55,287 matches
-
spargi pîntecul cu fecundație și crierul să-l arunci cu moarte. Cînd l-am înmormîntat, era toamnă..." Cu două zile înaintea acestui necrolog eseistic (publicat în gazeta Scenă), vorbind în Mîntuirea tot despre tragedia lui Rodion, ca poet și publicist, afirmă: Într-o epocă de neprecizie sufletească, în care sionismul era vag, ca și imaginea deserturilor în care cămile alergau monotone - singura soluție imediată și cotropitoare era politică de autopierdere. În plus, Steuerman avea să lupte cu personalitatea lui evreiască și
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
Virgil Mihaiu Afirmat încă din anii '70 că teoretician literar de prim rang, Mihai Zamfir etalează însușiri ce-i fac atât de agreabili pe unii dintre universitarii de formație umanistica de la noi (prin extensie - est-europeni): spirit riguros dar deschis, polivalent și polimorf, cu
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
caracter doctrinar, veritabil nucleu al unui muzeu de artă contemporană, conceput în perspectiva tradiționalist- spiritualista. Așa cum, platonic, Nichita Stănescu spunea că poetul nu este decît o moașa de țară, prin al carei ceremonial transcendență se încorporează în text, Sorin Dumitrescu afirmă inplicit că individualitatea artistică se resoarbe în transparență sursei și că gestul individual este deplin doar dacă el se gaseste la capătul unei mecanici divine. Citită în această cheie doctrinara și privită în ordinea ei interioară de o coerentă impecabila
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
luptele vieții este o tranziție esențială...". Repetăm, geniul este imanent fiecărei persoane, simbolizînd ființă spirituală (v. Pierre Grimal: Dictionnaire de la mythologie grecque et romaine, 1963). Fiecare om avea un genius al său ale cărui natură și semnificație exactă sînt controversate, afirmă Jean Beaujeu (Leș Grecs et leș Romains, 1967, în colaborare cu J. Defradas, si H. Le Bonniec, 1967). E pasionanta analiza structurală a geniului. André Chastel subliniază faptul că lui Marsilio Ficino îi datorăm cristalizarea conceptului de geniu, așa cum a
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
instabilitate psihică și consunînd cu genialitatea. Notele excentrice se epurează din comportamentul melancolicului pătruns de geniu, "fără a-i deranja facultățile exterioare, daca temperatura bilei este moderată" (Ioan Petru Culianu: Eros și Magie în Renaștere). Albert Dürer complinește acest distinguo, afirmînd că melancolia fumosa (caldă) prezintă doi factori de o deosebită importantă: mobilitatea fantasmelor în interiorul organismului subtil și marea capacitate de a reține întipărite fantasmele în pneuma (memoria unită cu o excepțională capacitate de analiză). În raprotul geniu-melancolie, Jean Starobinski face
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Ar mai fi un mic element de, să-i zicem, decor, apropo de susținerile Adevărului. Uniunea Europeană a luat an serios România atunci când i-a cerut să nu uite de problemele pe care le are, astfel că e o prostie că afirmi că România n-a depășit momentul istoric al celui de-al doilea război. La care Românie se referă acest ziar? De asemenea, cât e de vinovată politică externă a acestei țări doar pentru că nu se potrivește cu ceea ce se poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
dintr-o arhiva manuscrisa ăncredintată de prozator, excelentă narațiune Proprietatea și posesiunea, desprinsa de asemeni din Biografii. Semnalam doar, fără a insista, fiindcă nu era locul unei discuții mai aplicate și, apoi, contam pe oarecare credit din partea oricărui lector. Ceea ce afirmăm se baza pe documente certe, proiecte așternute de Petru Dumitriu, manu propriae, la diverse stadii de elaborare a uriașei sale compoziții. ăntrucât s-au ivit unele ăndoieli, mă văd ăndemnat să revin asupra chestiunii, ceva mai amănunțit. ăntâiul neăncrezător este
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
măsurile compensatorii severe luate. Dezamăgirea sentimentală a mers an pas cu pierderea interesului pentru ăncheierea ultimului episod din Sub pecetea tainei. Legătură dintre Eliza Băicoianu și Lena Ceptureanu este un mai vechi câștig al istoriei literare. an ediția să, Perpessicius afirmă a fi utilizat textul din Gândirea, revizuit de autor, cu adaosul câtorva file, păstrate an manuscris. an fapt, textul trimis la tipar de Perpessicius a fost unul transcris de văduva scriitorului, text pe care editorul a mai efectuat mici modificări
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
