KorAP: Find »[drukola/base=țar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...277 >

6,901 matches

Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860

Midhat Pașa, pentru ca turcii să distrugă calea ferată și să poată ocupa Bucureștiul, ungurii dându-le românilor lovitura de grație din spate. Viena consimțise la toate aceste mașinațiuni, promițându-i-se o "bonificație" în altă zonă din Balcani. Numai că țarul i-a tras pe sfoară și pe austro-ungari, refuzându-le "bonificația", după ce au pus mâna pe cele trei județe basarabene și pe Balcani. Cum s-au comportat elitele politice, economice și culturale românești în această foarte complicată ecuație istorică, în

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
colaboraționism", cu trupele de ocupație țariste; pentru că, la urma urmelor, acesta este termenul cel mai potrivit și corect, deoarece așa se și comportau aceste trupe și comandanții lor în capitală și peste tot în țară, pentru aceasta, în esență, începuse țarul războiul cu turcii, ca pretext doar pentru invadarea României. La venirea lui în București avea deja acest gând și, în buzunar, decretul de alipire a țării noastre la imperiul rusesc. De aceea greva domnitorului Carol I la Calafat. Acest colaboraționism

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
într-un mod care să poată fi înghițit, mai de voie, mai de nevoie, de Europa. După Turcia urmează Imperiul habsburgic, după dânsul cine mai știe. Scopul fictiv al războiului și scopul adevărat sunt diametral opuse."147 De altfel, Rusia țarilor, chiar agonizând a înlocuit rapid motivația misionară a creștinismului pravoslavnic cu ideologia marxist-leninistă a "revoluției mondiale". Sunt dovezi clare că, după înfrângerea Germaniei naziste, Stalin voia să pună stăpânire pe întreaga Europă. Și a ajuns, dejucându-i-se planurile, nu doar până în

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
genunchii noștri tremură și iacă-iacă ne prăbușim vlăguiți"151. Soljenițân credea că toate nenorocirile Rusiei au început în 1917, odată cu abolirea monarhiei. Dar el nu s-a arătat simpatizant nici al imperialismului țarist și avea speranțe în înțelepciunea creștină a țarului Nicolae al II-lea, care ar fi putut stopa expansionismul rusesc pentru a da șansă înfloririi europene a Rusiei. El dădea exemplul Japoniei, care a ajuns o mare putere economică și culturală abia după ce a renunțat la veleitățile imperiale. Asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
votată pe 26 ianuarie 1878, care stipula că nu trebuie cedată nici i palmă de pământ dintre granițele țării în schimbul Dobrogei. Principele Carol I însuși avusese în vedere cedarea celor trei județe basarabene, încă din faza negocierii Convenției cu emisarii țarului, aceasta fiind semnată de agentul diplomatic Dimitri Stuart, la 4 aprilie 1877. Asta în cazul când Rusia ar fi avut pretenții și asupra altor părți din Principatele Unite, cum, de altfel, avea în plan țarul. Cu această moțiune, guvernul trecea

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
faza negocierii Convenției cu emisarii țarului, aceasta fiind semnată de agentul diplomatic Dimitri Stuart, la 4 aprilie 1877. Asta în cazul când Rusia ar fi avut pretenții și asupra altor părți din Principatele Unite, cum, de altfel, avea în plan țarul. Cu această moțiune, guvernul trecea, așa cum sesiza Eminescu, dintr-o atitudine în alta, dând apă la moară poziției Rusiei. Moțiunea Vernescu argumenta, în cinci puncte, refuzul primirii Dobrogei în schimbul realipirii celor trei județe sudice la Rusia. Se pornea de la teza

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
o situație inversă decât aceea de la 1711, când Dimitrie Cantemir considera ca "putred" Imperiul Otoman, voind emanciparea Moldovei cu ajutorul imperiului rus creștin, aflat în viguroasă expansiune, sub Petru cel Mare. Ironia a făcut că Tratatul de la Luțk a deschis pofta țarilor de "emancipare" a Țărilor Române și a Balcanilor de sub vasalitatea turcească, încât, peste un veac, la 1812, pofta s-a soldat cu îngurgitarea unei mari "hălci" din teritoriul Moldovei, creând dramatica problemă a Basarabiei. Stere, care a trăit pe propria

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
a fost lovitura de stat din Rusia, transformată în Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. În asemenea obscură poveste, "profetul", bazat pe o profundă analiză din interior a imperiului, era Constantin Stere: el aștepta iminența acestei revoluții care va destrăma imperiul țarilor. Anihilarea uriașei armate țariste prin războiul civil declanșat de Lenin și Troțki îndrituia poziția lui Stere că Antanta va deveni vulnerabilă prin scoaterea Rusiei din ecuația războiului și că balanța va înclina de partea Puterilor Centrale. Dar următoarea provocare a

