KorAP: Find »[drukola/base=țuică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...160 >

3,981 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

o pereche de pantofi să coste aproape cât un salariu de-al său de altădată. Îmi cumpărasem strictul necesar, mobilă de ocazie, un divan-studio, un birou, o masă și câteva scaune. Cărțile îmi stăteau încă îngrămădite pe lângă pereți. Băurăm cîte-o țuică și mama ne servi ciorbă de purcel ardelenească și tocană cu mămăliguță. Cartelele de pâine aduseseră pe țărani în piață cu mălai. Apoi la cafele mama ne părăsi. Nu fumam niciodată dimineața, iar Petrică era doar fumător de ocazie. Aprinserăm

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu un efort de voință, capul într-o parte, cred că s-ar fi răsturnat totul cu mine. "Domnul Petrini e, ca întotdeauna, foarte supărat pe noi, rupse ea vraja, care în realitate nu se rupse deloc, să bem cîte-o țuică, poate îi trece." Și Petrică turnă și băurăm. O foame animalică, dar nu știu dacă tot atât de curată ca a animalelor, ne cuprinse, înfulecarăm, oricum, în tăcere, ca ele. În mod curios simțeam, adică mă uitam la puiul fript din mână

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
chipul iubit reveni la înfățișarea știută), dar Tasia n-o luă în seamă, admirabilă femeie, se apropie de mine și îmi șopti: Ce e, nu sânt de treabă icrele astea?'' Îi zîmbii: "Ba nu, sânt bune". Bea un pahar de țuică!... Ia hai noroc", spuse ea dîndu-și seama că trebuia să se ciocnească și în cinstea mea și ciocni cu mine, eu cu vecinii, indivizi sbanghii, solizi, fălcoși, dar bonomi, nu ciocnii însă cu unul roșcat, care îmi aruncă o privire

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se gândea nu cum să-și dea ei însăși moartea, ci cum s-o dea altora, în orice caz să-i ajute cât se poate de eficient să și-o ia singuri. O așezară lângă mine și i se turnă țuică. Pipernicitul se pierdu pe undeva printre zbanghii. Pusei mâna pe sticlă, îmi turnai și mie și ciocnii cu ea. Îmi aruncă o privire. Avea ochi somnolenți, gura cărnoasă, dar cu frumoase buze arcuite în jos, să exprime un dispreț provocator

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
avea deloc înfățișarea pașnică, și faptul că avea aprobarea ași zice aproape mistică a Matildei să vie la mine în numele nevoii de apropiere, mă decise să-l resping cu brutalitate. Cunoșteam tipul: era dintre cei care după un pahar de țuică își dădeau pe față vanitatea smintită și cereau sau își luau singuri satisfacția jignind fără teamă, la adăpostul bunei-creșteri și rețineri a celorlalți, care în afară de faptul de a se lăsa jigniți de el nu vor reacționa, considerând scandalul care s-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fața de masă, murdărită de scrumul țigărilor, ni se aduseră scrumiere curate, apoi, foarte ceremonios, chelnerul sosi cu icrele, cu pâinea prăjită, unt și lămâie. "Doriți și cîte-o țuiculiță? zise el. Merge după bere, nu prea merge invers...'" Ne aduse țuică și apă minerală și ne părăsi. "E un tip interesant, zise Ion, știe multe. Îmi place de el că judecă regimul cu blândețe și nu pentru că știe că eu sânt membru de partid. Și l-a însușit..."' Mâncam, ca să zic

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
își trase mai aproape scaunul. "Adoarme greu, zise ea, are colici, o doare burta după alăptat și abia a adormit. Când se trezește, vă spun eu... Apoi către mine: Victor, am uitat să te întreb, să-i servim, acum cu țuică sau când ne așezăm la masă?" Dacă mai durează, desigur..." "Mai durează puțin, credeam că Tasia o să ne ajute, dar văd că s-a așezat la taclale cu Tamara, că văd că și ăsteia i s-a descleștat gura și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
deveni sever și tata se mișcă jenat de prostia pe care era gata s-o facă deschizând gura. Matilda se ridică și îi auzii glasul invitîndu-le pe Tasia și Tamara să vină cu ea, și ele săriră fără codeală. Băurăm țuici, aduse de Ana în mici păhărele de baccara. Marele Vasile se strâmbă și aruncă pe gât puținătatea aceea de lichid, punând apoi mâna pe sticlă și înghițind alte trei la rând. "Astea sânt pentru cucoane, zise el cu înțelegere, te

