21,363 matches
-
sceptic declarat. G. Călinescu este un termen de comparație copleșitor pentru Ion Rotaru, recunoscut, nu un model propriu-zis, urmat ca atare (ar fi și greu, dacă nu imposibil). Diferența este categorică atât în privința expresivității frazei critice, cât și în schimbarea accentului de pe perspectiva estetică, suverană la G. Călinescu, pe perspectiva culturală, dominantă la Ion Rotaru și recunoscută din prima afirmație a Istoriei... în versiunea din 2006. Într-o explicație preliminară la volumul IV, versiunea din 1997, Ion Rotaru mărturisea: "Între Iorga
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
chiar peste limitele admisibile. De prea multe ori, când e vorba de scriitori contemporani, Ion Rotaru pune subtitluri regionaliste, ca, de pildă: "Ion Lăncrănjan - un ardelean ardelean" (repetiția aparține criticului), iar ceva mai încolo - "Un oltean: Dinu Săraru". Alte asemenea accente regionaliste sunt numerose și, cel mai adesea, inutile. Un indiciu care revine frecvent, întotdeauna cu conotații negative, privește prolificitatea unui scriitor, penalizată de fiecare dată, fie că e vorba de D. R. Popescu, fie de alți scriitori, anunțați din subtitluri
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
o carte în care cititorului nu numai că i se pun la îndemînă armele prin care poate participa la o discuție în contradictoriu, dar că pe deasupra este învățat s-o facă în așa fel încît să iasă învingător din dispută. Accentul cade pe scopul disputei: să ai dreptate cu orice preț, chiar și atunci cînd, în sinea ta, știi prea bine că adevărul e de partea celuilalt. Conținutul de adevăr al unui enunț și valabilitatea acestuia în ochii părților implicate, ca
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș numi această montare "Mefisto". Fără nici o ezitare. Nu trebuie diminuată energia pe care o
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș numi această montare "Mefisto". Fără nici o ezitare. Nu trebuie diminuată energia pe care o
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
de inspirație militară, la o necesitate pur cazonă de instaurare și de păstrare a ordinii. Nu întâmplător, Serviciul Cenzurii era subordonat, în anii aceia, Ministerului de Interne și - iarăși - nu întâmplător, perierea monarhiei, ușor de depistat la tot pasul, are accente primordial ierarhice. De aceea, găsesc un pic cam tendențioasă interpretarea categorică pe care Lăcustă o dă unilateralei direcționări a aparatului care veghea parental asupra gazetelor. "Un lucru s-a conturat cu pregnanță. Aservirea Cenzurii în scopul întreținerii cultului personal al
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
reflectat din unghiul ideologiei comuniste; și el reprezintă supratema miilor de pagini scrise în spiritul indicațiilor partinice. Ideologii, activiștii și cenzorii regimului nu sunt interesați de viața muncitorului sau a țăranului, ci de încadrarea ei într-un sistem oficial, cu accent pus pe colectivitate, nu pe individualitate. "Literatura" autohtonă, ca și cea din Uniunea Sovietică, trebuie să sublinieze această logică a totalității, a întregului proletar, fără a se lăsa subminată în vreun fel de individualism, intimism, subiectivism, spirit "mic-burghez". Noutatea povestirilor
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
mărturisesc că numele acestui jurnalist nu mi-a atras atenția până în prezent. Pierderea este numai a mea. Fiindcă Victor Iulian Tucă știe, precum foarte puțini de la noi, dedesubturile și subtilitățile noii construcții instituționale europene. În plus, el știe să pună accentul pe lucrurile cu adevărat esențiale, într-o viziune comparativă care nu pierde din ochi, nici o secundă, realitatea românească. Cu siguranță, ar fi putut fi un excelent candidat pentru Parlamentul European. Mă tem însă că nici politicienii cu influență de la noi
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
însă că nici politicienii cu influență de la noi nu ascultă Radio "Deutsche Welle". La acestea se adaugă un talent publicistic cert, tonul său oscilând, după caz, între o ironie la limita cinismului și ținuta academică, cu reale, dar deloc deranjante accente pedagogice. Nimic, în scrisul lui Victor Iulian Tucă, nu este plicticos sau inutil. Pe deplin relaxat, mereu cu zâmbetul pe buze, superior fără ostentanție, jurnalistul sparge șabloane de gândire și locuri comune de intepretare. Pusă față în față cu problematica
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
