3,016 matches
-
ce se strecura printre ramurile alunului bătrân, mângâindu-mă cu multă căldură și iubire. M-am frecat la ochi și am privit în jur. Eram într-un leagăn căruia i se zicea „căluș” unde mă simțeam răsfățată pentru că, la fiecare adiere a vântului, „călușul” mă dădea huța. Tatăl meu era foarte tânăr, crescuse din rădăcina bunicului, și eram prima lui floare. În jurul meu însă, alunii bătrâni spuneau multe povești pe care le ascultam cu atenție. Bunicul stătea la taifas cu vecinii
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-NOAPTEA DE ISPAS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344750_a_346079]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > RECENZIE LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI "ANOTIMP (I)LEGAL - LUMINA", ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului ADIERI DE LUMINĂ Și STRIGĂTE-N ȘOAPTĂ Mihaela Aionesei, anotimp (i)legal - lumina, Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2013 Volumul de față - o blândă invocație între rostit și nestostit, un fel de strigăt în șoaptă, prelungire de suflet între un anotimp și altul
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
sta cu luna la tâmple în clepsidra unei eternități și câte altele, vrednice de mirarea altora, dar nu și a poeților care au un comportament și un langaj similar pe care-l înțeleg doar ei, acești copii ai paradisului... Câte adieri de lumină și câte blânde invocații nu se scutură, precum florile de măr în luna aprilie, în fiecare grădină, când: „tăcerea ninge singurătăți”. Aceste adieri înmiresmează aerul nostru sufletesc, împrospătându-l. Toate aceste „Dureri, tristeți, incertitudini / și pe alocuri bucurii
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
și un langaj similar pe care-l înțeleg doar ei, acești copii ai paradisului... Câte adieri de lumină și câte blânde invocații nu se scutură, precum florile de măr în luna aprilie, în fiecare grădină, când: „tăcerea ninge singurătăți”. Aceste adieri înmiresmează aerul nostru sufletesc, împrospătându-l. Toate aceste „Dureri, tristeți, incertitudini / și pe alocuri bucurii / fac cerul vieții mai rotund”. Mihaela Aionesei ocolește limbajul comun, căutând permanent imagini și expresii originale care o diferențiază de autorii de azi, conturând o
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
O răscolitoare putere de seducție, precum chemarea vuietului mării în larg sau în cochilia unei scoici, fac din cititor un supus și un căutător de frumos și de adevăr, pe care le pot găsi în aceste versuri sublime, ca niște adieri de lumină la cumpăna dintre strigăt și șoaptă. Și versul despică ființa în două și nu curge sânge și nu curg lacrimi ci doar o licoare sărată, aidoma sudorii de crin pe câmpia însorită. E mustul Poeziei autentice, cel răsărit
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
ai vântului, ai stelelor și ai întregului univers, ne spune Irina. Fără să vrei înveți să nu mai fii rasist, egoist și singur în trai, vei vedea dintr-o dată că se ridică soarele și luminează întreaga lume, vei simți o adiere de vânt, îți mângâie fruntea - este raiul din suflet, cititorule! (Ben Todică, Melbourne, Australia) *** Celălalt trup - o nouă viață Vuietul veșniciei, auzit noaptea, tăia timpul în două, cobora din cer pe pământ, împungându-l ca un ac. Calea lacrimilor suspină
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
acolo unde îi era locul pentru ca să rămână nemuritor, el ca Luceafărul, el Luceafăr. Și pentru că uneori ne căutăm cu plâns și alean în suflet, că ne este greu și nu știm unde ne e lumina și avem nevoie de o adiere, de scânteia divină picurată de zei, îl găsim acolo pe el, Eminescu din lacrimă. Referință Bibliografică: Eminescu din Lacrimă / Mihaela Dordea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 19, Anul I, 19 ianuarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Dordea
EMINESCU DIN LACRIMĂ de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344957_a_346286]
-
