6,732 matches
-
Întorcea, ca și când, din Împărăția morților, Împăratul ar fi poruncit să se adune curtea, pentru ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor sale se făcu mai delicată. Răsfoi primele pagini cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceeași mână care Întocmise notele. Un nou capitol, Liber undecimus de amplitudine rei universalis. Amplitudinea universului. Așadar, cel care Întocmise notele nu se limitase la glosarea textului, ci Își propusese și să Îl completeze printr-o tratare organică. Sentimentul de admirație al lui Dante sporea pe măsură ce Înainta În lectură. Oare Arrigo fusese cel care scrisese acele observații? Fixă din nou profilul mortului: noblețea trăsăturilor sale se putea trage prea bine din vechiul neam al suabilor. Poate că și el fusese Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Acolo e universul meu, transferurile memoriei mele pe vârfurile de copaci. Simți ce mirosuri vin din grădina aia??? Băga-o-aș în pizda mă-sii... Nu o îngrijesc eu, e treaba Frumoasei Neli acolo, ea păzește paradisul, eu sunt cu admirația și gazonul de aici, de dincoace de gard, îmi plac ierburile, uite că, pentru tine, am să le ud. Prinde furtunul cu mâinile lui mari, frumoase, și începe să ude straturile, insistă inutil, apa curge ușor peste pământ, stropește iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu părul de culoarea firului de aur și cu o personalitate strălucitoare, cuceritoare. Când intra Într-o Încăpere, Înveșmântat din cap până-n picioare În solemnele odăjdii purpurii, semăna cu un amurg pictat de Turner și stârnea atât atenția, cât și admirația. Scrisese două romane: unul Înainte de convertire, violent anticatolic, iar după cinci ani Încă unul, În care se străduia să transforme inteligentele sale zeflemele la adresa papistașilor În aluzii Încă și mai inteligente, Îndreptate Împotriva episcopalienilor. Era un om complet dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ales pe unul din Hill School șef de grupă, pe o celebritate din Lawrenceville adjunct și pe o stea de hochei de la St. Paul’s secretar, până la sfârșitul anului doi nu a Încetat nici o clipă acea luptă socială Încordată, acea admirație - rareori numită, niciodată recunoscută - pentru bau-bau-ul „Marele Om“. Primul criteriu a fost acela al școlii de proveniență și Amory, singurul absolvent de la St. Regis’, urmărea cum grupurile se formează, se lărgesc și se formează din nou - St. Paul’s, Hill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era atât de absorbit de strălucirea suplimentară a Îmbujorării ei, Încât a uitat să tragă scaunul pentru Sally și a rămas paralizat de jenă. Amory se așezase de cealaltă parte, sigur pe el și mândru, și o privea cu neascunsă admirație. I s-a adresat imediat, ca, de altfel, și Froggy: — Am auzit multe despre tine din zilele când aveai codițe... N-a fost ciudat că după-amiază...? S-au oprit amândoi. Isabelle s-a răsucit, timidă, spre Amory. De obicei, expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iuți picioare, Bat ritmul libertății pe strâmte coridoare... Și uită, pe pământu-ngust la minte, Marele Căscat ce te-a adus pe lume. În aprilie, Kerry Holiday a plecat de la colegiu În Franța, ca să se Înroleze În Escadrila Lafayette. Invidia și admirația lui Amory față de acest gest au fost Înecate Într-o experiență proprie, a cărei importanță n-a reușit s-o aprecieze niciodată la justa ei valoare, dar care l-a obsedat după aceea timp de trei ani. DIAVOLUL De la Healy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a ascultat vorbind cinci minute, Amory și-a dat seama că nu era nici urmă de diletantism În entuziasmul lui molipsitor. Intensa forță de atracție pe care Amory a simțit-o, mai târziu, emanând din Burne Holiday era diferită de admirația pe care o nutrise pentru Humbird. De data asta la Început s-a manifestat ca un interes pur mental. La alți oameni pe care-i considerase de calitate superioară Îl atrăsese În primul rând personalitatea lor, iar la Burne simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acesta era singurul cod spectral pe care-l poseda catolicismul Înzorzonat, ritualic, paradoxal, al cărui profet era Chesterton, ai cărui adulatori erau niște literați dezmățați de teapa lui Huysmans și Bourget, al cărui susțimător american era Ralph Adams Cram, cu admirația lui totală față de catedralele din cel de-al treisprezecelea veac - un catolicism pe care Amory Îl socotea prefabricat și convenabil dacă eliminai preoții, sacramentele și sacrificiile. Cum nu izbutea să adoarmă, și-a aprins lampa de la căpătâi și, luând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
