7,946 matches
-
O, Frank, te rog, te rog mult. Am văzut cum se înălța genunchiul lui tata și am strigat-o pe mama să coboare de pe scări. Plângea și nu m-a auzit, iar genunchiul lui tata îi atinsese deja bărbia. A țipat și s-a rostogolit în jos pe scări. Am ajuns la ea chiar când a atins podeaua. Sângele îi curgea deja pe la colțurile buzelor. Când m-am uitat în sus, tata nu mai era, și de vreme ce n-a trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în sus, tata nu mai era, și de vreme ce n-a trecut pe lângă mine, m-am gândit că trebuie să fi urcat. Tanti Mae cobora scările la mine și la mama. Avea ochii larg deschiși. — David, ce s-a întâmplat? a țipat ea. N-a vrut să coboare mai jos, și eu m-am gândit că s-a speriat de sângele de pe bărbia mamei. Îi era frică de sânge și de tot ce-avea legătură cu el. — Tanti Mae, vino repede jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încetat să se mai tragă de lângă mine și a zis: — Bine. I-a deschis mamei gura și și-a vârât cu grijă degetul înăuntru. În acel moment, mama a gemut din nou și a strâns din dinți. Tanti Mae a țipat și și-a scos repede degetul. Când s-a liniștit suficient, a încercat din nou. — Nu-mi dau seama, David, tot ce pot să văd și să simt e un dinte lipsă. Doamne-ajută să nu fie nimic mai mult. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fundul în așa fel încât să nu se vadă pata, dar doamna Watkins m-a întors imediat spre ea. Părea de-a dreptul încântată de ce vede. — Ce s-a întâmplat ? Încerci să dormi în hainele astea? Toată lumea a început să țipe când a auzit asta, chiar și lingăii ei sau, mai bine zis, mai ales ei. Gâtul a început să-mi ardă iar și deodată am tras un râgâit cum nu mai auzisem până atunci la nimeni. Doamna Watkins m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de glumă. Mă simțeam rău. Unii m-au întrebat dacă eu am făcut treaba aia, dar n-am zis nimic. Când am ajuns în camera goală, tocmai o puneau pe doamna Watkins pe o targă. Gemea tot timpul și a țipat puternic când au săltat-o de jos. Stăteam și mă uitam la ea și-mi părea rău să văd pe cineva atât de puternic ajuns atât de slăbit și de speriat. M-a văzut și mi-a făcut semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să se scarpine pe spate. Fetele mai mari ieșeau încercând să-l scoată cu degetele din părul lor lung și îndreptându-și rochiile șifonate. Erau împinse până acasă de băieții mai mari, de obicei câte o fată între doi băieți. Țipau și râdeau și încercau să scape, dar nu prea tare. Nu mai era mult până pe douăzeci și trei. A venit la un moment dat un camion cu scaune de lemn, din acelea care se pliază, și au făcut atâta zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vă aude lacrimile de pocăință. Și se bucură în împărăția Sa. Adevărata căință, prieteni, e singura soluție, singura soluție. Să ne deschidem inima în fața Domnului. Astfel vom vedea lumina, vom primi adevărata simțire. În rândul din față, o femeie a țipat „O, Doamne“ și a căzut în genunchi pe rumeguș. Bobbie Lee Taylor începea să transpire. Se făcuse cald în cort și, cu toate că știam că nimeni nu fumează, aerul arăta de parcă tocmai asta s-ar fi întâmplat. Alți câțiva oameni au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și a căzut în genunchi pe rumeguș. Bobbie Lee Taylor începea să transpire. Se făcuse cald în cort și, cu toate că știam că nimeni nu fumează, aerul arăta de parcă tocmai asta s-ar fi întâmplat. Alți câțiva oameni au început să țipe de undeva din spate, dar nu mi-am putut da seama ce spun. A pornit ca un sunet înalt și tare, pentru a se sfârși într-un fel de geamăt. Pe tot rândul pe care stăteam, ochii oamenilor se umeziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în care ne zicea că lupta cea mai grea se încheiase. M-am dus la mama și am încercat s-o fac să se ridice, dar se purta ca