aceste ferestre și uși, accedem la căile ce duc (ce ne pot duce) la (mai degrabă, înspre) sens. Aceste căi sunt axele, coordonatele lumii evocate de text: Descentrat; fericit; dezaxat/ Resemnat și retras cu smerenie/ Mult prea departe de/ Axă: ADIEREA / locul liber!...// Adierea. « De m-ai odihni, primesc și te/ Primesc » - spune awa Ghelasie. Trei repere se impun în citirea, în cunoașterea (și recunoașterea) acestui univers, ale acestei meta-lumi, ce nu dorește (nici nu trebuie să dorească, de ce, mă rog
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
uși, accedem la căile ce duc (ce ne pot duce) la (mai degrabă, înspre) sens. Aceste căi sunt axele, coordonatele lumii evocate de text: Descentrat; fericit; dezaxat/ Resemnat și retras cu smerenie/ Mult prea departe de/ Axă: ADIEREA / locul liber!...// Adierea. « De m-ai odihni, primesc și te/ Primesc » - spune awa Ghelasie. Trei repere se impun în citirea, în cunoașterea (și recunoașterea) acestui univers, ale acestei meta-lumi, ce nu dorește (nici nu trebuie să dorească, de ce, mă rog, ar dori așa ceva
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
Nicio șansă!!! Nu-mi plac celelalte galaxii, iubesc Terra, îmi iubesc locul natal, îmi iubesc grădina, pământul reavăn în care scurm cu mâinile amândouă și sădesc fire de flori, iubesc muntele, m-am născut cu roua Apusenilor pe frunte și adieri de vânt purtând în ele aroma rășinii de brad și vreau să trăiesc AICI, ACASĂ! Dar cum?!! Ei, na, voi vedea eu, poate mă privatizez! Împachetez iluzii și le vând, ce ziceți?! Și-apoi, o să mă invidieze toate companiile, pentru că
MĂ SIMT STRĂINĂ ÎN PROPRIA MEA ŢARĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345882_a_347211]
-
rămas o clipă de zbor și-nmugurire; De-aș mai putea strivi blesteme-n sân de iele Poate c-aș râde iar în cupe de-amăgire... Și nesfârșite nașteri de lumi imaginare Mi-ar oferi speranța că încă mai exist: Ușoară adiere-ntre clipele barbare Ale unui descântec însângerat și trist... Nu mă stropiți cu urme de lacrimă străină Și nici de mila voastră eu nu aștept să fiu! Îmi este bine-nchisă în coaja mea de vină Și-n oaza fricii
O ALBĂ IASOMIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345913_a_347242]
-
nu lăsăm ca Bogățiile să ne facă să ne pierdem gândirea corectă și să ne incețoșeze "vederea", nevăzând de fapt, ce ușor este să fim fericiți și fără de ele. Este de ajuns un zâmbet de copil, o floare colorată, o adiere parfumată de flori de tei... un tril în văzduh, o singură stea... Toate acestea ne îmbogățesc sufletul și ne fac fericiți. D. Theiss Referință Bibliografică: Fericirea... / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 846, Anul III, 25 aprilie 2013
FERICIREA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345982_a_347311]
-
până în clipa din urmă. Rochița cu buline este expresia visului împlinit. E și un motiv de fericire, de bunăstare, de simț artistic. Ea semnifică: zborul de îngeri, seninul și eternitatea florii de câmpie, izvorul curat, alintul mamei, proaspătul de brad, adierea ușoară, albul florii de crin, cumințenia pământului și tot ce-și poate dori un copil, un tânăr sau chiar un om matur. Cu toate că am ajuns la vârsta bunicuțelor, o să merg și eu, chiar acum, să-mi cumpăr o rochiță cu
PREZENTAREA VOLUMULUI DE VERSURI PENTRU COPII, AL VEREI CRĂCIUN, ROCHIŢA CU BULINE , EDITURA PHOEBUS, 2013 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345988_a_347317]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAȚĂ LA VOLUMUL "GEOMETRIA SUFLETULUI" ) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 851 din 30 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Din când în când, ca o adiere de aer proaspăt, întâlnim cu binecuvântarea hazardului, texte care ne mântuie, ne răscolesc și ne identifică memoria cu vraja unei lumi în care imixtiunea cețurilor nu este posibilă. Această suferință eliberatoare capătă numele de poezie. Nu cuantific câtă gravitate și
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