lucrare fundamentală, neglijată multă vreme și pe nedrept de majoritatea comentatorilor (reeditata, din fericire, acum doi ani, ăn condiții grafice deosebite, la Editură Minerva, ăn colecția "Cărți fundamentale ale culturii române"). Revenind la studiul an discuție, nu ne sfiim să afirmăm că acesta reprezintă - ținând cont de locul privilegiat care i se acordă "Istoriei civilizației(...)", socotita piatră de temelie a ăntregului edificiu lovinescian - un demers compensatoriu față de majoritatea lucrărilor de până acum, sărace, ăn genere, la acest capitol. Nouă lectură propusă
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
la Sils, pe malul Innului. Nu am fost niciodată an Elveția, așa că nu-mi pot ănchipui lumea văzută de acolo decât cu ajutorul lui Iso Camartin. Dar ămi pare o lume foarte senina și cumpătata totodată, toleranța și bucuroasă să ași afirme micile idiosincrazii an egală măsură. Alegerea Silsului o dovedește, căci autorul nu e născut pe malul Innului, ci la izvoarele Rinului. Acoperișul lui, așadar, e "an curtea vecinului", nu an propria ogradă. "Puteam la fel de ușor să-mi construiesc acoperișul lumii
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
chiar - întîmplătoare asemănare de forma - un Mărtan); alte valori (folosirea pentru a desemna purtătorul unei calități, pentru a forma nume de locuitori ori că sufix moțional) sînt mai puțin interesante din punct de vedere stilistic. În 1960, autoarea articolului citat afirmă că sufixul nu este productiv: fapt adevărat doar dacă nu ținem cont de registrele oralității colocviale. Sufixul -an poate fi găsit în mai multe cuvinte argotice, unele de origine țigăneasca, mai vechi sau mai recente. Dacă etimologia adjectivului și substantivului
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
nu se fi pus deloc în timpul celor două luni și jumătate de anchetă problemă amprentelor? Nicăieri în dosarul de care ne ocupăm nu este vorba de așa ceva." etc. În schimb, aceeași Mariana Sipos nu intervine când interlocutorul sau, Alexandru Preda, afirmă fără nici o legătură cu realitatea că eu l-aș fi "făcut" pe Marin Preda în România literară, "nomenclaturist". În articolul respectiv, pe care Mariana Sipos, de altfel, îl citează, în altă parte a cărții, eu susținusem cu totul altceva și
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
lui Kuhn, ci l-a obligat pe autor să adauge, la ediția din 1969, un post-scriptum explicativ, ăn care nuanțează cateva dintre conceptele fundamentale pe care ași bazase demonstrația ce ănfuriase spiritele. Kuhn e de formație om de știință. Ceea ce afirmă an acest volum reprezintă, anca și acum, erezie curată din punct de vedere al unei epistemologii tradiționale a științei: că apariția și declinul ideilor an știință, dinamica descoperirilor, promovarea și descalificarea unor curente de gandire ar reflecta modul an care
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă este adevărat ceea ce afirmă Robert Musil despre poet, caracterizăndu-l drept "omul cel mai conștient de singurătatea fără scăpare a eului an lume și printre oameni", se cuvine a ține seama de ămprejurarea că aceasta singurătate implică o anume comunicare, chiar dacă una dureroasă, traumatizanta, a
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
-o. Judicioase observații ăntălnim pe marginea importanței debutului lovinescian cu cele două volume din Pași pe nisip (1906). Lovinescu a avut mare, real curaj să publice opinii antisămănătoriste ăntr-o perioadă dominată de supremația lui N. Iorga. Mai ales că aici afirmă și ideea că, de fapt, caracterul național al literaturii române nu e exclusiv determinat de inspirația din lumea rurală, idee reluată, ăn 1906, si de Ovid Densusianu, mentorul simbolismului. I se reproșează nefondat lui Lovinescu ănnoitorul și unele opinii dogmatice
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
Cain și Abel). Trebuie o ăncăpătânare de citadin, cum ar fi spus Rilke - si Nichita Stănescu este un astfel de citadin - pentru a ăndrăzni să scrii ăntr-un vers că "existența nu există" ori să pretinzi că după "legea acestui pământ" afirmă că "an străfundul fiecărui lucru nu există până la urmă decât un cuvant" (Foamea de cuvinte). Ca an ceartă medievală dintre "realiști" și "nominaliști", autorul Necuvintelor caută mai multă realitate an numele lucrurilor decât an substanță lor. Dar ce fel de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
fum, pe care stradă o percepe tot mai acut și tot mai scârbita. Ipoteza pe care o propune editorialistul de la Curierul Național e că tranziția autohtonă e bântuita și azi de ceea ce Chirovici numește "crimă de la Târgoviște", ăn urma căreia afirmă el "România a rămas o țară sfâșiata, care și-a defulat complexul originar ăntr-o violență tot mai sporită, tot mai irațională an aparentă, ăn care instituțiile fundamentale ale statului nu mai sunt respectate, ăn care legitimitatea dată conducătorilor de votul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