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
să producă o schimbare profundă a mentalității, altfel spus să se "europenizeze": "Numai războaiele externe, și bineînțeles, războaiele nefericite -, i-au putut înlesni și în trecut fiecare pas de înaintare în viața lui politică și socială."175 De aceea, "Rusia țarilor, chiar din cauza formei sale de stat, apare în istorie ca rezervorul reacțiunii universale, care veșnic amenința dezvoltarea normală din Europa." Dar nu altceva scria Eminescu, la 1878. Stere spera că a sosit vremea ca Rusia să se europenizeze din interior

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
curentului narodnicist, pe care l-a dezvoltat într-o teorie personală, în remarcabilul studiu publicat în Viața românească, imediat după eșecul mișcării revoluționare din 1905: Social-democratism sau poporanism?176 În logica momentului istoric, exercițiul deducției lui Stere suna așa: dacă țarul Nicolae și-ar fi făcut intrarea triumfală în Berlin, revoluția din Rusia nu s-ar mai fi produs, iar Basarabia ar fi rămas definitiv în imperiu: "Ceea ce însă ar avea de rezultat fatal nu numai o cotropire brutală pentru Orient

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
căror strămoși au trăit veacuri viața obștească cu toți moldovenii, acum când Rusia este pe pragul descompunerii, reclamă autonomia, numai autonomia!"182 De ce numai autonomia? Fiindcă s-au văzut abandonați pentru a treia oară de patria-mamă, abandonați prin alianța cu Țarul, prin Parlament: "În Parlamentul român li s-a aruncat în față celor de peste Prut: "Basarabia? Cine vorbește despre ea este un vândut...""183 Un "vândut" era considerat, în 1883, cine vorbea despre Ardeal. Acela era Eminescu! Spre deosebire de Stere, care-și

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
boală a Rusiei Țariste, boală pe care Constantin Stere se iluziona că o va eradica tocmai... revoluția comunistă, pe când, în realitate, a adâncit-o primejdios pentru întreaga Europă și întreaga lume a secolului al XX-lea. Arsenalul de "argumente" al țarilor, dezinformarea, mistificările, fraudele, pretinsa "onoare" vor fi preluate integral, dar cu "îmbunătățiri", de către liderii bolșevici care s-au succedat până la Vladimir Putin, el însuși provenit din rândurile KGB-ului. De altfel, continuitatea imperială dintre țarism și comunism a fost recunoscută

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
reproduce, în consemnarea de jurnal a lui Gheorghi Dimitrov, cuvintele rostite de Stalin la un toast din 7 noiembrie 1937, la prânzul oferit de K.E. Voroșilov, după paradă: "Vreau să vă spun câteva cuvinte, poate nu nimerite pentru o sărbătoare. Țarii ruși au făcut multe lucruri rele. Ei au jefuit și au înrobit poporul. Ei au purtat războaie și au cucerit în interesele moșierilor. Dar au făcut și un lucru bun: au înjghebat un mare stat până la Kamciatka. Noi am primit

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
acestuia, ci nici n-ar putea să supraviețuiască de sine stătător..."199 Stalin, așadar, nu concepea bolșevismul decât ca imperiu, trebuind să fie extins la dimensiuni mondiale, prin revoluție. Deși lui Marx și Engels li s-a părut că Rusia țarilor este "reacționară", cum o va percepe și Stere (ca, de altfel, și corifeii Kominternului), necoaptă pentru o revoluție mondială, s-a dovedit contrariul, încât marii succesori ai ideilor comuniste au ales tocmai vasta Rusie pentru "implementarea" visurilor înaintașilor. Dar, și

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
românești ostile "mondializării" țariste, apoi comuniste. Stare în secretă legătură cu una dintre cele mai enigmatice însemnări eminesciene: Aici ne aflăm noi românii limbă cumpenei Universului."200 Simbol din același areal conceptual cu invocarea cântarului ca replică la "dreptul" onoarei țarului care punea în balanță "greutatea" a 80 de milioane de ruși în comparație cu 5 milioane de români. Așa că spiritul Basarabiei eminesciene a străbătut, pe linia Stere Gh.I. Brătianu Paul Goma până în plin comunism românesc, sacrificarea celor din urmă părând a fi

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
prorocirile lui Marx și Engels nu s-au împlinit în timpul vieții lor, testamentul "revoluției mondiale" a trecut intact la discipolii Lenin, Troțki și Stalin. Caracterizarea românilor de către Engels le-a venit ca o mănușă mulată perfect pe vechea credință a țarilor că românii trebuie să dispară, ca piedică ce sunt în calea expansionismului slav. Ceea ce au revizuit bolșevicii din imaginea descrisă de Engels a fost considerarea slavilor sud-dunăreni ca "apți" de măreția "revoluției mondiale", singurul obstacol rămânând românii, iar, pentru perioada

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
Eminescu. Și totuși liderii politici de la 1916 nu au fost suficient de "eminescieni", de vreme ce s-au lăsat păcăliți că Marea Rusie ar putea să fie vreodată un aliat onest: au încredințat tezaurul românesc spre păstrare Moscovei! Oare nu cunoșteau "onoarea" țarilor? Cert e că această "onoare" a trecut intactă la noii "țari", atât în privința Basarabiei, cât și-n ceea ce privește returnarea Tezaurului. În ianuarie 1918, deja Lenin, după arestarea ministrului român la Petrograd, a anunțat, totodată, și sechestrarea Tezaurului românesc trimis

