1,979 matches
-
Pascal - care a fost un dandy așa cum poți fi dandy În Franța - i-ar fi scris istoria Înainte de a intra la Port-Royal; Pascal, bărbatul În caleașca trasă de șase cai! Iar Rancé, un alt tigru al austerității, Înainte de a se afunda În junglele de la Trappe, ar fi putut prea bine să ni-l traducă pe căpitanul Jesse 1, În loc de Anacreon! Căci Rancé a fost și el un dandy, un dandy preot, ceea ce-i mult mai mult decât un dandy matematician. Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cafetiera lui Lemare, cât covoarele deloc scumpe sunt lucruri necunoscute la numai șaizeci de leghe de Paris, este limpede că această absență generală a celor mai banale invenții datorate științei moderne vine din ignoranța În care Îi lăsăm să se afunde pe micii proprietari! Eleganța este În toate. Ei i se datorează pornirea unei națiuni de a fi mai puțin săracă, ea Îi insuflă gustul pentru lux, fiindcă o importantă axiomă sună așa: X Averea pe care o dobândim este pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru posturi pe care le-am arhivat. Sunt aici, în ordine alfabetică, bineînțeles. Uitase complet de mine. Am ieșit din birou și am luat-o în sus pe scări, cu gândul să iau o gură de aer înainte să mă afund iar în măruntaiele subsolului. Pe drum, l-am zărit pe Ben care intra în biroul lui Philip Cantley; când am trecut pe lângă el, m-a onorat chiar cu un semn din cap. Mi-era peste poate să înțeleg în virtutea cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau la locul lor, perfect plate. Fără să stea pe gânduri, Salam își vârî degetele în spațiul dintre pietre și o trase afară pe cea desprinsă. Fiind prea întuneric ca să poată vedea, pipăi pământul de dedesubt - însă mâna i se afundă într-o gaură îngustă, dar adâncă. Acum simți ceva dur; rece la atingere. Era o cutie de oțel. În sfârșit: bani! Trebui să se culce la pământ, cu obrazul lipit de piatră, ca să poată pătrunde destul de adânc. Degetele se chinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o ordine, să descopăr un sens În iureșul de evenimente și Întâmplări care se buluceau fără noimă În această cea mai neobișnuită zi a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce reușeam era să mă afund tot mai tare În necunoscut și să ramific la nesfârșit noianul de Întrebări care mă asaltau. Mi-am dat curând seama că, Încăpățânându-mă să deduc unde mă aflam și de ce, n-aveam șanse să ajung la vreun rezultat: povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
temelia Creației. Taciturnul nu era singurul personaj de asemenea calibru de pe-acolo; Centrul era Înțesat de biologi, filozofi, fizicieni, sociologi, politologi - nume grele ale științei mondiale, supercreiere, un veritabil conclav academic de elită. Pe măsură ce derulam lista pe monitor, mă afundam tot mai adânc În perplexitate: ce căutau acolo, care era rațiunea reunirii tuturor acelor bărbați și femei de rasă Într-un Centru misterios și aiuritor? Cine sau ce Îi strânsese laolaltă și În ce scop? Aceste Întrebări și altele adiacente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu mine dându-mi pistolul interpolista alunecoasă și imprevizibilă? La dischetă nu mă gândeam - cel mai probabil era că n-avea nimic Înregistrat pe ea, o adăugase la derută, pentru ca totul să pară mai misterios și mai credibil. Pe măsură ce mă afundam În asemenea considerații dilematice, Elvira mi se Înfățișa tot mai convingător drept o excelentă actriță care interpreta - cu un talent nebun, recunosc - rolul damei accesibile și pline de bune intenții menite să oculteze drumul spre pierzanie pe care mă Împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întreb: - Dacă nu sunt indiscret, ce căutăm noi, de fapt, pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de două sau trei ori, nu știu de ce, mie oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe o cărare pictată Între copaci tăcuți. În timp ce Îngenuncheam pe pernă, Învăluit de somnolență ca Într-o ceață și cu senzația de confort produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă de Mr. Burness. Fratele meu se ducea În camera lui să exerseze la pian și apoi se afunda tot mai adânc Într-una dintre melodiile pe care eu nu le puteam suferi - indicațiile date florilor artificiale din Faust (...dites-lui qu’elle est belle...) sau văicăreala lui Vladimir Lenski (...Ku-da, ko-da, ku-da vî udaliliși). Părăseam etajul unde stăteam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
atât de acut mi-am simțit inima bătând nebunește, prea plină și despuiată, gata să fie străpunsă, Încât m-am pomenit sperând să fie folosită ceea ce În acel moment părea o armă mai abstractă. Dar În curând aveam să mă afund Într-o și mai adâncă disperare. În timp ce sania aluneca de-a lungul bulevardului Nevski, unde lumini estompate Înotau În amurgul care se lăsa, m-am gândit la Browning-ul negru și greu pe care tata Îl ținea În sertarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din nou pentru a reface terminalele nefinisate. M-am cufundat iarăși În ceața mea personală și când am ieșit din nou din ea, suportul corpului meu culcat era acum o bancă joasă din parc și umbrele vii, În care se afundase mâna mea, se mișcau acum pe pământ, printre nuanțe de violet care luaseră locul nuanțelor acvatice de negru cu verde. În starea aceea, dimensiunile obișnuite ale existenței aveau o semnificație atât de matură, Încât aș fi fost surprins dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zile în șir, într-o amorțire totală. Azi-dimineață, pe la 4.30, m-am trezit și aveam chef să scriu ceva la Pe Bulevard. Despre librăria de peste drum de cinematograful „Timpuri noi“, despre aerul ei tenebros, de tunel