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
enerva, că el știa demult că... și că el le spusese, dar... Mă ridicai și revenii în bibliotecă. Vaintrub tocmai vorbea și tăcu în clipa când intrai eu, dar nu pentru că se ferea de mine. Stăteau toți în picioare cu țuicile în mână, în afară de Micu și Clara, care se așezaseră pe canapea. "Totuși, doctore, zise Micu, dumneavoastră puteți să ne spuneți de ce ar fi necesară." Vaintrub dădu din umeri: "Nu știu absolut nimic". "Dar niște presupuneri puteți să faceți." " Nu mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de clasă?" râse Vintilă. "Treaba lor, zise Calistrat. Exploadatorii dintre ei..." După ce terminarăm, ne urcarăm în autobuz și ne întoarserăm în oraș, dar nu acasă, ci direcția bufetul "Tîmpa". Toți eram însă îngrețoșați și nimeni nu mâncă, se bău doar țuică și în curând ne ridicarăm și plecarăm. După amiază tata îmi dădu un telefon să trec pe la el. "E adevărat, zise, că lucrezi la deratizare?" mă întrebă îndată ce sosii (nici nu mă lăsă să mă așez bine pe pat). A

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de oră până m-am îmbrăcat eu și m-am pieptănat, și hop olteanca! Ce faci tu aici singur! zice. Cum singur, zic, am lucrat până acuma cu Petrache, el s-a dus până colea să ia o litră de țuică să bem și noi un păhărel și ne întoarcem acasă. Ia cară-te, ce ți-a venit? Ba nu mă car deloc, hai acasă. Bine, zic, merg și-acasă... Și mă îndrept spre comutator să sting lumina și să ieșim

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Asta își face pe pereții garajului! Bine că nu-și face pe nas! Două lucruri puteau să mă dea de gol, dar olteanca nu le-a exploatat. Să vadă dacă Petrache se întoarce, cum am spus cu o litră de țuică și al doilea să se uite mai aproape la tălpile alea și să le studieze mai cu atenție amplasamentu! și vechimea. Amplasamentul arăta că nu de fantezie erau ele așa de îndepărtate una de alta, și dacă te uitai mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o încăpere, un separeu, acolo li se rezervase masa. Sosiseră toți, lipsea, bineînțeles, țiganul, ăsta, pesemne, nu progresase deloc. Erau îmbrăcați bine, costume de comandă, stofă englezească, pantofi de 289 lei, craveți de mătase la gulere bine apretate. Erau la țuici și nu se așezaseră încă pe scaune. Mai așteptau pe cineva? Grasul Calistrat ciugulea din farfurii cîte-o măslină, cîte-o felie de salam de Sibiu și arăta atât de mulțumit de sine încît nici nu observă venirea mea și a lui

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu toate că insul îmi făcea destăinuiri care ar fi trebuit să mă acapareze. Îl întrerupsei: "Dar de ce nu ne așezăm la masă?" Nu auzi. Mă îndepărtai, luai de pe masă un sandviș cu icre, îl mâncai, dădui peste cap un păhărel de țuică și revenii lângă strelit cu un alt sandviș în mână. "Ei, zisei, care era ideea aceea universală și formidabilă?" Strelitul se uită neîncrezător și în dreapta și în stânga. Dar deodată renunță la orice fel de precauții și vorbi liber, ca orice

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
luăm de pildă vânatul, s-a moleșit nemaiavând lupul pe urma lui, cine ne spune că n-o să ne moleșim și noi distrugîndu-ne toți dușmanii? Ei, cine? Măsurăm noi bine consecințele acțiunilor noastre?" Era clar, strelitul înghițise și el câteva țuici. "Fii mai concret, zisei, revino la ideea universală și formidabilisimă a acelei tipese." "Dom' profesor, v-o spun, orice ființă umană dacă trebuie să moară, trebuie s-o lăsăm să moară, indiferent că e copil, adolescent sau matur. Salvarea ei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sânt destule idei care circulă libere în aer, așa cum circulă microbii și virusurile. "Și ce face ea acum?" îl întrebai. Și-a terminat condamnarea, e funcționară la un C.E.C.". "Și tot formidabilisimă a rămas?" "Absolutamente, răspunse el, înghițind o nouă țuică, dar nu ne mai putem vedea, să nu ne condamne din nou." "Dar tot o iubești!" " Da, nu pot s-o uit, sau mai bine spus nu găsesc alta care s-o eclipseze!" Iată deci că țicneala nu-i trecuse

