3,869 matches
-
care s-au oprit la această arie de interes. Punctele de corespondență sunt nuanțate și înțelese în spiritul lor, adecvate profilului celor doi romantici, apoi puse alături: "această sumară descriere a poeziei lui Eichendorff (...) lasă să se vadă prea bine afinitățile de geografie lirică ale lui Eminescu, în ciuda deosebirilor care fac din romanticul nostru un sceptic metafizic, un contemplativ vrăjit de abstracții, un voluptos al morții" (ibidem:20). Și tristețile sentimentale ale lui Heine au cores pondentul lor în poezia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de ideea pesimismului eminescian, temperând repetarea și accentuând diferirea. Pentru a descoperi fecunditatea în adevăr lirică a filosofiei lui Schopenhauer în opera lui Eminescu dincolo de versurile care includ în ritmica lor formulări prea teoretice, pentru a stabili cores pondențe și afinități, ca și distingeri și îndepărtări, chiar în structura, în substanța emoțională din care izvorăște lirismul, se pot scoate în evidență și supune unei analize speciale câteva poezii care alcătuiesc, în felul lor, o unitate, un adevărat ciclu eminescian sub pecetea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu le adaugă la un sistem filosofic preexistent și diferit. Cugetarea eminesciană se regăsește în ideile kantiene de exemplu, în teoria prezentului veșnic nu le găsește. Aserțiunile kantiene satisfac necesități ontologice trădate de Eminescu, ceea ce descrie intertex tualitatea bazată pe afinități. Despre identificarea cu și despre "operaționalizarea" epică a filosofiei kantiene în proza eminesciană vom formula mai multe ipoteze în pagini care urmează (vezi infra, capitolul referitor la intratextualitatea prozastică). Înainte de orice, trebuie să recunoaștem că forma manifestărilor Voinței, adică forma
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
susținuți de aceste argumente, cu reținerile exprimate mai sus. Mircea Cărtărescu propune trecerea de la femeia-iubită la femeia-simbol: "Poeții romantici sunt poeți ai nopții și ai femeii. Imnele către noapte ale lui Novalis, cu a cărui gândire magică Eminescu are mari afinități, prezintă întreaga constelație arhetipală nocturnă în forma ei cea mai pură, iubita, noaptea și apa contopindu-se în spațiul fluid al visului, al vieții interioare" (2011, 52). Semnalam în paginile anterioare, citând din Ioana Em.Petrescu, relevanța oglinzii de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fenomenul de paralelism. O altă lucrare importantă pentru subiectul în discuție este realizată de Luminița Beiu-Paladi: Romantismul italian și literatura română a secolului al XIX-lea. Relații și similitudini (1982). Paginile prozei eminesciene ascund înțelesul pe care îl putem da afinităților elective: "luam din cărțile [anticvarului] tot ce-mi părea mai bizar și mai fantastic și, venind apoi acasă, citeam și transcriam într-un caiet numit fragmentarium toate pasagele câte-mi plăceau" ([Când eram încă la universitate] Eminescu: 2011, II, 250
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cit., p.52, preluat integral, sub același titlu, în Infinitul mărunt: de la configurația intertextuală la poetica operei, p.44. 54 Într-un interviu acordat în luna mai 2012, Dominique Maingueneau este de părere că "în mod cert, problematica intertextualității prezintă afinități cu cea a interdiscursului, dar implicațiile lor diferă. Genette inventariază și clasifică relațiile multiforme stabilite între operele literare, plecând de la principiul foarte corect, deja puternic afirmat prin grupul "Tel Quel", în virtutea căruia creația presupune munca de prelucrare a altor texte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
insistență în carte. Ana Blandiana, al cărei har a fost unanim recunoscut, rafinată, subtilă și sensibilă, în interiorul neomodernismului, a avut un rol esențial în relația acestuia cu marea tradiție a scrisului românesc interbelic și, în special, cu poezia lui Blaga. Afinitățile stilistice cu creația blagiană, nu puține, au fost realizate de Alina-Iuliana Popescu, în textul ei. Multiplele aspecte de investigație sunt țesute cu atenție în complexul interpretativ, astfel încât să nu se distrugă coerența demersului. Acesta presupune un punct de vedere unitar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Acceptând parțialul, în locul absolutului, poeta se cufundă în somn, acesta devenind sinonim cu moartea sau cu o simplă stare de trecere într-o altă lume realizată prin vis, anticipând, astfel, onirismul optzecist. Există, de asemenea, în opera Anei Blandiana o afinitate, la nivelul poeticii, între cuvântul poeziei și concepția fantasticului. În ambele experiențe creative revine, în mod semnificativ, cuvântul-metaforă umbra. Să citim poezia intitulată Vânătoare, din volumul Ochiul de greier, din 1981: "N-am alergat niciodată după cuvinte, / Tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ea m-a bucurat, pentru că exprimă ideea că între poezia și eseistica mea există o legătură peste care nu se poate