și cum nici nu ar fi simțit mâna mea pe ea. Continua să țipe și să zgârie mușamaua de pe masă. Am scuturat-o de umeri, dar nu făcea decât să urle și mai tare, așa că am lăsat-o singură și m-am dus la aragaz să sting focul de sub oală. M-am dus afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am început s-o sperii, așa că i-am dat drumul. A căzut pe gresie și am încercat s-o ajut să se ridice, dar ea era deja la ușă înainte să apuc să mă aplec. A trântit ușa plângând și țipând că sunt nebun. Am urmărit-o de la geam cum fugea cu părul în vânt pe Main Street. Apoi a trecut o femeie pe lângă geam și a început să se uite lung la mine. Mă întrebam de ce nu pleacă. Arăta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
urce iar,și eu am fugit în bucătărie să iau pușca. Am ochit și țintit exact când a ajuns sus. Pușca m-a lipit de perete și când mi-am recăpătat echilibrul, l-am văzut căzând în față. Nu a țipat așa cum văzusem în filme. A căzut acolo, în capul scărilor și s-a făcut liniște. Am lăsat pușca să cadă și m-am uitat în susul scărilor. Nu mișca. Era întins pe jos, cu capul și brațele pe hol, iar corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o torță în urechi. —Hahahaaaaa... Tom s-a prăbușit rezemându-se de perete și a început să râdă zgomotos. Dacă e în toane bune, Tom râde la aproape orice. îi invidiez starea de beție fericită. —Vreau să beau ceva, am țipat ca să mă fac auzită peste accesul lui de râsete. Ne vedem mai târziu. Era prea ocupat să-și șteargă lacrimile ca să vadă că am dispărut. Bucătăria colcăia de oameni și cutii de bere, cele din urmă majoritatea pline cu mărunțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scump. Făcându-mi curaj, am împins ușile grele de sticlă. înăuntrul galeriei era răcoare și puțină umezeală. Un val de liniște zăcea în aer. Avea același efect asupra mea precum școala; mă făcea să vreau să mă zbengui și să țip cât pot de tare și ostentativ ceva despre chiloții directorului. Era puțină lume care se plimba de la un tablou la altul, făcând o pauză în fața fiecăruia pentru a-și șopti comentarii politicoase unul altuia. O femeie stătea la un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Claire. Am accentuat cuvântul important din toată relatarea aia încâlcită. —Afară? — Erau pe terasă. Eu eram în bucătărie, au trecut pe lângă mine și au ieșit pe ușa de la bucătărie. Nici nu cred să mă fi văzut Claire. Deja începuse să țipe. Au stat ceva vreme afară, dar cred că nu au scos-o la capăt pentru că am văzut-o pe Claire întorcându-se; era singură și părea încă nervoasă. —La ce oră se întâmpla asta? Nu știu. Târziu, cred. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a murit Lee. —întâlnirea avusese loc cu o zi în urmă, m-a lămurit Paul. Și noi am aflat vestea abia luni. —Târfa, a avut curaj să vină la petrecere după ce ne-a înjunghiat pe la spate... —Taci din gură! a țipat Paul, ridicându-se puțin. —Ba n-am să tac! Mereu îmi spui ce să fac! Uită-te la tine, lenevești ca de obicei și aștepți să fac eu treaba în locul tău! Speram ca cearta să se îndrepte din nou către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nou către seara în care a murit Lee; Claire era în stare să se scape la nervi. Dar în câteva minute mi-am dat seama că subiectul disputei ținea de frustrări personale. Paul a ridicat tonul. Claire a început să țipe. Am plecat discret, dezamăgită. Ieșind din camera lor era să dau peste Ajay care mergea în camera lui, cea de alături. Se auzea cum urlă Claire chiar și prin ușa închisă. Am făcut schimb de priviri cu subînțeles. El avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lui, ca și cum aș fi fost o păpușă. Nu s-a deranjat să se dezbrace. A îngenuncheat în fața mea, așa cum era, haină, ghete și tot, adâncindu-și gura în mine, apăsat și blând, buze și dinți și limbă. M-am auzit