viață, de cunoaștere Pe malul lacului cu nuferi galbeni, înfloriți, visând luceferi întrupați îndrăgostiți de Cătăline și Zburători dând ocol hornurilor prin care să coboare la iubitele lor. Ajungi în acest loc, lângă acest lac, străbătând o alee umbrită, iar adierea care mișca frunzele îți amintește că ești într-un spațiu sacru, miraculos, după ce ai poposit câteva ore la Casa Memorială M. Eminescu, iar aici poți continua cu introspecțiile asemeni lui. În curtea casei părintești a poetului, se ridică acum câteva
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
Vasilicăi Tătaru e o dragoste preschimbată în fericire sau o dragoste preschimbată în rană a inimii. De pe urma niciuneia nu rămâne netedă viața sufletească. S-ar schimba lumea așteptând din partea dragostei doar fericire. Pentru că numai plinurile dragostei creează balada, doina, jocul, adierea tulnicelor, suspinul buciumelor. Doar plinul dragostei statornicește farmecul și țelul creației populare. Viața artistei Vasilica Tătaru e o oglindă cu două părți ale dragostei, reflectând unul și același chip cu una și aceeași frumusețe, luminat de surâs sau umbrit de
VASILICA TĂTARU. OGLINDĂ CU PĂRŢILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347868_a_349197]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CAMELIA TRIPON - ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) Autor: Camelia Tripon Publicat în: Ediția nr. 560 din 13 iulie 2012 Toate Articolele Autorului ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA rouă, aripi de vânt adieri de șoapete trei degete ating muntele cheia sufletului se rotește în zăvorul de foc Altarul se deschide platoul se adâncește în zare Telegarul alb fiecare piatră vorbește. Puntea, ceas de taina Preotul murmură Norul alb învăluie Sfinxul O lacrimă de
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
bun gust, servită de o frumoasă și stilată chelneriță rusoaică - de data asta -, ne-a revigorat după cei aproape 90 de kilometri parcurși până în apropiere de Ayia Napa. O zi frumoasă de început de iunie, cu mult soare și-o adiere de vânt călduț, o mașinuță cochetă și două românce vesele rătăcite prin frumusețe și mister prevesteau o nouă captură sprirituală, cu locuri și oameni despre care îmi este drag să vorbesc. Doar grecii au avut curajul să se așeze aici
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
sfânt Izvor a izvodit. 19 El străbătea pustietăți și negurile întinse Din constelații neștiute, știute, Necuprinse, În nici o parte a infinitului, pe unde colinda nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea. 20 Pași grei ca viforul, ori pași de adieri Cutremurau sau mângâiau pădurile ca ieri El tot pleca și revenea înamorat mereu Să-și vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu. 21 Ca să-L înduplece, să-I stea aproape Ea începu foșnetul, și susurul din ape Ca să-I robească auzul
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
la părinți, la frați, la prieteni. Zboară nebunul peste tot și ajunge într-o clipită, chiar și pe aleea unde am cunoscut prima iubire, ca în secunda secunda următoare să-și reia zborul spre copii...; le mângâie chipurile cu o adiere ușoară și un sărut de noapte bună...și apoi revine lângă noi, șoptindu-ne ”Noapte bună”! Într-un târziu adorm și traversez alte gânduri...alte lumi, cunosc alți oameni și mă văd prin altă prismă...prisma visului. După o noapte
VIAŢA ESTE MULT PREA SCURTĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347287_a_348616]
-
contemporană românească, “(2013 ), având antalogați 78 de prozatori contemporani. Tomul se deschide cu “Manifestul Pozitivismului “, semnat de editor, în care descoperim pilde, demne de urmat, de către creatorii de frumos, din care redăm cea care închide pagina celor cinci sfaturi: “Fii adiere mângâietoare și ferește-te de a devein cuțitul care se răsucește în rană, otrava care înveninează sufletul, biletul de suicid al aproapelui (cititorului ) tău! Scrie cu putere și patimă! Zidește scrisul tău, după ... chipul și asemănarea Ta!“ Antologia se constituie
VECINĂTATEA AUTORILOR..., CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347297_a_348626]