toate straturile sociale, toate culorile - cartierul Matongé (congolez) - e chiar lângă complexul cinematografic. Auzeam clar chicotelile unui grup gălăgios de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
schimbări privind rostul scriitorului, aspectele scriiturii, funcțiile auto-prezentării celui care scrie? Desigur, în anii actualității "recapitalizate" se spune că rolul scriitorului în societate ar fi scăzut, că discursul literar trebuie să fie mai simplu, că scriitorul ar trebui să pună accentul pe auto-prezentarea în societate, să iasă din turnul de fildeș și să-i demonstreze cetății că-i genial prin acțiune de marketing. Au apărut rezolvări de tiraj cu ajutorul literaturii pornografice, al culegerilor de discursuri parlamentare, al poeziilor scrise de miniștri
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
a dumitale îi dășchisă dă când lumea și buruienile or muri, or învia altele, să dea de treabă rumânului și mie când mă tăvălesc cu fetișcanele ..." (p. 86) Pitorescul limbajului relativizează mereu pașii complicați și pătimași ai iubirii și diminuează accentele retorice și rumoarea senzațiilor, imprimând astfel narațiunii un ritm alert, ce potențează narativul. Ca alternativă la mizerabilismul fiziologic sau moral, la textele erotico-pornografice comerciale, la digresiunile narcisiste ori la ingineriile textuale și teoretizările excesive care cenzurează brutal dimensiunea vie, inevitabil
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
un boem și un visător ca pe atunci când își plimba tinerețea flămândă pe aleile Cișmigiului. Mircea Damian nu s-a ales cu un bloc cu șapte etaje, nici cu o vilă, dar nici măcar cu un apartament, deoarece a murit sărac...". Accente interesante pot fi întâlnite și la Ion Th. Ilea (în "Mărturisirile unui anonim", Ed. Cartea Românească f.a.) care a spus că Mircea Damian: "Avea o mândrie care era înțeleasă greșit și o fermitate în atitudini și acțiune care incomoda. De
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
scriitorul cu pricina, în carne și oase, are o infecție gravă prin care "urechea se înfundă și supraviețuiește doar un zgomot insalubru de butoi hodorogit". Internat în spital pentru tratament, el se amuză amar de cronicile literare care tot pun accent pe auzul lui. În același timp, dialogurile dintre vecinii săi de salon sunt captate în timp real și proiectate în pagină cu aceeași finețe de reportofon performant, pe care studentul la jurnalism și antropologul de vocație și-l împrumută reciproc
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
sînt tranșante, am ascultat-o, pe viu, pe discuri, pe cd-uri în interpretări mari. Soprane ca Maria Callas, Renata Scotto, Renata Tebaldi, Ileana Cotrubaș, Angela Gheorghiu, Anna Netrebko înseamnă repere tari. Pentru mine. Fiecare aduce ceva distinct, o vibrație, un accent dramatic, un anume atac la acute, emoția implorării tatălui, Schicchi, ca să accepte căsătoria cu Rinuccio.: "Babbo, pieta, pieta!"....și rugăciunea, făcută de Kato ca la carte, în genunchi, se termină cu plînsul viorii. Dirijorul Lorin Maazel cu London Symfony Orchestra
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
la orchestră. "Gianni Schicchi" a început! Acest comentariu filmic de la început, non-verbal, pare inepuizabil ca umor. Iar figura lui Biro Jozsef, Buoso Donati, amplifică, de acum și pe tot parcursul acestei opere într-un act, ironia, fină, comedia neagră cu accente parodice, fantasticul și absurdul, pînă la urmă, al farsei lui Puccini, după libretul lui Giovacchino Forzano. Nu te mai miri că mobilele din casa mortului, bine ambalate, legate, împachetate, canapeaua se mișcă, înainte și înapoi, în latul scenei, pe aria
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
anticlasică a lui Ilie Constantin continuă și în capitolul francez al poeziei d-sale. Poate cu motivația unei evoluții așa-zicînd firești a crizei, poate, cu cea a intervenției exilului ca element perturbator al biografiei reverberate în poetica, bardul pune acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al Răului cu expresioniste conotații
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
traducători ai unor importanți scriitori români în limba italiană. Oprindu-mă la cele două cărți primite, ca o surpriză plăcută, de la Universitatea din Calabria, aș dori să le menționez aici ca adevărate evenimente de cultură care pun încă o dată un accent deosebit pe ceea ce reprezintă pentru cultura europeană, valori ca Eminescu și Petru Creția. Antologia de studii asupra lui Eminescu "plutonicul" și a "poeticii fantasticului", cuprinzînd și o selecție din poezia acestuia, cu scopul de a ilustra ideile enunțate în cele
