6,178 matches
-
țări. Invers, tentația este puternică, în țările unde opoziția politică și socială este în parte redusă la tăcere și unde pluripartidismul nu înseamnă decât o promisiune ipocrită, de a introduce în Codul penal contestații democratice. Când citim într-un raport african că greva elevilor sau a dascălilor este o violență și, ca atare, trebuie reprimată, de care parte e violența? Aici se găsește întreaga problemă a autorității legitime și a monopolului ei în folosirea forței. De asemenea, trebuie să recunoaștem că
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o realitate. Lupta împotriva "Mediilor transmise sexual" începe să se manifeste, dar se lovește, potrivit studiului lui Lompo și celui realizat de Human Rights Watch, de certitudinea că victima este vinovată, prin provocare senzuală. Evident, problema nu este una exclusiv africană și o regăsim în studiile realizate sub eticheta gender studies, care se interesează de puțin timp de specificitatea școlară. O sinteză întocmită pentru UNESCO de Observatorul European al Violenței Școlare (Blaya, Debarbieux și Rubi, 2003) arată totuși importanța pe care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai puține victime, în școli totuși populare și adesea foarte sărace ale învățământului public brazilian, acesta este un prim rezultat solid al anchetelor noastre comparative. Înainte de a-l interpreta, vom vedea că aceste rezultate sunt la fel de paradoxale în două țări africane foarte sărace, Djibouti și Burkina Faso (pe aceasta din urmă o vom menționa pe scurt, fiindcă nu vrem să încălcăm aria viitoarelor publicații ale lui Joseph Dougoudia Lompo, care tocmai și-a susținut teza pe acest subiect). Republica Djibouti, un mic
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al violenței corespunde, ca peste tot, unor victimizări suferite în realitate și unui cumul de victimizări diverse, pe care l-am studiat. Totuși, într-un mod cât se poate de logic, aceste victimizări sunt mai puțin numeroase în această țară africană decât pentru elevii din Franța. Violența între colegi nu lipsește nici pe departe din școlile djiboutiene, însă agresiunile fizice și verbale par, comparativ, mult mai prezente în Franța. Astfel, insultele nu sunt denunțate decât de 40% dintre elevi, în timp ce în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
gradul de neșcolarizare la numeroși elevi, îndeosebi la adolescenți. Asta se întâmplă adesea din cauze materiale, iar Burkina Faso, cu o proporție de 13% dintre adulți alfabetizați, este într-o întârziere considerabilă, sporită de politicile structurale care provoacă atâtea suferințe țărilor africane. Sociologic, e foarte verosimil că doar o elită accede, în unele țări, la învățământul secundar. De altfel, teza lui Joseph Lompo insistă într-un mod convingător și curajos pe efectele clientelismului clanurilor și potentaților locali asupra posibilităților de a continua
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un ajutor important. Discursul despre părinți este de obicei pozitiv în discuții purtate cu noi. De exemplu, un director declară că "importanța școlii este bine înțeleasă de părinți, care, deși analfabeți, își supraveghează copiii". Această trăsătură pare comună multor țări africane (Latouche, 1998), inclusiv zonelor urbane, și poate că regăsim aici ceea ce Anne Cécile Robert numește frumos "virtuțile simple ale legăturii comunitare" (Robert, 2004). Tradiție? poate, dar, în orice caz, o trăsătură culturală cât se poate de vie și conștientă, afirmată
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o violență importată în școală este o orbire comună, care contribuie la recomandarea unor soluții periculoase ce accentuează, de fapt, fenomenul pe care pretind că-l combat. În mai multe țări din lume, de exemplu în unele state americane sau africane, dar și în nostalgia unor formatori de opinie, e mare tentația de a recurge la soluții de tipul pedepsei corporale în școală. Pornind de la o cercetare empirică, vom examina consecințele acestor practici. Pentru a încerca depășirea acestor false soluții, vom
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
publice, ba chiar, în unele țări, pentru imensa majoritate a populației, anumite "violențe" sunt normale, fac parte dintr-un drept tradițional al corecției. Pentrun studiul pedepsei corporale, vom folosi un material empiric pe care l-am adunat într-o țară africană, Djibouti. Însă problema nu este, nici pe departe, exclusiv africană. Dacă imensa majoritate a țărilor lumii (printre care și republica Djibouti) a abolit oficial pedeapsa corporală în școli, cu unele excepții notabile pe care le vom avea în vedere, aceasta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
