7,862 matches
-
întregime. Căci un Tată deplin se dăruiește deplin. Față de El Fiul se trăiește ca Fiu desăvârșit, ca Cel ce primește totul. Tatăl se revelează în Fiul în întregime. Fiul Îl revelează pe Tatăl în întregime. El e Cel ce pune adâncul obârșiei dăruitoare a Tatălui în lumină, El e dovada acestei obârșii dăruitoare. Având tot ce are Tatăl în mod manifestat, Fiul și Cuvântul e numai sensul, ci și puterea, viața lucrarea totală a Tatălui în care își arată iubirea Lui
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
mai spera, ca mine, în destinul său. De-ai fi fost un strop de lacrimă în ochii mei, Ca să nu pierd din el niciun crâmpei, Nu aș mai fi plâns de-a lungul vieții mele, Te-aș fi privit din adâncuri nopți și zile. Umbre de vor învălui sufletul tău vreodată, Tu să nu-ți stingi soarele niciodată, Căci dacă speranță nu e, departe e viața de om Și-i singura ce-o ai ca să-ți culegi roadele din al ei
TREI LUCRURI (II) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368297_a_369626]
-
pe trestia unei clipe! eu sunt viața și unele cioburi de colivie albă! scot ochii fiarelor, care mă hăituiesc. și zbor peste urâtele necunoscutului, pentru tine mă vând, la târgul cuvintelor ce zboară. la fiecare pas cadențat, eu sunt interjecția adâncului, ce iți seamănă! suficient să te pot prinde, într-o lume ce plânge! Referință Bibliografică: poem ascuns în 1981 / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nistor
POEM ASCUNS ÎN 1981 de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368353_a_369682]
-
pe o recenzie de carte și s-au încheiat, iată! ca un îndemn stăruitor, adresat iubitorilor de artă, să citească acest Jurnal de călătorie atât de original și pigmentat cu multe surprize în frazele strălucite dar și cu avertismente în adâncul cuvintelor. Marian Dumitru *) Elisabeta Iosif -”Orice semn este o insulă” -Ed. Betta - 2015 Referință Bibliografică: Marian Dumitru - Statuia unei iubiri cronică / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753, Anul V, 19 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul ți-l pierzi ca-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i crâncen, nu am scăpare decât la râpă Uvedenrode. Citește mai mult Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,din lacrimi de țestoasă îngrășați,năvălitori în agreste cirezi,cu fire prelungi, sidefii, legați.Un zeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
hăitașialeargă-n urma lor gesticulând,stranii fantasme cu chip de incașidin resfirate harfe susurând.Trecutul mi-l vor - sub clopote verzilucii oglinzi din dânsul să-și facă;trecutul în care chipul ți-l pierzica-n grupurile apei când seacă.Tot mai’în adâncuri, fără-ncetarefug printre-ale pădurii pagode.Blestemu-i crâncen, nu am scăparedecât la râpă Uvedenrode.... XI. ROSTURI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014. Cutreiera fără odihnă prin hătișuri, unde fiare feroce își ling rană; curajos răscolește a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea bruscă a covorului de nuferi pe un lac din adâncurile pădurii. Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum mi-am dat seama, dar el era, trecând liniștit pe deasupra acoperișurilor. Am știut că nimeni altcineva nu poate trece în felul acela, nici Van Gogh, nici Mozart, nici Platon, nici chiar Cervantes. Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea bruscă a covorului de nuferi pe un lac din adâncurile pădurii. Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum mi-am dat seama, dar el era, trecând liniștit pe deasupra acoperișurilor. Am știut că nimeni altcineva nu poate trece în felul acela, nici Van Gogh, nici Mozart, nici Platon, nici chiar Cervantes.... XXXIII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum mi-am dat seama, dar el era, trecând liniștit pe deasupra acoperișurilor. Am știut că nimeni altcineva nu poate trece în felul acela, nici Van Gogh, nici Mozart, nici Platon, nici chiar Cervantes.... XXXIII. ÎN ADÂNCURI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1298 din 21 iulie 2014. Mai am în rezervor puțină lumină pentru ochi - cam cât să privesc vara asta mișcarea pe cer a stelei Betelgeuse. În vasul de expansiune mi-a rămas un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