târziu, a mai avut iubiri, dar de altă natură: cu ele, s-a Întors la starea aceea de spirit, poate mai tipică, În care fata devenea oglinda unei predispoziții proprii. Rosalind extrăsese din el ceva ce era mai mult decât admirație pasionată. Amory avea o afecțiune profundă, nemuritoare, pentru Rosalind. Dar spre sfârșit existase atât de multă tragedie dramatică, culminând cu arabescul coșmar al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe vremea când era elev și abia îl cunoscuse pe Popa. Peste șaizeci de ani sau mai mult, pe zidul acestei clădiri va sta o plăcuță memorială: „Aici a locuit Halterofilul din Vitan, cetățean filantrop al României și Statelor Unite ale Americii. Veșnică admirație”. Aici, la cofetăria Hotelului Continental, Mișu se așeză cuminte în fața farfurioarei cu tiramisu. Era o vreme în care nu-și permitea să mănânce aici o prăjitură. Și acum, uite, printr-un noroc chior... peste câteva luni va putea să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
geamuri răzbea către noi murmurul mașinilor de pe Magheru, Berechet mânuia cu delicatețe în mâini un presse papier elegant și ofta cu bucurie, ca de o clipă fericită pe care nu vrei să o mai termini. Mă uit la el cu admirație. Un cozeur desăvârșit, o enciclopedie ambulantă de povești despre și cu actorii Naționalului în care a crescut, s-a afirmat și s-a stins. Elegant până la cochetărie, darnic, vesel, era, ca regizor, din spița celor care, ca și Moni Ghelerter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de firmă, dar mi-a lăsat o impresie plăcută, nici ieșind prea tare În evidență, dar nici prea ștearsă, genul de ținută pe care o purtau femeile serioase acum câțiva ani. Nu mi-am putut reține un strigăt mut de admirație. Se simțea clar că nu-i era ușor să trăiască. Venise Îmbrăcată cu ce avea ea mai bun din ceea ce-și putea permite, ceva ce o reprezenta. Mă aștepta la bar savurând un Ginlet. „Ce bei?“ am Întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o Încercare. Rușinea aceasta respiră prin toți porii tăi, de aceea, orice-ai face, nu ai să fii niciodată mulțumit. Ai uitat până și faptul că există un cuvânt - a lupta. Nu te interesează nici poziția socială, nici banii, nici admirația oamenilor, singurul lucru la care te gândești este cum să te pedepsești mai bine. Îți plac pozele cu execuțiile din China, nu-i așa? Ai vreo câteva. Acelea În care rebelii din timpul Revoltei Boxerilor sunt măcelăriți de vii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
insipide. Ce prost mai eram! Târâsem după mine o cameră video cam grea ca să Înregistrez muzica tradițională a berberilor, la fel cum făcuse odinioară Brian Jones. Știi de ce am cărat dupa mine camera video? Pentru că voiam să câștig respectul și admirația fetei. Nu voiam doar să mă creadă doar un pervers nenorocit. Nu-ți vine să râzi? Cred că ți-am mai spus, Keiko și Reiko aveau conformații ale corpului complet diferite. Nu spun că una era mai bună ca alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Sturmbannführer de la Gestapo i-ați făcut tot felul de necazuri sărmanului doctor Schade. A primit telefoane de la o grămadă de oameni importanți: Nebe, Müller, chiar și Heydrich. Foarte satisfăcător din partea ta. Nu, nu ridica așa modest din umeri. Ai toată admirația mea, Bernie, zău așa. Am deschis sertarul biroului și am scos o sticlă și două pahare. — Să bem pentru asta. — Cu mare plăcere. Mi-ar prinde bine un păhărel după ziua pe care am avut-o. Ridică paharul plin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dispozitive de ascultare în toate casele lui. Am chiar și fotografi, mereu la pândă, într-un magazin vizavi de camera în care se vede din când în când cu o prostituată. Korsch scăpă o înjurătură care era expresia atât a admirației, cât și a surprinderii sale. — Deci, de unde vreți să începeți? Aș putea să dau de lucru unui întreg departament la câte face nemernicul ăsta în oraș. Acuzații de viol, procese de paternitate, atacuri asupra băieților tineri cu biciul ăla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
