1,872 matches
-
În fapt, știu că timpul antic nu era mai bun decât cel de azi. Inchiziția creștină a avut și o versiune păgână. Grecii făcuseră din "impietate" un delict grav, pasibil de pedeapsa cu moartea, și nu puțini au fost cei acuzați. Giordano Bruno și Galilei s-au numit în antichitate Socrate, Anaxagora, Euripide și Aristotel. Protagoras, după ce a afirmat în public, într-o zi, că nu există decât adevăruri subiective și că, deci, oricine poate opune adevărului comun un altul, propriul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la amândoi. Dă-mi mâna. Strânge... Decembrie, ianuarie, 1981, 1982 Să vezi ce mi s-a întâmplat. Să mă ia naiba dacă nu era cât pe ce să mă omor de unul singur ieri. Dea. Am fost la un pas. Acuzatul? Exact. Fiasco-ul. Rulam cu o viteză de 25 de mile pe oră. Dacă mă gândesc mai bine, erau poate 20 sau 15. Fiasco-ului nu-i place când e frig. Fiasco-ului nu-i place când e prea cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de tren copilăria ne-a-ncântat, Nevoile și dorul pe șine ne-a purtat. Până nu demult, era de toată lumea folosit Dar, după desele scumpiri, e tot mai ocolit. Partida de fotbal Dinamo-F.C. National Într-un meci dinamoviștii-s acuzați Că nu gândesc, că nu sunt inspirați. Mărturisesc că - deși-mi știrbesc „amorul” - N-am știut că se gândește cu... piciorul. Anotimp furat De când e lumea, și își aduce-aminte, Anotimpurile se succed prestabilite. Anul acesta, chiar și altă dată, Primăvara
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de moarte asupra tuturor membrilor familiei sale. Prin urmare, Augustus își putea judeca fiica în taină, fără martori și fără apărători. — Ce și-au spus Augustus și biata mama în timpul unei asemenea judecăți barbare, n-am aflat niciodată. Împotriva celorlalți acuzați s-a aplicat în schimb o lege pe care Augustus o născocise pentru a-și consolida puterea absolută și pe care o majoritate distrată, speriată sau complice o aprobase în grabă: princeps - adică el însuși - putea să-i aresteze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vinovați de delicte împotriva „siguranței imperiului“, cu condiția să-i informeze apoi pe senatori. O lege care, de-a lungul secolelor, avea să dea naștere la sute de imitații dictatoriale. — După executarea sentințelor, Augustus a făcut cunoscute întregului imperiu numele acuzaților. Primul a fost Julius Antonius. Știi cine era? — Nu mi-ați spus nimic, niciodată, murmură Gajus. — Era întâiul născut al lui Marcus Antonius. Fiind orfan, crescuse împreună cu noi. Își iubise foarte mult tatăl și ardea de dorința de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reluat șapte zile mai târziu. „Procesul bietului băiat a fost oribil: depoziții ale sclavilor smulse sub tortură, acuzații ale unor falși prieteni, adunări de senatori înspăimântați. Iar Tiberius, cu prezența lui dură în aulă, a provocat o asemenea spaimă, încât acuzatul, deși mersese din ușă-n ușă implorându-i pe toți prietenii săi puternici de odinioară, n-a găsit în toată Roma nici un avocat care să-l apere. Disperat și terorizat, în noaptea asta, înainte de rostirea sentinței, și-a tăiat gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și chiar vorbele care aduc atingere «Maiestății» imperiale. Astfel, această lege reprezintă instrumentul perfect, lipsit de riscuri, pentru distrugerea unui adversar. Dar ea nu se folosește singură. Tiberius ne-a dat o mare lecție juridică: pentru a fi siguri că acuzatul nu scapă, trebuie ca la acuzația de încălcare a legii De majestate să se adauge o a doua acuzație scandaloasă: abuzul de putere, adulterul, magia neagră. Dacă s-ar vorbi doar de conspirație, Roma s-ar răzvrăti. Dar dacă acuzatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acuzatul nu scapă, trebuie ca la acuzația de încălcare a legii De majestate să se adauge o a doua acuzație scandaloasă: abuzul de putere, adulterul, magia neagră. Dacă s-ar vorbi doar de conspirație, Roma s-ar răzvrăti. Dar dacă acuzatul este și hoț, sau libertin, sau ucigaș prin otrăvire, nimeni nu se mai emoționează. Asta e teorema lui Tiberius.“ Scriind acestea, Drusus nu prevedea că, de-a lungul secolelor, Teorema avea să găsească mulți imitatori lipsiți de scrupule, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Pirrus, a lui Mitridates - nu-i rămânea altă ocupație decât să judece astfel de procese. „Libertatea cuvântului e abolită chiar și între pereții caselor.