ferma și o luă încetișor prin iarba înaltă către umbra copacilor uriași de la care începea pădurea. Nu era el un porcușor fricos, dar inima i se strânse ghem când umbrele îl învăluiră neprietenoase imediat ce păși printre ele. De undeva, din adâncul verde al frunzișului des, se auzea o melodie extraordinar de frumoasă. Urechile lui Marinică tresăriră încântate, iar piciorușele porniră a se mișca singure, cu repeziciune, către locul din care se auzeau sunetele acelea nemaiauzite. Din păcate, porcușorul nu fu destul de
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
de la prețiozități intelectuale sau neologisme de ultimă oră ori sintagme în limbi străine, la cuvinte sau expresii ale graiului popular, ale vorbirii străzii sau chiar ale argoului de mahala. Chiar și atunci când insolitul asociațiilor pare doar non-sens, aceste poeme în adâncul lor, poartă idei, trimit la sensuri, adeseori esențiale. Rareori apare gratuitatea pură, arta pentru artă. Adeseori, poemele spun mai mult decât par să spună. Spuma e doar un văl înșelător al miezului. Coerența se naște, paradoxal, ca dimensiune a incoerenței
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
timpul ce-a apus / Lăsând o urmă prinsă-n depărtări, / Și-mi scrii cuvinte care nu s-au spus / Redevenind prin umbre doar uitări? // Și, iar, de ce privești marea-n abis / Când inima ți-e mare-nvolburată? / Ți-ai înecat adâncuri într-un vis / Strigând iubirea-n valuri câteodată. Te-ntreb, dar nu primesc nici un răspuns. / Mă pierd în ceață ca o destrămare; / Misterul tău încă nu m-a străpuns, / Rămâne-vei în veci o întrebare!” (Te-ntreb). Pentru poetă este
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
aprinsă - / Sacru altar de doruri necuprinse. // Iubind trăim prin mare și prin nouri / La țărmul infinit cade voința, / Un ceas al inimii rodind ecouri / Să răscolească între valuri fi’nța. // Iubind trăim prin flori din catifele / Parfum necontenit de fericire, / Adâncurile scrie-vor în stele / Și prinde-vor în cercuri nemurire.” Uneori, poeta folosește expresii la îndemână (rămase într-un colțișor de gând): „liniștea serii” (sintagmă eminesciană), zidul tăcerii, mantia tăcerii, petale de iubire, marea vremii, nori grei de plumb, flori
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
să rechem). Gândurile sunt „cu blesteme” și „Greu vor străjui oftatul/ Adunate-n anateme/ Ne hrănesc apostolatul” (De-ai să-mi furi) - spune poetul silit să trăiască în această lume plină de contradicții, invadată de „străine hoarde”, în care „din adâncuri ne pândesc rechinii” și care produce în om, confuzie, teamă, anxietate, „Când Terra-i controlată de smintiți” (De vă jucați). În această situație, „Popoarele de bogății furate” - „Acuză prin blestem apoteotic/ Guvernele de crime vinovate” (Daciei nepieritoare). Poetul îi incriminează
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
ales, de regăsire a esenței sale. Întreaga coloană de sprijin a volumului de poezie „Dincolo de luntrea visului” este reprezentată de timp, de dorința de evadare din acest spațiu, acest val uriaș care te cuprinde, te învăluie și te aruncă în adâncul uitării. „- Oprește clipa, călătorule!/ E timpul schimbării,/ trezește-te/ să te-ntâlnești, la colț de viață, cu tine!/ Trăiește azi, respiră adânc clipa,/ alungă-ți teama/ nu amâna mereu altă zi.” ( Oprește clipa, călătorule!). Îndemnul poetei este foarte clar, aproape
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
un exercițiu de admirație, si un monument de iubire și generozitate. Cronică mea de întâmpinare continuă purtată de gândurile pe care cartea doamnei Adamescu, dar și careta doamnei Buni le trezesc în sufletul meu asemenea unor ecouri care vin din adânc... Autorul acestor rânduri este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Ligii scriitorilor din România, al Fundației culturale Ajutorul românesc, care are ca scop ajutarea valorilor românești - ceea ce am făcut de-a lungul întregii mele vieți,- al Biroului de Viitorologie
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
o soluție pentru întrebările fără răspuns. Ele marchează limitele posibilităților umane și trasează frontierele existenței noastre. Întrebările fără răspuns sunt o barieră de netrecut, pe care Mihai Dor o forțează și reușește să o deschidă, oferindu-ne o incursiune în adâncurile sufletului său, o călătorie în spațiul infinit al sinelui, având drept mijloc de comunicare cuvântul, iar călăuză, iubirea. Vom întâlni, astfel, o poezie surprinzător de originală, robustă, viguroasă, fără influențe livrești, autorul nevenind din zona didactică. Poemul, care dă titlul