său. în schimb, pasajele consacrate lui Epicur în primele versuri a nu mai puțin de cinci cărți din șase arată ce sentimente contau în edificarea unei prietenii, chiar și atunci când o sută de ani îi despart pe cei doi oameni: admirația, respectul, seducția, fascinația, blândețea, bunăvoința. Și apoi mai există și acea dedicație către Memmius, care ne permite, din nefericire, să descoperim că Aristotel are dreptate în tragica lui constatare despre prietenie... Căci Lucrețiu scrie aceste mii de versuri numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prin poșetă și scoase o monedă de uraniu pe care o înmână chelnerului. — Un moment, zise acesta și băgă mâna în buzunar, dând la iveală un minidetector. Apropie de el moneda și detectorul țiui tare. — Uraniu veritabil, spuse el cu admirație. Citi cifrele indicate pe scala detectorului și adăugă: Trebuie să vă dau și rest. — Păstrează restul, zise Getta 2. — Eu degeaba-l păstrez, că mă iradiază, răspunse trist chelnerul. Aici e toată nenorocirea, că, plătindu-se în uraniu, nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
are să relateze mai târziu unui anchetator literar - Tudor Vianu, însă un Tudor Vianu adolescent și mai aparent genial, elev în clasa șaptea liceală și tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des; urmăream exercițiile lui literare cu un amestec de admirație și deșartă invidie. El compunea și traducea. Am căutat să-l imit. Am început cu un foarte ambițios model, cu Le mort joyeux din Les fleurs du mal. Versul baudelairian m-a demontat; m-am îmbarcat în același timp pentru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
influență asupra noii generații? - Nu înțeleg noua generație. Spiritul ei de grup mă jignește, obligîndu-mă să-l compar cu nevoia organismelor primare de a se grupa în colonii. - Cum priviți poezia europeană? - Am o singură evlavie: Edgar Poe și trei admirații: Mallarmé, Rilke, Rimbaud. - Dar literatura noastră contemporană? - Prin Matei Caragiale intrăm în literatura majoră. Sânt mândru că sânt contemporanul acestui romancier și că voi participa, fără merit, la vaza viitoare a vremii când au fost scriși Craii de Curtea-Veche. Încolo
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sub forma unui neastâmpăr de a cunoaște, unor citiri necoordonate care o puteau foarte bine compromite. Dacă această înclinare s-a fixat totuși, o datoresc profesorului meu din clasele reale Ion Banciu căruia se cuvine să-i mărturisesc aici plinătatea admirației și recunoștinței mele. Prin încrederea ce a știut ridica în acea neuitată clasă a V-a a liceului Lazăr (promoția 1914), încurajînd și urmărind activitatea la revistele elementare a celor mai buni din elevii săi, prin întinsa dar înțeleapta școlaritate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a ieși mai curând în ziua fenomenală, unde construcțiile științei își desfășoară siluetele lor limpezi. Totuși nu trebuie uitat că garanțiile atâtor turnuri și înflorite acoperișuri cu care ne mândrim zac tocmai în aceste prăpăstii. Și atunci nu putem precupeți admirația și respectul (chiar dacă un fel de teamă superstițioasă persistă totuși) bărbatului al cărui destin a fost să arunce sondajul cel mai adânc în aceste funduri, pentru a ne aduce acel mesagiu, al cărui optimism ne apare acum mai puțin sumar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
codiță grizonată, după caz, ținută modernă, de excursii (cămăși purtate peste blugi, fular italian, subțire, încălțări tinerești, lejere, un jerseu tricotat molatic). Mereu calm, atent la tot și la toate, d-nul Valentin era încântarea doamnelor, de toate vârstele, și admirația bărbaților din grup. Mersul său de un tempo mediu, se potrivea și celor care alergau ca niște ieduți, înaintea grupului, dar și celor care, împovărați de ani sau oboseală, voiau să ajungă la momentul explicațiilor ori al poveștilor fascinante despre
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
În liniștea sfântă, pe care o rspectam ca o ceremonie unică, privirea seîndrepta spre stârcii, rațele cu cap castaniu, cormoranii care la cel maidiscret fâșnet își luau tălpășița. Tânărul vâslaș-un adevărat îndrumător, a cărui glas cald îl puteam ascultacu admirație, ne atrase atenția prin povestirea lui despre pești din partealocului: Țipari, Somn, Știucă, Șalău.Privirile celor din grupă s-au întretăiat și pe fiecare îl ducea gândul spre omasă îmbelșugată cu ciorbă de pește.Trecuseră cam o duzină poate două
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]