3,167 matches
-
degrabă, acea tentație a lor străveche, „originară“, cum pre tinde Biblia, spre ruina și pierderea de sine; gustul lor, iscat din curiozitatea pomenită, de a se apleca și [a] privi, pe după marginea prăpastiei fizice și morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai ales al lor. O Întreagă literatură mistică, satanică, blasfematorie, cu ecouri În bună parte romantice, a cultivat, până În pragul epocii aspre pe care o trăim, farmecul păcatului, grandoarea sacrilegiului, volupta tea pierderii de sine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cortina de fier, dar astăzi ne putem bucura de roadele abundente ale credinței înaintașilor noștri. Conștienți și recunoscători, dedicăm această fericită aducere aminte fraților franciscani care au suferit pe nedrept după gratii, în zeghe, pentru a nu-i afunda în abisul uitării și pentru a le mulțumi că pentru a ne croi nouă astăzi drumul acesta au dat dovadă de mari sacrificii. Această carte este rodul muncii fratelui nostru Iosif Diac ce printr-un efort neobosit a căutat să adune cele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
precis al lui Isus Răstignit căruia îi dăruiește încă o dată întreaga lui viață și ființă; deodată din rănile mâinilor, ale picioarelor și a coastei pornesc raze ce se îndreaptă spre mâinile, picioarele și coasta lui Francisc care intră într-un abis de durere și bucurie; când revine la realitatea concretă și palpabilă observă că mâinile, picioarele și coasta poartă rănile contemplate în trupul Celui răstignit pe Calvar. Cutremurat de prezența acestor misterioase semne ia toate măsurile ce-i stăteau la îndemână
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard ca focul. Doamne, îngână Daniil înfiorat. Mare trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alunece de pe limbă. Văzuse prea multe În viața lui ca să știe că nu trebuie să fie niciodată prea curios. Îți mulțumesc, străine, că mi-ai salvat viața. Dacă nu erai tu..., ochii de un albastru foarte clar se Îndreptară spre abisul care se căsca alături. Hai să vezi unde aș fi căzut... Îi făcu un semn cu mâna salvatorului ei și se Îndreptă spre marginea stâncoasă. Jos, departe În vale, se vedeau un râuleț și o potecă Îngustă. Iar dincolo, neverosimil
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar reafirma certitudinile venite din adânc de veacuri și din umanismul tipic unei Cetăți care trăiește din și prin cultură. Cei care coordonează aceste instituții au și trebuie să aibă credința în deschideri de drumuri, cu pas sigur, fără ezitări, abisurile neînspăimântându-i, oboseala nu le încetinește ritmul și povara responsabilităților. De la ei se așteaptă cărările de creastă, unde se respiră aerul curat și înviorător. Instituțiile noastre culturale sunt repere ale comunității, ele vin în întâmpinarea oamenilor de azi, adesea debusolați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a transforma bunele intenții în fapte mărețe. Sacrificiul trebuia plătit, fie și prin adoptarea unui nume străin nouă. Galata se impune în ochii vizitatorului mai întâi ca o afirmare a vieții spiritului, ca un element fundamental învingător asupra răului din abis. Privesc încă o dată figurile blajine ale mitropoliților cărturari din muzeul sufletului românesc, cobor îngândurat treptele croite din lemn zdravăn pentru a mă regăsi din nou față în față cu vechea zidire a mănăstirii, încă suplă și trainică. E seară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Întorși acasă din brâul verde ideal al urbei, ieșenii parcă au un alt ritual al înțelegerii frumosului și a vieții libere, ei își deschid ferestrele caselor și mai larg pentru a pătrunde aerul, poemul și cântecul ca niște ecouri din abisul mitologiei bătrânilor arbori. Un vânt ușor ca de șoaptă recheamă din nou oamenii în pajiștile cu oglinzi de argint dintre cortegiile luminilor umbroase ale ramurilor de copaci imperiali. DIALOG LA EDITURA "JUNIMEA" Vorba filozofului, purtăm pecetea spațiului intim și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
noi ceva orgolios, obscur și puțin comunicabil. Nu se găsesc cuvintele potrivite pentru a tălmăci bizara senzație din noi, ceva de spirit mutilat care nu-și exprimă caracterul adevărat, un ceva ce ține de eredități ale primordialului și de un abis patologic. Complicată-i firea omului! 17 Un cărturar gândea că fiecare om de cultură ar trebui să tindă spre a obține un legato între ce scrie, ce meditează, ce citește și felul în care se mișcă în viața publică. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o mulțime de boieri, cum m-am troienit în Păcurari, și cum îmi fac sprincenile, și cum mă sfădesc cu Ioana țiganca, și cum mă chinuiesc ca să-mi mărit fetele!...“ Iată, cred, în cadrul literaturii noastre, primul exemplu de „punere în abis“ („enclavă întreținând o relație de similitudine cu opera ce o conține“, „oglindă internă reflectând ansamblul povestirii“ - L. Dällenbach, Le récit spéculaire), făcut să-mi reamintească o veche însemnare a celui care va scrie Les Faux-Monnayeurs: „Îmi place ca într-o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
va scrie Les Faux-Monnayeurs: „Îmi place ca într-o operă de artă să se afle transpus, la scara personajelor, subiectul însuși al acelei opere.“ N-ar fi oare cazul să cădem o clipă pe gânduri? V. Alecsandri și „punerea în abis“... Două fete ș-o neneacă și izotopia autoreferențială... André Gide și cucoana Chirița... Și în pașnica după-amiază, de blândă lene provincială, când porumbeii în parc aplaudau frumos din aripi curcubeiele mici ale fântânii țâșnitoare, am intrat tiptil în muzeul orașului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