populației, anumite "violențe" sunt normale, fac parte dintr-un drept tradițional al corecției. Pentrun studiul pedepsei corporale, vom folosi un material empiric pe care l-am adunat într-o țară africană, Djibouti. Însă problema nu este, nici pe departe, exclusiv africană. Dacă imensa majoritate a țărilor lumii (printre care și republica Djibouti) a abolit oficial pedeapsa corporală în școli, cu unele excepții notabile pe care le vom avea în vedere, aceasta rămâne totuși o practică relativ curentă. Ba încă multe voci
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în fond, sunt mai obraznici. Doar că, în acest caz, explicația nu ține. Se pare că există un veritabil stil pedagogic la unii învățători care contribuie la generarea ciclului de violență. Un singur exemplu, dar foarte grăitor, din ancheta noastră africană: există o școală în care 80,9% dintre elevi spun că au fost loviți de învățătorul lor. Tot în această școală am înregistrat cea mai înaltă rată de elevi loviți de colegii lor: 68%, față de media de 25%. Mai merită
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
copii sălbatici, copii-lup care rătăcesc, cu cuțitul în mână, prin câmpiile rusești". Să continuăm cu un fost prim-ministru (care a făcut parte din Legiunea Străină)*: "Educația națională nu face un efort considerabil pentru a oferi repere, în special copiilor africani. Sistemul colonial avea defectele lui, dar avea și calități, mai ales în privința educației. Nu avem încrederea pe care o aveau colonialii". În fine, un director de liceu, invitat la dezbatere, a încheiat astfel: "Sunt un administrator civil la Afacerile indigene
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
asupra lumii, conferințele de dezarmare, ca cea de la Geneva din anii 1933-34, n-au folosit la nimic. Cînd Italia a invadat Etiopia în 1935, Liga Națiunilor nu s-a dovedit capabilă să asigure securitatea nici măcar pentru cel mai vechi membru african al ei. Remilitarizarea zonei renane și a politicii europene, exemplificată de războiul civil din Spania în 1936, nu a fost nici împiedicată, nici n-a stîrnit vreo contra-reacție a comunității internaționale. Sistemul s-a prăbușit în întregime cînd Germania nazistă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
datorită stilului său de guvernare monarhal. 48 Printre alți factori s-au aflat stilul monarhal a lui Giscard și bănuielile de corupție și comportament imoral . De exemplu, faptul că a acceptat cadouri în diamante și trofee de vânătoare de la dictatorul african Bokassa, Împarat autoproclamat al Imperiului African Central în schimbul sprijinului politic și militar francez. Toate acestea au fost notate și făcute publice de către presa franceză de stânga. 49 J. -B. Albertini, op. cit, p.80 50 În octombrie 2005, administratorii francezi
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
48 Printre alți factori s-au aflat stilul monarhal a lui Giscard și bănuielile de corupție și comportament imoral . De exemplu, faptul că a acceptat cadouri în diamante și trofee de vânătoare de la dictatorul african Bokassa, Împarat autoproclamat al Imperiului African Central în schimbul sprijinului politic și militar francez. Toate acestea au fost notate și făcute publice de către presa franceză de stânga. 49 J. -B. Albertini, op. cit, p.80 50 În octombrie 2005, administratorii francezi au acumulat 51%, administratorii teritoriali 30
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Potrivit funcționaliștilor, inabilitatea de a coopera va paraliza societatea și oamenii vor dedica mai mult efort să lupte unul cu altul decât să facă ceva împreună. Acest lucru s-a întâmplat în Liban, în fosta Iugoslavie și în câteva țări africane, cum ar fi Somalia sau mai recent Zair. O societate căreia îi lipsește consensul va supraviețui cu greu ca societate. Echilibrul. Un ultim principiu al teoriei funcționaliste este acela al echilibrului. Acesta susține că o dată ce o societate a realizat forma
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și-au putut permite noua tehnologie și au dat faliment mărind astfel numărul celor neangajați. O altă abordare a problemei rezervei de hrană ar pute fi creșterea suprafeței de pământ destinată agriculturii, în special în partea de sud a Saharei Africane și în America de Sud. Dar acesta presupune costuri mari și cere un mare efort pentru cercetare științifică și tehnologie. Atunci ar putea continua în aceste zone revoluția verde ca să crească producția la hectar, dar lipsa apei este o problemă. O alternativă
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și libertate influențează modul ei de a se confrunta cu problemele. În Occident, cele mai multe dintre definițiile date inteligenței se axează pe abilitatea cognitivă, lucru care nu se Întâmplă În alte culturi. Dasen compara convingerile americanilor cu cele ale unui trib african, baoulé. Cele două societăți priveau inteligența prin prisma gradului de alfabetizare, a memoriei și a capacității de a asimila rapid informația, Însă cei din tribul baoulé considerau că aceste abilități dobândeau un sens numai atunci când era luat În considerare binele