trece"193. De asemenea, aceasta își mărturisește și apropierea de poezia bacoviană, de care se simte legată prin anumite afinități: "Care dintre poeții români este poetul dumneavoastră de suflet și de ce?" "Bacovia. E greu de spus de ce. Acea zonă liberă de prejudecăți, unde ți se instalează aproape fără voia ta poezia cuiva, își are misterul ei, care nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rimei, a unei măsuri regulate, elemente care fac din aceste poeme precursoare ale postmodernismului. Chiar dacă versurile sunt albe, ele au un ritm al lor, o muzicalitate specifică întregii lirici a Anei Blandiana, elemente dominante, care, din păcate, infirmă o posibilă afinitate cu textele postmoderne. Îmi îngădui să adaug că versurile alese nu certifică absența ritmicității. Comparația cu Ileana Mălăncioiu se justifică (doar) prin prisma poeziei interzise, prin impactul mesajului și prin curajul de-a se poziționa în bătaia puștii. Ca tipar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca să vă spun sincer, între prozatorii ieșeni. Riscul lor, fie că sunt scriitori, fie că sunt critici literari, e acela de a nu se perfecționa în raport cu un model superior, astfel ajungând repede la limita competenței. E.M.: Grupări literare bazate pe afinități și idealuri comune au existat întotdeauna în istorie, romanticii germani, simboliștii... Știu, sunt lucruri diferite! Dumneavoastră vorbiți despre niște coterii, alcătuite pe principii de gașcă, până la urmă! E.S.: Însă calitatea lor e aceea de a fi tineri și "vizibili" ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
singurătatea ca singularitate, pentru că avem de-a face cu autori atipici pentru epoca în care au trăit și contextul cultural aferent, dar și singurătatea ca inevitabilă condiție a creatorului. Evident, marii autori nici nu pot fi altfel. Invocând și fireștile afinități elective, constatăm, pe urmele lui Șerban Foarță, că pot constitui "afinități efective": cărțile interpretate sunt prietenii de hârtie alături de care criticul trece prin lume, prieteni care îl definesc și îl recomandă. Singularitatea-individualitate va fi subliniată de Elvira Sorohan și cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru epoca în care au trăit și contextul cultural aferent, dar și singurătatea ca inevitabilă condiție a creatorului. Evident, marii autori nici nu pot fi altfel. Invocând și fireștile afinități elective, constatăm, pe urmele lui Șerban Foarță, că pot constitui "afinități efective": cărțile interpretate sunt prietenii de hârtie alături de care criticul trece prin lume, prieteni care îl definesc și îl recomandă. Singularitatea-individualitate va fi subliniată de Elvira Sorohan și cu privire la propriul demers creator "vocea noastră minor feminină, dar absolut independentă față de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a literaturii consacrate și, în cele din urmă, împotriva existenței și condiției umane înseși. Categoriile revoltei nu sunt doar soluții estetice, ci și ontologice, iar trimiterea la celebrul eseu al lui Camus pe care o face autoarea marchează o altă afinitate importantă: "Ca formă superioară de existență a omului în lume, revolta dă intelectului satisfacția libertății, sufletului o posibilitate de descărcare, iar societății condiția evoluției." aflăm în primul capitol al volumului amintit. Marea literatură se construiește pe negație. Glose în surdină
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Cuvântul înainte la Singurătatea scriitorului), îndrăznind chiar să "concureze valoric" literatura lumii. Studiile de mare finețe analitică dedicate acestor erudiți rafinați, și în special cele despre Dimitrie Cantemir și G. Călinescu scriitori pe care îi unesc, în viziunea criticului, numeroase afinități descoperite deopotrivă în ordinea propriu-zis estetică și în cea biografică o reprezintă de altfel cel mai bine și pe Elvira Sorohan. Cantemir în cartea hieroglifelor sau cel din Singurătatea scriitorului și G. Călinescu în autoportret. Câteva lecturi în palimpsest conțin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și îl alăptează pe unul dintre gemeni. Astfel, tâlharul cel bun (Dismas) devine frate de lapte cu Iisus Hristos. Această înrudire va fi cauza lucidității lui vizionare din momentul crucificării. Remarcăm, din nou, apetența pentru concret a gândirii tradiționale: orice afinitate sau înrudire spirituală trebuie să fie "justificată" și printr-o înrudire fizică, materială, concretă. Aceasta este Precista căreia i se închină poporul; ea este cea nelipsită din colinde, cea chemată în ajutor prin descântece, cea despre care se spun basme
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și dramatică reducere, cauzată, probabil, și de starea sănătății sale. În cursul aceluiași an, până în iulie 1853, mai activa încă în calitate de redactor responsabil, alături de Leon Filipescu, la publicația mensuală "Săteanul" (adaos la "Buletinul oficial al Moldovei")1, dezvăluind sau reconfirmând afinități pentru cercetarea și problematica economiei agrare, domeniu pe care nu l-a părăsit definitiv după înlocuirea lui Ion Ionescu de la Brad în Comisia centrală de agronomie și economie rurală. Ca dovadă în acest sens, poate fi amintit și documentatul său