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

care urma să-mi fie repartizat. Acolo, în schimbul alfabetizării mulțimii de puradei în izmene și opinci, aș fi primit respectul ce mi se cuvenea și la care, ca un adevărat dascăl în devenire, aveam tot dreptul să aspir: sticle de țuică și rachiu, o căsuță albă, cu-acoperiș de lemn și ușa deschisă, și pe fata primarului dincolo de ușă. Aș fi împlinit cu cinste visul eroilor de teatru TV de marți seara: fericiți, abrutizați, așezați la casa lor lângă hidrocentrala proaspăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici izmenele peticite ale lui Țurel, nici trandafirii cărnoși din strada Vitejescu, nici gustul de țuică în ploaie, sub vârful Moldoveanu, nici îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mă interesa. Probabil că se ținea încă de dulap, cu degetele lui fierte de transpirație, ca niște pâinici necrozate. Și mă mai sâcâia și chestia de pe ecran, obraznică, fără sens. Ce vroia Mihnea? „Hai că venim. Pregătește un vin, o țuică, ceva.“ Am sărit în haine, lumea afară începuse să se mai potolească, nu mai auzeai voci și nici lanternele nu mai clipeau. Am închis și calculatorul, cu tot cu mesajul ăla tâmpit, fără să știu dacă Maria apucase măcar să-l citească. Lepidopteros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
fără carne și maioneză. Eu puteam să comand orice, mititei cu cartofi prăjiți, fripturi la tavă cu pure și legume gratinate sau salate de murături în saramură. Nimic nu se punea pe mine, metabolismul ardea totul, de parcă aș fi avut țuică în loc de sucuri digestive. După o oră, arătam la fel de slab cum intrasem în local; dacă ar mai fi trăit, Hemingway m-ar fi invidiat (mai puțin gastrita). În plus, era suficient să mănânc eu, și, printr-un proces de sugestie mentală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
oarecare farmec locul și, dacă nu puneai la socoteală farfuriile de tablă și vântul care sufla prin acoperișul de paie, te simțeai chiar bine. Maria și-a luat o salată de roșii și castraveți cu brânză. Am cerut și niște țuică, slabă cum nu-ți poți imagina. Putea fi din orice, mai puțin din ce scria pe etichetă: din câte știu eu, încă n-a auzit nimeni să crească prune pe la Constanța. „Am uitat să-ți spun ceva.“, a început Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
uz și manipulare. Din 1918 până în 1947, nu se cunoaște nici un caz în care statul român să fi dat vreo asemenea autorizare; nici unul. Iar Garoafe albe și roșii e pictat în țară. În 1943.“ Am azvârlit pe gât păhărelul de țuică. Alcoolul nu împrăștia aproape nici un gust, dacă făceai abstracție de saramura din pahar. Parcă turnaseră din Marea Neagră în sticlă. Prozele lui Poe nu mă dădeau pe spate, le citisem când eram mic și-acum nu-mi mai spuneau nimic. „Maestrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
aici? Și cum ai aflat de accident? Și tot nu ne-ai spus unde ai dispărut?“ Bombardamentul nu se mai oprea. „Imediat, imediat.“ Mihnea și-a scufundat din nou mâna în ladă și-a scos de-acolo o sticlă de țuică și una de borviz. Parcă le-avea pregătite. „Acum ne scoate și-un vapor de-acolo...“, l-am înțepat. „Un vapor nu, dar asta, da.“ Mihnea s-a aplecat și-a tras un laptop afară, cu tot cu cabluri. Chiar că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pui întrebări. Ușa s-a deschis din nou și-a intrat Mihnea, cu laptop-ul nostru-n brațe. „Serviți-vă singuri!“, ne-a îndemnat, făcând cu ochiul spre sticle. „Oricum, zero pahare.“ M-am ridicat și-am adus sticla de țuică lângă pat. Mihnea a pus calculatoarele pe jos, unul lângă celălalt, apoi s-a așezat și el, la picioarele noastre. „Băgați-mi și mie o pernă!“ I-am aruncat un puiuleț cu model popular: pisici, găinușe, ouă de rață. Arta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și l-a scuipat pe jos. Dacă mai aveam vreun dubiu legat de persoana din fața mea, acum chiar se spulberase: nu putea fi decât Mihnea! „Ne spui povestea sau nu?“, a insistat Maria, lipindu-se de mine. Mihnea a dat țuica peste cap, apoi i-a întins-o tânărului Lupu. „Hai, nene, trage-o dușcă.“ Tânărul Lupu s-a conformat. Sticla s-a întors la Mihnea, care-a mai sorbit un gât. Apoi a ajuns la mine. Am înghițit și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]