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
de "eminescieni", de vreme ce s-au lăsat păcăliți că Marea Rusie ar putea să fie vreodată un aliat onest: au încredințat tezaurul românesc spre păstrare Moscovei! Oare nu cunoșteau "onoarea" țarilor? Cert e că această "onoare" a trecut intactă la noii "țari", atât în privința Basarabiei, cât și-n ceea ce privește returnarea Tezaurului. În ianuarie 1918, deja Lenin, după arestarea ministrului român la Petrograd, a anunțat, totodată, și sechestrarea Tezaurului românesc trimis la Moscova în 1916-1917, cu precizarea că nu va fi returnat

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
trimis la Moscova în 1916-1917, cu precizarea că nu va fi returnat decât unei Românii proletare: "Puterea sovietică ia asupra sa responsabilitatea pentru păstrarea acestui Tezaur și pentru cedarea lui în mâinile poporului muncitor."209 Ca și vechea "onoare" a țarilor, și ceea bolșevică va dicta însă că Tezaurul devine o jignire ca să mai revină României, fie și celei comuniste. A trecut aproape un veac de "onoare" bolșevică și putiniană peste Tezaurul românesc, subiect tabu și astăzi care bagă spaima în

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
prin întoarcerea la matca firească a etnicității ei, Basarabia va continua să rămână obsesia "onoarei" moștenitorilor Kremlinului: Lenin, Troțki, Stalin, Hrușciov, Brejnev, Cernenko, Andropov, Gorbaciov, Elțân, Putin, Medvedev. Această obsesie va determina prelungirea Războiului de o sută de ani al țarilor împotriva României cu Războiul unei alte sute de ani al bolșevismului. Căci aceasta este cruda realitate: de la 1812 până în anul de grație 2013, Rusia n-a încetat nici o clipă războiul cu românii, având drept cap de pod Basarabia, iar, pe

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
nici o clipă războiul cu românii, având drept cap de pod Basarabia, iar, pe parcurs, și Bucovina nordică. Din 1917, Basarabia a fost considerată, în spațiul rusesc, ca o dublă "pierdere": pe de o parte, de către rușii bolșevici, moștenitori ai "onoarei" țarilor, iar pe de alta, de către bolșevicii evrei, care au sperat ca spațiul basarabean să fie Republica Sovietică Socialistă Evreiască. Asupra acestui din urmă aspect, instructivă este cartea lui Paul Goma, Săptămâna Roșie. Atrocitățile săvârșite, cu mult zel, de către evreii bolșevici

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
fost instaurat în România, cea rămasă după jafurile teritoriale, țara a continuat, ca "aliată" în "lagărul socialist", să fie tratată drept principal dușman al Moscovei. Tradiția țaristo-bolșevică a continuat să funcționeze sub masca prieteniei, aceeași "prietenie" pe care o clama țarul Alexandru al II-lea la întâlnirea de la Ungheni cu Mitropolitul Moldovei, Iosif Gheorghian, la 11/23 aprilie 1877. Demonstrația o face o cu impresionantă documentare Larry L. Watts. Este vorba despre un fenomen pe care nici istoricii români nu l-

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
Nichita Hrușciov, unul dintre călăii Basarabiei, care a dirijat direct impunerea regimului bolșevic la Chișinău. De remarcat că aproape toți conducătorii URSS și-au făcut, mai întâi, ucenicia în distrugerea românismului basarabean, continuând, și din acest punct de vedere, moștenirea țarilor, atestând încă o dovadă cât de importantă a fost Basarabia, ca avanpost, în declanșarea războiului antiromânesc al Sovietelor. Basarabia și România au fost rampă de lansare spre vârful ierarhiilor sovietice. Alexandr Saharovski a ajuns șeful spionajului extern al KGB, de

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
motivând că liderii români ar extinde denumirea Basarabia la toată RSSM, pe când Basarabia nu e decât porțiunea sudică aparținând Ucrainei, "transfer" care nu întâmplător se produsese simultan cu înființarea Regiunii Autonome Maghiare, în 1952! Exact invers, așadar, decât manevraseră oamenii țarului cuvântul la 1812. La 6 mai 1966, cu prilejul aniversării a 45-a a înființării Partidului Comunist din România, Ceaușescu critică dur preluarea directivelor Kominternului de destrămare a României Mari. Imediat, Brejnev face o escală la București pentru a protesta

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
se dăduse pe data de 28 aprilie 1989, pentru ca să fie gata de lansare pe 15 iunie 1989. Numai că acest volum conținea publicistica eminesciană despre Basarabia 322, privitoare la Războiul de Independență, ale cărui consecințe s-au cristalizat între "onoarea" țarului Alexandru al II-lea față de "recuperarea" celor trei județe sudice basarabene, și revendicările înaintașilor lui Yarrow, implicați în afacerile de război, apărați de Titu Maiorescu și care, drept "recompensă" pentru "contribuția" la război, au cerut modificarea art. 7 din Constituție

[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]