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
disecția de aortă. Trimetafanul este un ganglioplegic care inhibă funcția simpatică și parasimpatică. Determină un control inpredictibil al TA și poate cauza stop respirator, motive pentru care este utilizat foarte rar în practica clinică. Fentolamina este un blocant adrenergic cu afinitate mai mare pentru -1. Administrarea se face în perfuzie continuă sau în bolus 1-5 mg. Efectul este imediat și durează aproximativ 15 minute. Are acțiune vasodilatatorie pe patul arterial și venos. Poate induce creșterea frecvenței cardiace, a muncii miocardice și
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
aspect însă și mai interesant, aproape comic, derivat din cel al comunității generale a cititorilor, îl reprezintă succesul și intensa activitate a blogurilor feminine! Fără nicio înțepătură peiorativă, observatorii au constatat că ele sunt deosebit de animate și legate prin nenumărate afinități elective. În lumea acestor Desperate Lectrices (de altfel, în marea lor majoritate, moderne, emancipate, împlinite pe toate planurile) se conturează un foarte eficient telefon fără fir, ele fiind cele care, de multe ori, promovează sau desființea ză fără drept de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmărit în meandrele multiplu determinate de considerente istorice, psihologice, ontologice etc. Raluca Bădoi se pliază întru totul pe tematica și stilul gîndi torului francez, pînă la identificare uneori, starea aceasta fuzională nealterîndu-i însă spiritul critic și discernămîntul, subliniind doar o afinitate electivă autentică. Pasiunea și plăcerea descoperirii lui Lévinas îi permit să se apropie cu multă delicatețe și finețe de tulburătoarea meditație asupra responsabilității, pe care o propune filosoful, mergînd pînă la sacrificiul subiectivității pentru a permite substituirea sa cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
medicale. E vorba de Alexandre Yersin, inventatorul impulsiv și curios, exploratorul plecat dintr-un laborator spre capătul lumii, ca să descopere și să izoleze redutabilul bacil al ciumei, care de atunci îi poartă numele Yersinia pestis. Așa cum se întîmplă de obicei, afinitățile scriitorului cu perso nalitatea celui ales sunt numeroase. Neobosit călător el însuși, spirit cosmopolit și nestatornic, Patrick Deville a studiat literatura compa rată și filosofia înainte de a merge să trăiască o vreme în Orientul Mijlociu, în Nigeria și în Algeria, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
derizorii ale contradicției în cazul lor nu par neapărat să țină de un Zeitgeist fin-de-siècle, de o condiție postmodernă decăzută, de un traumatism post-război sau de conștiința unei ciclicități civilizaționale spengleriene. Fără a le exclude însă, există probabil în această afinitate naturală cu dezastrul o înclinație esențială a naturii românești. Nu e vorba doar de o permanentă poză retorică la Cioran, așa cum adesea i s-a reproșat ; dacă există artificiu în construcțiile sale aforistice, e mai degrabă rezultatul unei exigențe interioare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
său sfîșiat, vocația sa de convulsionar și de gentleman. (Michaux ou la passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să scriu despre autorii cu care am afinități. Este indecent. Înseamnă a vorbi despre sine într-un mod abia deghizat. Dar jocul acesta nu păcălește pe nimeni. (C) Nici Maxime Roussy nu dorește să-și ascundă prea mult sforile de manipulator narativ pe care le trage în spatele păpușilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pun un mare accent pe relația dintre teoria baudrillardiană și cea durkheimiană (M. Gane), în timp ce alți critici consideră că, în pofida evidențelor textuale și a raportărilor frecvente ale lui Baudrillard la Marx, în special în opera timpurie, o influență și o afinitate mult mai mari sunt cele pe care o întreține opera sa cu aceea a lui Weber (în special în ceea ce privește dezvrăjirea și raționalizarea lumii). În mod evident, mai există și alte influențe pe care opera sa le-a incorporat prin acceptare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceste influențe și comparații ne pot oferi imaginea unor preocupări comune în ceea ce privește surprinderea factorilor care pot influența într-un mod important societatea. Fără a intra în detaliul unor asemenea discursuri comparatiste, remarcăm că, în general, majoritatea criticilor observă o mare afinitate între societatea de consum baudrillardiană și societatea spectacolului, dezvoltată de Guy Debord 388. Deși Debord este văzut mai degrabă ca un hegeliano-marxist decât ca un gânditor "proto-baudrillardian", în timp ce Baudrillard, cu toate că este influențat de situaționiști (de care amintește inclusiv în La
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]