5,899 matches
-
spuse zâmbind așa cum făcea mereu ca să mă scoată din ale mele...Făcea haz de necaz, săracul! El era cel care încerca cu glumele lui, să mă pună pe linia de plutire când vedea că o iau razna...de când necazurile se abătuseră asupra noastră, Mircea se schimbase radical, dar la ce bun, acum? Nu-mi venea să apăs clanța ușii, pe care o deschideam cu atâta drag... dincolo mă aștepta o viață pe margine de prăpastie, niște brațe care nu se mai
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
ați fi atât de receptivi, de primitori, de avizi după cântecul românesc și după noutate, eu nu mi-aș putea ghida existența pe portativul vieții, în partitura indecisă a muzicii. Am intâmpinat nepregătiți valul de aer rece ce s-a abătut peste țară, și astfel, bateristul meu s-a îmbolnavit, căpătând o viroză în formă accentuată. Acest fapt îl împiedică să își desfășoare activitatea în condiții optime și să își continue drumul prin țară, alături de mine. Din păcate, suntem nevoiți să
SCRISOARE DESCHISA CATRE FANI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345422_a_346751]
-
Unde doina țipă, plânge: Unde sunt acei bărbați...? Noi avem aici o țară Nu de furt și nici de rupt, Câte hoarde-o sfârtecară, Pradnici câți o au tot supt?! Te deplâng românitate, Doliu negru de prăpăd Peste tine se abate, Neagră soartă îți prevăd...! Referință Bibliografică: Te deplâng românitate / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 817, Anul III, 27 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TE DEPLÂNG ROMÂNITATE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345447_a_346776]
-
numai să înșface cât mai repede banii. După noi potopul!, iată lozinca-far călăuzitor pentru toți acești tâlhari la drumul mare. De aceea, ce să ne mai mire calamitățile tot mai dese (ploi torențiale, alunecări de teren, vijelii, întroieniri), care se abat pustiitor asupra românilor! Iar dacă nu se vor lua măsuri rapide pentru oprirea măcelului din păduri și pentru reîmpăduriri, frecvența și forța calamităților va spori până la dispariția completă a unor localități. Chiar municipiul Sighetul Marmației, localitate așezată între râuri, este
CONTINUĂ MASACRUL PĂDURILOR ROMÂNEŞTI. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345469_a_346798]
-
uzi la picioare. Dar până să ajung acolo, cu toate că drumul era relative scurt, doar vreo cinci sute de metrii, poate nițel mai mult, aveam de întâmpinat o sumedenie de obstacole. De exemplu: trebuia, că altfel nu se putea, să mă abat un pic pe la groapă, să culeg o țâră de măcriș , de pe buza ei, pe care îl mestecam cu plăcere savurându-i gustul acrișor. Apoi, musai trebuia să culeg destul țipirig din care, împreună cu verișoara mea să împletim mese și scaune
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
că eu,,,omu...nu prea pricepeam, și tare mă amăram. Așadar oricum aș fi dat-o tot la Streajă ( la răscruce) ajungeam, mă lăsam la stânga, apoi pe o ulicioară, tot la stânga și ajungeam la ai mei, nu înainte de a mă abate în poiană, la puțul mare cu roată pentru a privi în el. Și uite așa, cum ne cum, pe unde pe ne unde, ajungeam eu până venea timpul să mă întorc. Important e că de fiecare dată plecam și cu
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
boxeri. Reluă mângâierea acestui trup de femeie ce se răsfăța în așternuturile sale, trup ce se merita cercetat cu mare atenție. Îți putea oferi toate plăcerile atât la atingerea lui, cât mai ales la admirarea darului natural ce s-a abătut asupra celei ce-l purta. Uneori Creatorul nu este corect cu invențiile sale - oamenii - dăruind totul unei singure persoane, pricopsindu-le pe altele cu multe imperfecțiuni. Buzele bărbatului începură să atingă cu delicatețe corpul Gloriei, transmițându-i furnicături ce o
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și cum tresaltă la fiecare atingere. Gloria își lăsă mâinile libere pe lângă corp și se
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