“ Însă teama aceea nedefinită îi cuprindea acum pe toți. Drusus scrise: „Și fiindcă toți - cu excepția acuzatului - se grăbeau să termine, într-o singură zi au audiat martori falși sau înspăimântați, și au dat sentința. Înainte de lăsarea nopții, condamnatul a fost ucis“. Scurtele sale opere, Lamentația în memoria lui Germanicus, plină de iubire, și amuzanta Carte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și durul susținător al procesului împotriva lui Calpurnius Piso, ucigașul lui Germanicus. — L-au arestat înainte să se lumineze de ziuă, îi anunță Drusus. Mulțumită priceperii cu care se acționase, imensa surpriză a arestării și a procesului apropiat tulbura mintea acuzatului, nedându-i timp pentru mărturii și apărare. Și, în timp ce Nero blestema, Gajus se îndreptă tăcut spre bibliotecă. Se gândi că, după arestarea lui Creticus, casa lor avea porțile larg deschise, fără zăvoare și fără paznici. Drusus îl ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
demascat inconsistența rușinoasă a acuzațiilor împotriva fiului lui Gracchus. „Singurul din tot orașul acesta care și-a păstrat curajul“, scrise Drusus. În Roma se răspândi voința de răzvrătire - o dată chiar, senatorii se temură mai mult de popor decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia pe Elius Sejanus, cel care-l salvase în peștera din Sperlonga, pentru desfășurarea haotică a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înseamnă să mori, zise libertul. Gajus se întoarse și surprinse o urmă de zâmbet; în el nu era însă bucurie, ci sadism. Procesele, continuă libertul, nu se țin doar la Roma. În anumite cazuri, împăratul cere să-i cunoască pe acuzați și să-i judece el însuși, pentru siguranța imperiului... Se opri, uitându-se la băiat. Gajus nu știa nimic despre închisorile secrete și despre procesele de la Capri; din nou simți că i se strânge stomacul. — Înțeleg, Roma e departe, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații din garnizoană să încremenească, fără ezitare. Neprevăzătorul și naivul Lepidus abia dacă avusese timp să se dezmeticească. După un proces rapid, care a durat atât cât să li se arate acuzaților cele două scrisori - „niciodată nu s-au mai văzut documente atât de criminale și, în același timp, atât de stupide“ -, Lepidus, Gaetulicus și cei cinci tribuni fură condamnați pentru trădarea poporului roman. Tânărului Împărat, teribila lege concepută de Augustus îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în iarba uscată cresc altele.“ Așa cum iarba uscată hrănea urzicile lui Tiberius, tot așa teama, pierderea privilegiilor și ambiția alimentau intrigile. Iar Împăratul, cu trei ani mai matur decât atunci când preluase puterea, cu siguranța lucidă dată de experiență, puse ca acuzații să fie arestați în taină, pe când se aflau departe de Roma. Anchetatorii îi amenințară cu tortura, iar ei - în primul rând tânărul Cerialis - cedară înainte să-i fi atins cineva. E adevărat, mărturisi hohotind Cerialis, se caută un mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reușeau să scrie, raportă șeful inchizitorilor. Era însă greu - așa cum avea să fie și în viitor - să separi informațiile adevărate de invenții. Cerialis avea să intre în istorie drept unul dintre cei mai ticăloși denunțători, pentru că l-a inclus printre acuzați și pe tatăl său, un celebru senator, pe care îl ura în taină din cauză că împiedicase anumite căsătorii și nu împărțise unele moșteniri. — Ăsta nu-i un complot, e o alianță, spuse Domitius Corbulo, singurul căruia Împăratul i se destăinuia. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tu; și, spune-le, tuturor, celor cu care vei mai veni, vreodată,în contact: EU RENUNT DEFINITIV ȘI PENTRU TOTDEAUNA LA TERRA! Rămâneți, voi cu ale voastre, și, să rămânem, noi, cu ale noastre! Adio! HOȚELEA MIJLOCIUL Clama, din boxa acuzaților: nu doar eu sunt hoțul; hoțul cel mare. Dacă e să fiu drept, eu sunt un soi de Hoțelea Mijlociu. Ca mine mai sunt foarte mulți. Și, deasupra mea, și mai mulți. Dar, voi,îndreptându-vă, nițel, șira spinării, ați