plutonică este exclusivă, subsumându-i total postumele eminesciene. După el, antumele aparțin în totalitate neptunicului, oscilând între un romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase postumele în stare „pre-poetică”. În orientarea spre neptunic, adică în retragerea pe poziții mai liniștitoare, poetul ar fi cedat și îndemnurilor lui Maiorescu, cărora exegetul le atribuie și lunecarea spre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și abisul la tine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și abisul la tine”. Adică se produce o personificare, o prozopopee a neantului. Ei, bine, prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și abisul la tine”. Adică se produce o personificare, o prozopopee a neantului. Ei, bine, prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui Caragiale, nu numai a lui, firește. Există în aparițiile extraordinare ale lui Caragiale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și abisul la tine”. Adică se produce o personificare, o prozopopee a neantului. Ei, bine, prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui Caragiale, nu numai a lui, firește. Există în aparițiile extraordinare ale lui Caragiale acest element, pe care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
replica din Conu’ Leonida... : „Și nimica mișcă” este foarte, foarte revelantă. Dar nu e decât o perspectivă, o iluzie optică. E un neant precosmogonic, haosul din care se naște o a doua realitate, de o intensitate fantastică. În proporție cu abisul. E acel abis care, la rândul lui, ne contemplă. Dar de unde vine această abisalitate ? Mai întâi o să fac niște considerații care pot să pară capricioase și lipsite de rigoare. M-a frapat o fotografie - am și scris despre ea - a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Leonida... : „Și nimica mișcă” este foarte, foarte revelantă. Dar nu e decât o perspectivă, o iluzie optică. E un neant precosmogonic, haosul din care se naște o a doua realitate, de o intensitate fantastică. În proporție cu abisul. E acel abis care, la rândul lui, ne contemplă. Dar de unde vine această abisalitate ? Mai întâi o să fac niște considerații care pot să pară capricioase și lipsite de rigoare. M-a frapat o fotografie - am și scris despre ea - a lui Caragiale, văzut
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Nietzsche, chiar tulburător de asemănător cu Nietzsche. Am zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care-i făcea pe toți să râdă, dar care avea momentele lui de solitudine, din care privea foarte scrutător abisurile, aceste abisuri ale ființei umane. Există însă niște remarci interesante de raportat la Caragiale, care mi-au fost sugerate de lectura a două cărți - de una, în principal - ale lui Mihail Bahtin, în special Poetica lui Dostoievski. M-a uimit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
chiar tulburător de asemănător cu Nietzsche. Am zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care-i făcea pe toți să râdă, dar care avea momentele lui de solitudine, din care privea foarte scrutător abisurile, aceste abisuri ale ființei umane. Există însă niște remarci interesante de raportat la Caragiale, care mi-au fost sugerate de lectura a două cărți - de una, în principal - ale lui Mihail Bahtin, în special Poetica lui Dostoievski. M-a uimit câtă afinitate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
teribil, ceva insutenabil. Și acest lucru cred că se remarcă esențial la marea artă comică. Oamenii n-o remarcă pentru că se amuză, se amuză grozav. Dar este o esență teribilă, de spaimă, în creația mare comică, din cauză că este revelantă a abisului, a vidului uman ; mai corect a vidului, a cavității. Inconfortabilă senzație, de nedorit și de necăutat, dar extraordinară și care constituie (de necăutat în forma ei pură), în forma ei artistică, latura comică, pe care o căutăm, care ne distrează
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
suprapunerea unor grile de lectură de data recentă (Jean-François Lyotard, Jean Baudrillard, Richard Rorty) pe fenomenologia lui Gaston Bachelard, conduce la o figură coerentă și convingătoare: „poezia lui Aurel Pântea se zbate mereu între aceste două extreme: la un capăt, abisul visceralității confuze și al psychei freudiene și jungiene; iar la celălalt, exercițiul spiritului de contemplație că eufemism al dezastrelor și haosului descoperite la extremă cealaltă”. Afirmația este apoi detaliată prin descrierea imaginarului elementarizant al poetului și a statutului reprezentării în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
pus radio[ul] decât pentru jurnalul unor posturi; azi, însă, cântă Mia Braia o romanță de Fernic - „Aprinde o țigare“. „În fumul de țigare ce se pierde în van găsește alinare în gânduri și alean“, „și lasă gândului cărare de abis“. Ți aduci aminte cum țipam: Ferme ces cochonneries!... și acum, iată-mă, ascult. Aștept sau să-mi spui „Vrei să închid?“, sau să-ți aud râsul amuzat. În casă acum e cald, iubito. Aș vrea să te întorci din oraș
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cel mai important se dovedește însă ciclul de inedite inclus de Gheorghe Tomozei în volumul Moartea unui poet (1972), unde se arcuiește confesiunea tensionată a eului liric, proiectat deopotrivă în spațiul infinit al lumilor cosmice (Legea pasiunilor defuncte) și în abisurile conștiinței (M-am cufundat în mine). Un moment important în recuperarea ineditelor îl reprezintă editarea unui ciclu de cincizeci și două de poeme (câteva sunt variante ale unor texte publicate), sub titlul Dor căzut, în revista „Secolul 20” (1987), identificate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
vornici Tecuci doi pârcălabi Focșani, staroste de Putna Lăpușna doi pârcălabi Dorohoi scaunul M.V. de T.d.S. Hârlău, pârcălab Botoșani, Târgul Doamnei, cu Camaraș-adunător de venituri Cernăuți, spătarul cel mare Suceava portar și hatman oi bogarele Baia, vornic (mărunte) Maram noian abis ac bold spelcă stau pe ace andrea fibulă nouruscă s. aguridar anagnost slujitor la biserică lector la trapeză analoghion strană unde se țin cărțile și stau dascălii antimis, pânza de pe sf. masă. apocalipsis A așezat în artofor anafura arsana debarcader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]