dornică de iubire, de tandrețe, de fantezie și de frenezie, de beție senzuală și sexuală, într-un joc erotic. Gloria simțea că face explozie. Îl răsturnă pe Ștefan, se aruncă asupra lui încolăcindu-și picioarele deasupra șoldurilor sale și se abătu cu o avalanșă de sărutări pe tot corpul. Îi mușcă buzele, îi mușcă sfârcurile sânilor destul de dureros, fără să țină cont de acest lucru. Se declanșase în ea o stare animalică încât dorea să devoreze totul. Ștefan se sperie de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de apă, uneori albastră, alteori întunecată, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă, că nava ta imaginară, nu va mai atinge malul. La poarta inimii sale, aflată pe țărmul năpustit de valurile neliniștite ale iubirii
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
în Biserică. Patria este deci, permanență în istorie, geografie, cultură, religie, spiritualitate, jertfă, îndumnezeire. Chipul Patriei se aprinde în fiecare suflet ales, luminează și dogorește în fiecare inimă hărăzită dăruirii tuturor celor drepți. Când vitregiile celor mulți și răi se abat asupra ei, mușcând din umbra ei falnică, sfâșiind cu ghiare de oțel purpura ei majestoasă, frângând părți din trupul ei sacru, smulgând năzuințe de pe chipul ei divin, frumusețea Patriei-Mireasă rămâne o taină a cununiei spirituale cu sufletul fiecărui Român ori
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
într-un coc firav, cu rochia sobră, dintr-o catifea cenușie, veche de când lumea, cu pantofii ăia scâlciați... o înfățișare care n-avea cum să stârnească nici un pic de încredere! Procurorul își croise demult o teorie de la care nu se abătea niciodată: cei mai periculoși criminali sunt cei anoști, care trec neobservați, se infiltrează, amețesc victima, apoi o înșfacă perfizi, lăsând îndurerate familii nevinovate! -Nu! tună Procurorul, provocând spaimă în auditoriu, o tresărire violentă la Judecător și un zâmbet nedefinit pe
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
întunericului s-o urmeze la gârlă, unde aruncă făcăturile pe apă. Din baltă se auziră plescăituri și orăcăituri. Împielițata dănțui pe malul apei o jumătate de oră, apoi își îndemnă duhurile rele s-o urmeze la locuința unde intenționa să abată făcăturile. În dreptul casei lui Valdescu lovi cu piciorul în poartă cu o forță diavolească încât aceasta sări din balamale. Pătrunse în ogradă chiuind și țopăind ca o dementă, deși nu cânta nimeni. Dar lăutarii nu întârziară și o muzică stranie
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
de mă strig... O rugină de tei prin frânturi de amiezi Vechi scrisori de amanți se tot rup și se ning Din pănuși de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec poștași abătând foste vremuri prin gări Un bătrân ațipit trece mâna prin nori Plouă dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpa nisip pe adâncuri de mări Și pe umbra ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri Uit
DAR NICI EU, DE MĂ STRIG... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378110_a_379439]
-
anume? - Știți bine că mă refer la Voquin! Moartea lui Zimmer, absolut gratuită, m-a luat prin surprindere, recunosc, nu el era în grafic, ci Ingrid! Asta înainte de a apărea dvs., apoi Thomson, care a precipitat lucrurile. - Doar ca să vă abată atenția? - Nu văd alt motiv. Se simțea prins în corzi. Găsiți altă explicație la atârnarea mortului de catarg, la incendierea navei sau la presupusa agresiune asupra sa. - Presupusă, ați zis? Eu l-am văzut bătut măr! - Trei dintre cei zece
DRUMUL APELOR, 23 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376321_a_377650]
-
următoarele versete: ,,1.Să nu iei aminte la zvon deșert; să nu te unești cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos! 2. Să nu te iei după cei mai mulți, ca să faci rău; și la judecată să nu urmezi celor mai mulți, ca să te abați de la dreptate.” Deși era familiarizat cu citrea textelor sfinte, arhiereul își reprimă bucuria oportunității de a rosti o predică pe placul său și continuă cu atenție sporită, ca nu cumva să nu se încurce și să greșească, deoarece tradiția era