țipând, de parcă aș fi fost străină de mine. Mă ținea strâns de pulpe, ca și cum aș fi încercat să scap. Mi-am înfipt mâinile în părul lui și l-am ținut acolo unde-l voiam până am simțit că mor. Masa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la fereastra spartă. Nici o mișcare. Nu era nimeni acolo. Nimeni nu a ieșit valvârtej pe ușă, cu fața vinovată ascunsă sub o pălărie. Lumea începuse să se strângă pe stradă. Vecinii ieșiseră și se uitau terifiați la cadavru. Cineva a țipat, un țipăt scurt, ca și cum abia respira de panică. Am auzit pași grăbiți în spatele meu și m-am întors să mă uit, dar era un bărbat necunoscut. Nu s-a uitat la dubiță, a traversat în fugă strada și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de panică. Am auzit pași grăbiți în spatele meu și m-am întors să mă uit, dar era un bărbat necunoscut. Nu s-a uitat la dubiță, a traversat în fugă strada și s-a oprit lângă cadavru. —E mort, a țipat o femeie. Mort, mort, mort. Vocile se auzeau clar în aerul nemișcat. S-ar putea să nu fie, a spus bărbatul fără speranță. Ar putea să fie încă în viață. Cealaltă femeie își revenise din șoc, reușind să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
făcut-o de mult. Dar Rita l-a întrebat iritată: - Unde e trenciul? - Trenciul murdar? a întrebat-o Feifel zâmbind. E la spălat, împreună cu toate rufele murdare. - Ipocritule, m-ai spionat, știai că umplu buzunarele cu bani și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre spălătorie urmată de Feifel. Rita a smuls trenciul din mașina de spălat, golindu-i buzunarele. Feifel privea zăpăcit cele câteva resturi de hârtie colorată. - Nebunule, sunt ruinată, urla Rita scoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn, devenite jăratic, cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care săreau țipând, dar vădit fascinați de foc, cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic energia, dându-le în schimb iluzii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să șadă. Era îmbrăcat nici mai mult, nici mai puțin decât în pijama. Ochelarii îi săltau de pe nas până în creștetul capului, apoi coborau până la bărbie, pentru ca în cele din urmă să revină din nou la locul lor obișnuit. - X! X! țipa domnul acesta, indicând spre tavan, din motive pe care nu le-am înțeles niciodată nici azi. În partea dreaptă a domnului cu față de porc se afla un alt personaj interesant, și anume o tânără solidă care, se vedea, făcuse cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încercare de a ne mai opri din noul acces de râs isteric ce ne cuprinsese se dovedi imposibilă. Respiram adânc și rar, deosebit de îngrijorat de faptul că îmi puteam pierde viața în timpul acestei crize fantastice. - Deodată ea intră pe ușă! țipă biata Aurora, interpretând reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
știam că mi-am ținut-o, a putut risipi acest praf alb. Observând că haina mea e murdară pe rever de parcă ar fi fost presărată cu pudră, am început s-o șterg cu mâneca. - Dar ce faci, nebunule! începu să țipe Zander și, aruncându-se în genunchi pe podea, scoase din buzunar pachetul său cu cocaină și începu să adune în el firele căzute pe jos. Simțind că am făcut o gafă îngrozitoare, m-am uitat rugător la Nelly. - Ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
câteva zile, bunicii plecaseră dar se întorseseră trei luni mai târziu, la botez. Din nou îi copleșiseră cu darurile, iar socrul ținu să îi atragă atenția ginerelui că nu uitase de damigeana promisă. La biserică, protagonistul principal se zbătuse și țipase ca din gură de șarpe când preotul îl băgase în cristelniță. No, așa dragă, mormăia Pop pe sub mustață, fă gălăgie! Începeam să cred că nu ai glas. Arată-le că ești din familia noastră! Maria îi dădea ghionturi încercând, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]