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
fi pe deplin licitate reflexiv. Orașe de silabe, 1987, continuă, într-un sistem politico-social al aservirii totale, un mod de a fi implicat moral, artistic, uman. Tematica diversă este extrasă și urmată din dominantele trăirii. O sensibilitate înțelegătoare, cu noi accente de fundamentare reflexivă și expresivă, poate invoca și aroga credibil autenticitatea. "Tot ce povestesc s-a petrecut...", asigură autoarea. Fapt lăudabil, dar și previzibil, în postcomunism (Geniul de a fi, 1998, Ghicitul în mulțimi, 2000, Cine sunt eu?, 2001, A
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Foarfă, Ultimul produs de succes al fabricii "Hary Potter" de Nicoleta Zaharia, Radio Europa Liberă sau frica fericită din comunism (cronică la filmul lui Alexandru Solomon) de aceeași Nicoleta Zaharia, Stai în fotoliu și îți place (comentariu, nu lipsit de accente sarcastice, referitor la diverse aspecte ale teatrului românesc de azi) de Magdalena Boiangiu, Arta din mormanul de gunoi de Cristina Foarfă (se cam repetă semnăturile!), Misterul scoicilor părăsite de Victoria Anghelescu. Foarte impresionant, prin dramatismul mărturisirilor privind condiția intelectualului basarabean
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
pentru prima oară în față o serie de grosolănii gazdei vieneze, porfesoară de filozofie, care o acuză pe nedrept că i-a furat broșa, cîinele pișăcios al acesteia exultă într-o veselie tîmpă. Vocile din spatele personajelor sunt, de asemenea, importante, accentele oferă balansul în care putem regăsi căldura umană sau dimpotrivă isteria, iar Chiara Mastroiani chiar falsează pentru mai multă autenticitate. Povestea se oprește în 1994, momentul în care Marjane Satrapi părăsește Iranul cu destinația Paris. Parte autobiografică, dar fără a
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
70 a asimilat o serie de influențe venite preponderent dinspre școala americană de dans - Merce Cunningham, Alwin Nicolais, Carolyn Carlson etc. - în anii '80 a căpătat propria sa identitate, în cadrul căreia, așa cum arată critica franceză de specialitate, s-a pus accentul pe dimensiunea intelectuală a dansului, pe preeminența corpului care în scriitura coregrafică se substituie textului teatral, la care se adaugă diversificarea, apărând dansul de autor, precum filmul de autor, datorită căreia se identifică astăzi atâtea direcții câți coregrafi. În această
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
care masca femeii este scoasă și are loc o primă identificare cu personajul care străbate o piațetă, achiziționează o cameră, nu tocmai avantajoasă și își caută un loc de muncă modest ca menajeră. O cheamă Irene Yaroshenko (Xenia Rappoport) și accentul, ca și faptul că este ucraineancă, o discreditează oridunde se duce - sună cunoscut pentru români, nu? -, inclusiv în fața intendentului unui fel de palazzo, unde locatarii sunt, cu o singură excepție, bijutieri. Abilitatea de a negocia, astfel ca un cuantum din
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
după propria-i mărturie, detesta această disciplină. Poeții însă nu trebuie întotdeauna crezuți pe cuvânt. Marius Ghica demonstrează pas cu pas semnificația și însemnătatea revoluției întreprinse de Paul Valéry în teoretizarea genezei poetice: este vorba de o radicală mutare de accent, de la abordarea biografică a operei, la receptarea ei ca proces nicicând încheiat, ca mecanism angajând un tip special de spunere, perpetuu atent să se mențină în zona poeticului, să nu cadă în proză. Și ce este, până la urmă, poeticul, în
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
lucru reiese foarte clar din însăși cronologia formelor, autoportretele fiind cele mai timpurii, apoi urmează portretele pentru ca, în final, să apară tema ceva mai extinsă care privește relația om/animal. În această succesiune, perspectiva se schimbă în mod radical, iar accentul nu mai cade pe umanitate, pe specie, ci pe individ, pe experiența nemijlocită a omului concret. Antropocentrismul Danielei Chirion devine, prin mijlocirea proprei sale experiențe, un itinerariu inițiatic al Eu-lui ireductibil. Autoportretul, prima treaptă a cunoașterii, semnifică cea mai importantă
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]