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
crezare zvonurilor năucitoare care poate se vor face, căci iată semul dat de Domnul prin textul citit aici, acum în această adunare: ,,Să nu te iei după cei mai mulți, ca să faci rău; și la judecată să nu urmezi celor mai mulți, ca să te abați de la dreptate.” Căci dreptatea, continuă arhiereul, este a celui care are adevărul de față iar celui care lucrează minciuna și dezbinarea i se vor țintui mâinile cu care acesta a lucrat înșelătoria. Iată și acest Iisus nazarineanul care s-a
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
noapte, să nu-ți pese de nimic, să riști orice fără să eziți chiar dacă te rănești pe tine sau pe alții? Asta înseamnă? Probabil că mama așa ar gândi. Eu aș zice că o viață nebună e viața care se abate un pic, un pic mai mult poate de la viața cu normele și dogmele pe care milioane și milioane de oameni, cu reguli rigide, cu prescripții ancestrale, încearcă să și-o facă comodă, fără probleme, fără surprize. Am cunoscut odată un
LA VIDA LOCA de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376566_a_377895]
-
calea ta Dorit-am să împrăștii flori. Să-ți fie pură inima Și-un univers în ochișori. Petale să te-atingă-ncet, Mireasma lor ți-o dau cu drag. Îți dăruiesc azi un buchet Venit din sufletu-mi pribeag. Să nu te-abați de-a ta cărare Când greul vieții te apasă Zâmbind în clipe de-ncercare Vei fi mereu victorioasă. Să nu iubești neadevărul, Să nu ascunzi o nedreptate, Căci Dumnezeu e Creatorul Și-n taină El le vede toate. Să nu
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des și urgia naturii. În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des și urgia naturii.În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
vis ce-mi e străin ! În care sentimentele-s comune, Dar ne purtăm cumva adulterin. - Mi s-a prezis cândva iubirea ta ! De-atâtea patimi eu nu am crezut. Și-atunci ai invadat inima mea, În ziua când eram mai abătut. M-ai urmărit tot timpul tu în gând, - Iar visele timide le-ai furat ! Ai așteptat o zi să-ți vină rând, Să mă găsești umil, descurajat. - Eu patimi mari în sânge am avut ! Când tu te-ai întrupat voit
EU PATIMI MARI ÎN SÂNGE AM AVUT... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375869_a_377198]
-
cu ciorapii tăi oribili! Stai că-ți dau eu șă-ți treacă cheful de bătăi de joc pe seama mea! Fire-ai al moarti cu zeama ta de nenorocit și de bestie ordinară! El trezit de-a binelea de avalanșa ce se abătuse în puterea nopții pe capul lui, în timp ce se ferea, strigă: - Mamă, tată! Veniți și luați demonul ăsta de aici, de pe mine! Aoleu! A înnebunit Sara! În tot acest timp ea îi căra fără încetare pe unde reușea, părând într-adevăr
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
pretențiilor și ifoselor cumătrei. Bietul vulpoi era disperat, nu mai avea pe cine să angajeze, căci vestea despre răutatea vulpiței s-a răspândit repede în toată pădurea și toți se fereau de ea. Iată că, într-o zi, umblând vulpoiul abătut prin pădure, se întâlni cu ursul. Își dădură binețe politicoși, întrebându-se reciproc ce mai fac și cum o mai duc. Vulpoiul îi povesti ce necaz are cu soața mofturoasă. Martinică, fără să stea pe gânduri, îi spuse: - Dragul meu
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
pretențiilor și ifoselor cumătrei. Bietul vulpoi era disperat, nu mai avea pe cine să angajeze, căci vestea despre răutatea vulpiței s-a răspândit repede în toată pădurea și toți se fereau de ea. Iată că, într-o zi, umblând vulpoiul abătut prin pădure, se întâlni cu ursul. Își dădură binețe politicoși, întrebându-se reciproc ce mai fac și cum o mai duc. Vulpoiul îi povesti ce necaz are cu soața mofturoasă. Martinică, fără să stea pe gânduri, îi spuse: - Dragul meu
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]