-l exprim, oarecum, inteligibil ( deși, trebuie să recunosc, această ultimă intenție nu mi-a reușit în toate cazurile). Remarcam acolo un paradox și atît. Tradus, el ar suna cam așa: daca în lumea civilizată de astăzi filosofia și practica politică afirmă dreptul la diferență, ocrotesc specificitatea și proiectează construcții sprijinite pe diversitate, limbajele simbolice aspiră, dimpotrivă, spre integrare și ecumenism, spre un fel de esperanto artistic. Iar acestei banale observații nu ii asociam nici cel mai palid frison. ansa nu cumva
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
în doar cîteva ore a fost substituit de o simplistă retorica a delimitării patetice, verbal anticomunista și în spirit captivă celei mai rudimentare, celei mai lamentabile și celei mai distructive dimensiuni a marxismului că doctrina politică aplicată - dimensiunea acuzatoare. "Marxismul - afirmase cîndva Albert Camus - este o doctrină de acuzare, a cărei dialectica nu triumfă decît în universul proceselor". Acestei deraieri i s-ar fi putut opune spiritul critic; nu căutînd, neapărat, "părțile bune" și "părțile rele" ale comunismului (simplă sugestie că
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
ca efect al tranziției, ci a fost abandonat sau, mai degrabă, deformat chiar de către cei prin care se exprima. Fără să se teamă că va fi taxat drept "nostalgic" al comunismului sau "alunecat spre stînga", Nicolae Manolescu nu ezită să afirme, în același editorial, ca "în comunism, cel puțin de la o vreme încoace, a existat spirit critic", deși o asemenea constatare înseamnă încălcarea unui tabu. Un tabu care a fost impus, întreținut și aparat tocmai de cei care s-ar fi
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
practicat cu nerușinare, personajul ar putea fi comparat fără reținere cu Ilie Moromete, de pildă, care și el nu se ocupă decât cu contemplarea spectacolului lumii și uneori chiar cu regizarea acestui spectacol, pentru propriul lui amuzament. Totò Istrati se afirma că un specialist în ceea ce s-ar putea numi cinismul ludic încă din copilăria petrecută într-un mic oraș de provincie, N., unde, împreună cu prietenii lui de joacă, sabotează fanfara regimentului de roșiori din parc, mâncând ostentativ lamai în fața muzicanților
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul crede că ăManiu a fost conducătorul real și necontestat al politicii românești din Ardeal, începînd de prin 1903 și pînă la Unire... Lăsînd la o parte sentimentele mele de nepot recunoscător, afirm această cu toata obiectivitatea și o fac pentru că urmașii noștri să nu dea crezare minciunilor meschine care tind să diminueze rolul politic al lui Maniu, atît înainte, cît și după Unire". Așa să fie. A ajuns să-și reprezinte românii
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
întotdeauna plăcute inimii lui, mai des prefăcute în vin și vinars, pe care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști, nu l-a aplanat Maniu, cum afirma memorialistul, ci C. Stere, anume trimis de PNL în Ardeal. Celălalt memorialist, Zaharia Boilă, tot nepot de sora, unul dintre cei doi nepoți (dar mai atenuat decît fratele său Romulus Boilă) care i-au adus mari daune morale lui Maniu
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
ătrebuie să declar sincer, ca refuz a mai colabora cu Majestatea Voastră", cerîndu-i, dacă mai poate, să abandoneze orientarea politică progermană. E drept, despre evenimentele omuciderii legionare de la Jilava nu s-a auzit, se poate să se fi auzit, cum afirma memorialistul, în București, de abia la 29 noiembrie 1940 și, oricum, în acea zi n-a putut avea loc consfătuirea dintre Maniu, Mihalache și Madgearu pentru bunul motiv că Madgearu a fost, și el, asasinat de un comando legionar la
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
prosapiae Aliothmanicae - Obârșia stirpei aliotmanice (anul XVI, 1985, 2(59), p. 17-42; anul XVII, 1986, 1(62), p. 33-56; anul XXI, 1990, 3-4 (80-81), p. 10-27). Pentru a da o idee de stilul cantemirian, în transpunerea celui ce s-a afirmat că un bun cunoscător al latinei savante din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, vom reproduce câteva fraze chiar de la începutul Prefatei: "Având noi a înfățișa luminii publice creșterea și descreșterea Imperiului Otoman, de la însăși obârșia să, dinainte
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]