în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu mare grijă a doua oară și se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului cu mult Înainte ca bubuitura să ajungă la urechile lor. Împușcat În spate, Sebastián Mendoza căzu Înainte, făcu o piruetă amplă prin aer și se afundă pentru totdeauna În mare, tras la fund de greutatea lanțurilor sale. Căpitanul Lazemby, care avusese timp să-și ațintească telescopul asupra lui Oberlus Înainte ca acesta să dispară ca o fantomă printre arbuști, Își urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din cauza entuziasmului și a surescitării. Stacey mai zâmbea încă, iar eu, atent la Lena, care ronțăia un baton de cereale și părea cufundată în concurs, mi-am aplecat foarte încet capul și am sărutat-o pe o parte a gâtului, afundându-mă în falduri de carne delicioasă și inspirând mirosul de parfum ieftin, amestecat cu acela de transpirație. A chicotit puțin și mi-a împins capul la loc sus, îngrozită că ar putea să se uite Lena. Am decis să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi miază-noaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pământ și croncăni jalnic de douăsprezece ori. Luna s-ascunse într-un nor și baba cuprinsă de somnul ei de fier se afundă în adâncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. Iar în mijlocul lui se ridică o iarbă lungă și neagră. Era sufletul cel osândit al babei. - Am scăpat - zise fata. - Am scăpat - zise calul cel cu șapte inimi. - Stăpâne - adăogi calul - tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încă palpitând să se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre ale scrutinului îi făcuseră să se afunde și, cu siguranță, pentru că li se părea nedemn de misiunea lor educativă să piardă timp discutând coincidențe, se lansară ca niște lupi asupra extraordinarului exemplu de civism pe care-l dădea populația capitalei în acel moment, venind în ajutor urnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe care-l avea în fața lui, ca și cum l-ar fi întrebat dacă nu era mai înțelept să se oprească acolo. Comisarul îi făcu un semn să continue. Până la sfârșit, șeful redacției n-a mai ridicat capul, dimpotrivă, părea că se afunda cu fiecare cuvânt, că nu va putea reveni la suprafață cu aceeași figură de șef de redacție după ce văzuse creaturile înspăimântătoare care locuiau adâncimea abisului. Era un om tulburat cel care îl privi, în cele din urmă, pe comisar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unde trebuie să o apucăm. Brazii erau din ce în ce mai înalți și mai deși, înfipți într-o liniște tot mai profundă. „Da, Patrocle, da, vin și eu !”, repetam din cînd în cînd, zîmbind. Iar flocosul meu prieten dădea din coadă și se afunda mai departe în pădure. Se pare că ne-am învîrtit în cerc, căci, brusc, ne-am pomenit din nou în drumul forestier, nu departe de casă. Trecuseră două ore. Ajuns la drumul mare, Patrocle a început să alerge cu coada
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
topeau văzând cu ochii, transformându-le în șuvoaie din ce în ce mai mari, până ajungeau în albia unui râu pe care-l umflase mai dihai ca de obicei. În unele locuri stratul de zăpadă era atât de adânc încât, când puneau piciorul se afundau în el până dincolo de genunchi. Tabăra, așezată într-un luminiș, la marginea unei păduri de foioase, printre arborii căreia apăreau ici-colo pete verzi cu miros proaspăt de chihlimbar, din depărtare, părea o așezare de nomazi ceva mai modernă, deoarece corturile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pădurarului câțiva feciori boierești, cărora le era încredințat, dar de la distanță, că nu-i putea suferi în preajmă. De cele mai multe ori, cu șiretenie, scăpa de „urmăritori“, și îmbrăcat cu blană de lup, sprijinit în toiag, colinda ulițele satelor, ori se afunda în pădure zicând că-l caută pe „Suru“... Totuși, cu un comportament tulburat și stăpânit de o idee fixă, era greu de urmărit. Coana Smaranda, Boieroaica, plângea și se ruga zi și noapte sub candelă la Sf. icoană, cerând pentru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
picioare în alergare, și o dâră subțire de sânge. „Vrasăzică... l-am nimerit în laba dreaptă, din spate! ... da, își zise el, fără nicio îndoială, convins că-l va întâlni. La marginea lizierii urmele se amestecară, cu altele și se afundară în inima pădurii. „Cred c-o fost o haită de 5-6 lupchi, după urme, lupchi mari, de prin stepele Ucrainei..!“, își zise el în gând. Și, mânat de o presimțire rea, se întoarse acasă în fugă... la căpătâiul Axiniei. Chipul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Pentru el, din adâncurile codrului răsuna o chemare ancestrală... o chemare pe care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot mai departe, fără a ști nici încotro, nici pentru ce se duce... chemarea sunând imperios din adâncurile codrului. Dar... ori unde ar fi ajuns, în rătăcirile lui, într-o goană nebună, se întorcea acasă, la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se uită spre lizieră. Începu să ningă. Simți apăsarea geroasă a aerului iernii. Jderul nu-și pierdu timpul cu ocolișuri, cum îi era obiceiul, știa ca ninsoarea îi va acoperi urma. Din câteva salturi ajunse la liziera pădurii și se afundă în întunericul dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă. Noaptea asta va trebui să-și astâmpere foamea pe mai multe zile; știa că urma vremea grea a foametei, în care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și puse arma pe umăr și porni spre casă. Resimțea un fel de invidie, dar și o admirație... o admirație care nu poate fi decât lucrul cel mai pur care îi stă omului în putință. Înainta greu, picioarele i se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]