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acuzau. Pentru moment s-a făcut liniște. O liniște mișelească, rușinoasă, acuzatoare. O liniște pe care foarte mulți dintre cei din sala de judecată n au înțeles-o,în adevăratul sens al cuvântului. Unul, da, a înțeles-o. Era însuși acuzatul, judecatul și incriminatul, de către toți: Hoțelea. Hoțelea Mijlociul. Vedeți, a încercat el șă-și apere cauza, că nu îndrăznește nimeni să mă... Taci din gură! Acum, nu vorbești tu. Dar când? După ce vei fi depus în penitenciar. Atunci, bă, chiorule, bă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cauza, că nu îndrăznește nimeni să mă... Taci din gură! Acum, nu vorbești tu. Dar când? După ce vei fi depus în penitenciar. Atunci, bă, chiorule, bă absurdule, bă zevzecule, să vorbești tu. Liniște!, a ordonat conducătorul procesului. Nu!, a ripostat acuzatul. În cazul ăsta, evacuăm sala. Cum? Cum auzi. Cu mine cu tot? Da, cu tine cu tot. Dacă faci asta, eu te propun șef la conducerea următoarei runde a conducerii justiției române. Gura! Gura ta, bă, nemernicule! Totul s-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
al acuzării, în procesul care se pregătea conducătorilor mișcării sioniste, dându-i-se un răgaz de 24 de ore, pentru a accepta propunerea. În cazul că ar fi refuzat, i se atrăsese atenția, avea să ajungă el însuși în boxa acuzaților, alături de liderii sioniști. "Dar eu nu sunt și nici n-am fost vreodată lider!" protestase. "Asta n-are nici o importanță" i se răspunsese. "Noi hotărâm cine este lider și cine nu în mișcarea sionistă". Se înțelegea de la sine, adăugase colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la transgresarea aleii și distrugerea câmpului de panseluțe, este iremediabilă și ireversibilă. Judecătorul: Vă mulțumesc. Acuzația dumneavoastră este întemeiată. Trigamia este o chestiune deosebit de gravă, chiar dacă e dobândită fără premeditare. După cum, indiferent de dimensiunea extinsă impusă de noua condiție tripartită, acuzatul nu are niciun drept să disturbe cu călcătura sa stricăcioasă și greoaie priveliștea minunată din fața blocului, realizată cu atâta migală și devoțiune de doamna Cleopatra. Cleopatra: Zi de zi florile sunt distruse, domnule. Aspectul grădiniței este din ce în ce mai depresat și derizoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. „Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importantă decât legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea urdori la ochi și eu nu suportam asta. I-am dat un an de închisoare peste ce i se cuvenea. Dacă l-aș întâlni acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
amintesc de tine. Ginseng, pește uleios, fără grâu. Sex? Mașină de spălat vase nouă. Helena Rubinstein „Rug de toamnă“. 6tc "6" Tribunalul Maternitățiitc "Tribunalul Maternității" O liniște profundă, ca de biserică, umple sala Îmbrăcată În lambriuri de stejar. În boxa acuzaților se află o blondă de vreo treizeci și cinci ani, Îmbrăcată Într-o cămașă de noapte albă de bumbac, iar pe dedesubt poartă un sutien roșu foarte vizibil. Femeia pare epuizată, dar totuși dârză. În fața membrilor tribunalului, Își clatină capul precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acolo, sigură de ea, iar apoi au pronunțat numele următorului martor și, brusc, a știut că ăsta era sfârșitul. Îi venise ceasul. În timp ce avansa clătinându-se, simțind că-i vine rău, Își Încleșta mâinile de marginea de stejar a boxei acuzaților. Aceasta era persoana care o cunoștea cel mai bine pe lume. Instanța o cheamă pe doamna Jean Reddy. Acuzata era supărată s-o vadă pe mama ei intrând În boxa martorilor ca să depună mărturie Împotriva ei, dar ceva legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bună. Da, da, se răstește acuzarea la ea, dar am Înțeles că În prezent nu locuiește cu soțul ei, Richard Shattock, care a părăsit-o după ce, a spus el, ea „a Încetat să mai remarce prezența lui“? Femeia de pe banca acuzaților? scoate un geamăt prelung. Mama lui Kate nu știe că a părăsit-o Richard. Dar Jean Reddy primește vestea ca un boxer care Încasează o lovitură și o Întoarce magnific: — Nimeni nu spune că e ușor. Bărbații au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
văzut-o uneori făcându-i-se rău de la câte avea pe cap. —Doamnă Reddy, cunoașteți pe cineva cu numele de Jack Abelhammer? spune acuzarea cu un zâmbet scurt și strâns pe buze. Nu. Nu! Acuzata a trecut peste marginea boxei acuzaților și acum stă În fața judecătorului Într-un tricou Gap mărimea XXXL cu un șoricar imprimat pe piept. — Până aici, ce vreți să mă faceți să spun? Că sunt vinovată? Asta vreți? N-aveți chiar nici o limită, așa de mult vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]