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Încadrează În gama undelor alfa, specifice meditației și astfel starea care se instalează va permite o comuniune mai ușoară cu ființa pământului. Aceste cunoștințe suplimentare au permis cercetătorilor să afle motivul eficienței unor anumite dansuri exorcizante din tradițiile unor triburi africane. Prin introducerea cu bună știință În aceste dansuri a unor ritmuri corelate cu frecvențele Schumann, dansatorii puteau trezi energiile pure ale pământului pe care apoi le canalizau după dorință. Beneficiile rezultate de pe urma acordării creierului nostru pe această frecvență de vibrație
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
complet solitar: cel puțin pentru cineva care se baza atât de mult pe conversație cum făcea ea. După ce s-a întors în iunie la Petite Plaisance, s-a hotărât că nu mai poate sta acolo. La Paris întâlnise o soră africană mai în vârstă care se numea Monicah și care a fost de acord să o însoțească în călătoriile ei ulterioare în Europa. Marguerite plătea pentru toate. A încercat să-și continue lucrul dar nimic nu-i ieșea nici ideile, nici
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Palestina, influența e foarte limitată, iar în altele e foarte profundă; în diferite arii este sărăcăcioasă ori absentă (Italia de Nord, Britannia etc.). De exemplu, la Cartagina, într-un sinod ținut între anii 218-222 au fost prezenți 70 de episcopi africani și numidieni; în jurul anului 240, circa 90 episcopi. Spre jumătatea secolului III în Africa trebuie să fi fost între 130-150 de episcopi. În anul 251 s-a reunit un sinod la Roma împotriva lui Novatianus (220-258), sub conducerea papei Cornelius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Melitene, din Armenia meridională, prezentă de-a lungul râului Grand între anii 173-174, într-o campanie împotriva quazilor. Tertulian nu are nici o dificultate să ateste prezența creștinilor în armata romană, deși în altă parte ne prezintă, cel puțin pentru zona africană, numeroase erori. Opt inscripții funerare menționând profesia militară par să ne arate că, comunitățile creștine din care proveneau soldații respectivi (una din Besançon, una din Frigia și șase din Roma), nu au interzis citarea acestor activități pe epitafurile sepulcrale. Din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai erau în mare parte încă păgâni. Episoadele lui Maximilian, Marcellus, Tipasius și Fabius, ne confirmă că Africa, deși era instabilă politico-militar, constituia una dintre regiunile cel mai bine creștinate. Asistăm la manifestarea unui puternic spirit de autonomie al creștinilor africani specific regiunii lor; întâlneau dificultăți foarte mari de a sluji corespunzător în armată: e foarte posibil ca intersectarea elementelor păgâne sosite din trupele recrutate în regiunile necreștinate, probabil majoritare, cu cele creștine, să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o reflexie a refuzului concepției unui stat sacralizat, care nu putea găsi un răspuns în conceptele creștine de bază. Discursul trebuia inserat într-un tablou mult mai vast: cele mai periculoase atacuri împotriva autorității romane au provenit tocmai de pe pământul african care, la începutul și mai ales spre sfârșitul secolului III, a prezentat veleitățile autonomiei și independenței provocând diferite focare de rebeliune, sufocate grabnic de puterea centrală. Această atitudine naționalistă se va extinde mai apoi și în sectorul civil, iar de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
l-au condus pe Tertulian spre detașarea de Biserică: intransigența și nemulțumirea personală l-au făcut să râvnească spre desăvârșirea silită a membrilor comunității creș-tine, când aceasta abia făcea primii pași, căutând să-și clarifice încă propria identitate. Atitudinea polemistului african față de armata și viața militară nu era strict personală și nici exclusivă montanismului, ci aparținea întregii Biserici: era doar un ecou. Poziția sa referitoare la această temă este univocă: serviciul militar este condamnat pentru pericolul de idolatrie pe care îl
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
libertății de conștiință, implică un compromis cu cultul imperial fondat pe aceiași idolatrie. Din moment ce atitudinea obiecției de conștiință a soldatului este acceptată ca fiind de sorginte creștină, putem spune că asemenea episoade nu erau totuși rare, cel puțin pe teritoriul african, chiar dacă în legio III Augusta, erau prezenți și alți creștini contrariați de atitudinea soldatului martir. Termenul disciplina ne spune ceva mai mult decât o simplă atitudine; are o semnificație mult mai profundă decât consuetudinea. Tertulian vrea să ne arate că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]