul de munte, care abia se mai zărește cînd viscolul încetează vreo clipă, două. Pot să intru? aude venind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de două ori... spune ea înaintînd, atît cît să poată închide ușa. Credeam că m-ai văzut venind în urma ta și nu vrei să-mi deschizi. Luat atît de repede, Mihai nu mai are timp să fie surprins; termină de șters mîna stîngă, apoi mototolește în palme prosopul, ca pe un bulgăre mare de zăpadă. "Cît sîntem încă pe pace, eu vă zic bine-ați venit!" încercă el un surîs cu care încheie parafraza după Eminescu. Ce te face să crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o baltă tocmai cînd s-a aprins mai tare. Trece cu capul plecat pe lîngă Maria, întinde mîna și ia de pe masă două pahare din cristal, pe care le clătește îndelung la chiuvetă, impunîndu-și să rămînă indiferent la nedumerirea femeii. Șterge paharele cu două șervețele de hîrtie, le așază pe masă, împingînd mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jumătate, ca mai înainte. După ce i-l aruncă iarăși între ochi, Maria lasă paharul pe masă, pufnind scurt, un fel de surîs ironic, dublat de sentimentul ușurării, semn că jocul s-a isprăvit, pentru că și sticla e goală. Mihai se șterge încet, meticulos, bagă batista în buzunar și întinde mîna spre sticla goală, o ia cu două degete de gît, o bagă sub masă, iar cînd se ridică, ține în mîini cutia de carton. Rupe banda de hîrtie, care sigilează capacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acum. Ascultă! devine ea gravă, izbind paharul de masă, cînd observă că Mihai zîmbește. Ești singurul bărbat care, în ultimii douăzeci de ani, a încercat să mă murdărească cu labele lui... Ai văzut foarte bine, cînd ai intrat, că mă ștergeam pe mîini, tocmai mă spălasem spune Mihai calm, hotărît să nu dea apă la moară furiei care se dezlănțuie în Maria, să încheie onorabil discuția, eventual s-o asigure că n-o mai caută pe Doina, apoi să se culce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-am agreat vreodată absurdul. Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît de bine i-au ajuns ceilalți doi copii, aducînd uneori vorba și despre Coca, pe care o deplînge că, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai mult din privire: Ești singur? Mihai se dă într-o parte, invitînd-o. Un moment, zice el, după ce închide ușa vreau să fiu sigur că-s treaz. Se apleacă spre chiuvetă și-și spală îndelung fața cu apă rece, se șterge, apoi, dintr-o mișcare scurtă, specific bărbătească, își bagă cămașa mai bine în pantaloni. Acum pot zice că-s treaz, deși îmi vine să cred că visez încearcă o glumă, întorcîndu-se spre fata rămasă în mijlocul încăperii. Pentru tine spune Cristina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
glezna prețuirii mele! Poate că, de prețuit, îl mai prețuiesc și alții se ambalează Doina, devenind pătimașă -, dar de iubit sînt sigură că-s singura! Am ținut să-ți spun asta. Bine, Doina încearcă Mihai s-o tempereze. Fata își șterge ochii umezi, bea încă o înghițitură bună din paharul cu coniac și continuă să mănînce tăcută, devenind senină, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Dacă nu mi-ar fi spus Maria azi că nu-i a lui nea Toader