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
sunt în societatea lor și simt că trebuie să mă comport conform regulilor naturii...Mă așez într-o poiană, unde se află un măceș încărcat de măceșe frumoase, roșii. Negrici pășește și el încet pe frunzișul foșnitor, privind atent spre adâncul pădurii. Se depărtează tiptil de mine, afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare și sunt convinsă că este vizuina unui animal. Știu că în pădure sunt și bursuci, și vulpi
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
știuleți de porumb, iar celălalt îl trage de ceafă ca pe o săniuță. Eu cred că mulți oameni pot învăța atâtea în privința hărniciei și ingeniozității de la ei! Dar, în goana mare se întoarce Negrici, îi sperie și ei fug în adâncul vizuinii, de unde zadarnic încearcă acesta să-i scoată, lătrând și scheunând de necaz că nu reușește nimic. Ce poate să însemne pădurea! Atât de multe lucruri necunoscute și minunate tăinuiește! O viață misterioasă pentru mulți dintre noi. Departe de lumea
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
ascund sub frunze, sub rădăcini, pe ramuri, în văzduh, în tufișuri... În apropierea mea, sub pământ, la doi pași, stăteau două suflețele minunate ale Firii, speriate de ciufulitul de Negrici ! Îmi place să mi-i închipui, la iarnă, stând în adâncul vizuinii, în căldura pământului, ronțăind cu măsură din bobițele de porumb și amintindu-și (poate!?) ce-au pățit astă-toamnă când cărară porumb și se speriară de un câine hai-hui prin pădurea deasă. De mine nu vor ști niciodată. Când o să
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
calda mângâiere Ce-o aduce-un gest duios? Fericirea unde este? Este-n cel de lângă tine... În iubirea ce vă leagă, În dorința de mai bine? Unde-i oare fericirea? Unde oare-o pot găsi? E ascunsă poate tainic În adâncul inimii? Referință Bibliografică: Unde-i oare fericirea? / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UNDE-I OARE FERICIREA? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368535_a_369864]
-
abia intrată în casă, a invitat-o să se acomodeze și ea s-a repezit degrabă în baie, spunând că simțea o nevoie stringentă de a se spăla, fiind obsedată de murdăria ce afirma, că o simțea peste tot, până în adâncul sufletului. S-a repezit în baie la sosire și de atunci tot făcea duș și încă nu terminase deși trecuse destul timp. Anca începea să se îngrijoreze, văzând cum tânăra femeie nu era deloc în apele sale și intuia că
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
îngrijorată și-i spuse: -Te rog, liniștește-te Desire! Văd că nu-i în regulă cu lovitura aceea ce ai căpătat sub coaste. Permite-mi să te ajut cumva! - Mă doare când respir, însă cu adevărat profundă e rana din adâncul inimii mele, dragă. Sunt medic Anca, crede-mă că m-am cercetat cu atenție și mă pricep. Nu-i foarte grav, cred că e posibil să am coasta fisurată și durerea e la suprafață, nu cred că e vreun organ
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
curând. Apoi jelise agoniseala marină prăpădită. Revederea copilului și a câinelui îl întărise dându-i speranțe pentru o altă zi! Totuși nădejdea avută nu i se-mplinise, căci de-atunci îl copleșea o teribilă teamă de-a se-ntoarce în adâncuri. De lucru altceva nu găsea, doar câte-o slugăreală din puțin plătită. Abia de-agonisea pentru orezul zilei... Dong-Hae, feciorașul drag la zece ani ajuns, nu fusese o zi măcar la școală. Din ce să scoată părintele woni de taxă
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
să fie [22] Și iată că trec veacuri și că Cetatea-ntinsă începe iar în lume ca hoitul să duhnească se-aud într-însa viermii hohotindu-i prin găuri și cosmosul se umple de-o substanță lumească [23] Și din adâncuri pare un nechezat că vine și ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncă însă nimeni nu vede Calul Troian să vină adânc se-aud în lume doar viermii cum mănâncă [24] E-o așteptare albă ca și cum ar ninge golul ce
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]