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ies mai repede. Fetița, care și-a auzit numele rostit de îngrijitoare, s-a întors spre mine: era toată numai ochi și cîrpe rupte, îmbrobodită ca o babă. Din nas îi curgeau două lumînărele pe care ea, mereu, și le ștergea cu dosul mînecii. De la brîu în jos, pînă în vîrful papuceilor de cîrpă, era udă fleașcă. M-am aplecat spre ea, așa, să fac un gest. Ochii ăia mari parcă mă înghițeau; o clipă am avut impresia c-o am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă de lucru, scoțînd bumbacul din buzunar, cu care șterg porțiuni din carcasa emailată ori iau mătura și o împing de ici-colo, să adune vreo eventuală scamă sau bucată de hîrtie. "Cunosc psihologia gîndește Mihai. Mișcare continuă. Ștefănescu nu, dar adjuncții lui sînt experți în asta: să te agiți. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să împartă cărțile. Acum să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure, adunîndu-se tot asupra cărților din mînă. Cărți? mai întreabă Lazăr. Servit murmură profesorul, hotărîndu-se cu greu să ridice brațul drept, să-și șteargă fruntea. Servit bine? insistă Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ din cap de cinci-șase ori pînă își aduce aminte că trebuie să se oprească. Și servit vrea Lazăr să pună punct. Ful de popi rostește încet, cu timiditate, profesorul înșiruind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un scaun, încuie cu zăvorul ușa cabinei, se apleacă spre ovalul porțelanului alb și aruncă din el, aproape înecîndu-se, tot ce are în stomac. Trage de mai multe ori apa, se spală îndelung pe mîini la chiuveta de pe sală, se șterge cu batista și vrea să se întoarcă în sala restaurantului. Dincolo de ușa blocată cu scaunul îl așteaptă profesorul. Ce naiba ești așa?! îl ceartă acesta. Parcă-ai fi puști, zău, te închizi în veceu... Dacă-ți trăznesc una, ai să înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
m-a pus să-i repet totul, poate o scrîntesc, c-așa-s ăștia, te pun să scrii de șapte ori și te freacă pentru orice nepotrivire, dar și-a găsit mincinosul... Profesorul a scos batista din buzunar și-și șterge fruntea udă. Ăla era informat, nu glumă... bîiguie el, coborînd batista în jurul gîtului. Lazăr tace un timp, făcînd pasiențe. V-am spus ca să fim chit. Uitați c-am jucat pocher noaptea asta, că și eu am uitat totul. Și v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
direct pe zăpada de pe trepte, cu tîmplele cuprinse între palme, stă Muraru; două șiruri de lacrimi i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi. Dom' Muraru... îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își șterge ochii și nasul cu batista, apoi îl întreabă: Ai adus? Mihai îi pune în mînă teancul de sute. A murit, Mihai, a murit ast' noapte spune Muraru cu glasul frînt. Mi-a zis că nu-i, dar ea era. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
direct la ultimul etaj. Ia te uită! se miră Maria, oprindu-se o clipă cu prosopul mare pe mîini, semn că tocmai a făcut duș, apoi se întoarce spre cel care a intrat. Ia loc, Mihai adaugă, continuînd să se șteargă pe gît. De ce-ai venit ieri la mine, Maria? Fii bun și spune-mi doamnă și pe alt ton. Altfel, te iau de ureche și te dau afară. Încearcă. Maria se apropie de el, îl măsoară un timp cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
venit ieri la mine, Maria? Fii bun și spune-mi doamnă și pe alt ton. Altfel, te iau de ureche și te dau afară. Încearcă. Maria se apropie de el, îl măsoară un timp cu privirea, apoi continuă să se șteargă pe mîini. Crede-mă, am avut o noapte grea, n-am chef de nici un fel de discuții. De ce-a murit doamna Muraru? Scrie clar în raportul medico-legal. Scrie ce-ai dictat tu. Ieri ai venit la mine pentru două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de venit, cerută mie la școală, dată de cei de la Sfatul Popular din Sânzieni, la finele căreia președintele Sfatului scrisese "tovarășul Vlădeanu este potrivnic agriculturii socialiste", iar tata a mers cu o sticlă de țuică la un prieten care a șters "portivnic" și a scris "devotat". Cînd s-a răsuflat povestea în comună, eram în ultimul an de liceu; tata a venit la Iași pe furiș și mi-a spus c-o să fie arestat, că vor căuta adeverința în arhiva liceului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]