1,915 matches
-
Horațiu și Leopardi. Cum la Berlin nu s-a simțit așa de bine ca la Viena, își grăbește întoarcerea în țară. La Iași, fire nepăsătoare pentru viața materială, încearcă "un fel de întoarcere la natură gen J.-J. Rousseau", se afundă din nou în lecturi o dată cu primirea direcției Bibliotecii centrale. Eminescu reprezintă o sinteză genială, rezultat al contopirii influențelor de tradiție autohtonă și a celor din cultura universală. Nu ne spune Nicolae Iorga că "evocările lui strălucite dintr-un trecut cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dacă El este în noi, dacă El este și Creatorul materiei, noi putem, în El și prin El, să dominăm materia fără a sacrifica spiritul. El nu este incompatibil cu mașinăria care zboară pe cer și cu cea care se afundă în mări și face să vibreze eterul în fața cuvântului. Problema secolului XX, înainte de a fi socio-economică, este o problemă a spiritului; înainte de a fi o problemă a materiei prime este o problemă a sufletului. Până și sufletul își cere spațiul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
rădăcinile atât de sus, chiar lângă măritul stăpân. — Ce vrei să spui? Întrebă Conrad. — Veniți cu mine, Înălțimea Voastră, aici nu mai e ni mic de făcut. Vreau să vă arăt ceva. Îl urmară cu toții pe o cărare care se afunda În pădure, la capătul căreia se afla o pată mare de umbră, de fapt o coli bă sărăcăcioasă. Oamenii Își țineau caii de căpăstru și se fereau să vorbească, simțind pretutindeni primejdia. Nu trebuie să vă feriți, Îi Încredință Johannes
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a luat de la gară. În mașină - eram în dreapta lui - mi-a întins mâna: - Eu sunt Doru. - Florin! - m-am prezentat. Simplu. Și spontan. Conexiunea se realizase. Intrarea în casă a fost echivalentă cu imersiunea. Noi, arădenii formam corpul ce se afunda în marea de vibrații a celor din interior. Oaza de care vorbeam la Arad, am regăsit-o acum la Oradea. Aceeași, de altfel, cu cea de la Slatina... Desigur, mai există oaze... Eram nou în grup, dar vechi, în același timp
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
oraș moldav, cât și împrejurimile sale, cerul senin, liber de orice nor numai al acelor unice zile, revăd Lacul Ciric din care săltau vioi peștii, în ciuda pescarilor de pe malul celălalt, tânjesc după baia de aer pur în care m-am afundat. Suficiente argumente susținătoare de IașiMoldova-Sahasrara Puja. Tot ce se întâmplă cu fiecare dintre noi ocazionat de o puja, nu este doar o trăire individuală, independentă de celelalte, ci toate se subordonează unor reguli subtile, necontrolate de noi și cărora în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fost nevoie de intervenția grijulie a mamei pentru a fi convins să-și schimbe obiectul atenției. După această binefăcătoare baie de picioare, mi-am așezat sacul de dormit pe pământul reavăn și mam întins cât sunt de lung, mi-am afundat nasul în iarba primăvăratică, crudă și molipsitoare la reverii și m-am lăsat mângâiat de razele soarelui ce coborau suav pe fața și trupul meu. Ce mi-aș fi putut dori mai mult? Natura mă îmbrățișa sub toate formele, îmi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
le vizita magazinele improvizate în incintele cele mai neașteptate, claxoanele vehiculelor de tot felul și... rumoarea, rumoarea generală a străzii. Venit pentru prima oară în India ar fi - cred - o mare eroare de orientare dacă nu ai încerca să te afunzi, să te înfrupți din acest parfumat și zemos fruct ce ți se oferă ție, turistule speriat, ca o virgină mirelui multvisat! În primele zile petrecute la Belapur, mi-am dedicat timpul, în exclusivitate, programului de purificări - era musai, era strict
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am și rămas acolo? Și pentru cât timp? Sau, poate, doar afirmațiile Zeiței să fie suficiente pentru evoluția noastră? Observ aici doar munca Divinului și-atât! Pe când noi... ne aflăm atât de jos!... Ne chinuie ego-urile, ne înfrânează condiționările, ne afundă greșelile, ne desființează tendințele spre fanatism... Descriu acestea cu durere căci, începând cu mine, le observ peste tot acolo unde nu ar fi firesc să apară și anume, chiar în unele colectivități sahaj. Sau, poate, tocmai aceste observații ale mele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a fost în timp... Pentru că am făcut rău, și mai încolo am făcut rău mult. Dar cît aveam să fac de rău, cît de rău aș fi făcut, dacă nu cădeam, dacă nu-l omoram pe tata și nu mă afundam dintr-o dată! Făceam poate cît a făcut nenorocitu ăsta, de Ceaușescu vorbesc, sau Drăghici, sau Nicolschi. Fără să mă gîndesc la ce fac. Că am făcut și așa destul..." Nu există iertare fără mărturisire, o mărturisire sub semnul autentic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era capabil să scoată pe gură un cuvânt, doar urlete. Urlete fără sens care se pierdeau printre copacii dărâmați, scoși cu totul din rădăcini și arși. Și gropile imense rămase în urmă de la câteva bombe căzute, în care, dacă te afundai, mai puteai găsi încă resturi de oase. Și cine știe, poate maxilarul unuia, care încă mai purta câțiva dinți, fredonase odată în celebrele localuri elegante vreun tango. O liniște de mormânt. Nici urmă de șahiști sau tablagii. Niciun copil care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am fost singurul! - am Încercat și cunoscuta strategie a „luptei din interiorul sistemului”, dar m-am retras iute și semnificativ, deși unii colegi și prieteni, atunci, m-au judecat aspru că „am aruncat prosopul”, că am „dezertat” și m-am afundat, „egoist”, În propria-mi creație. Dar, cum spuneam, din tinerețe - și un psiholog răutăcios ar putea semnala aici deja o pulsiune paranoidă! - am refuzat acest tip de adaptare „pasivă” sau pur și simplu de adaptare la tot ce ne venea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Chiar și cea care practică o anume memorialistică și noi, Românii, avem nu puțini prozatori clasici care o fac. Da, dar Proust nu o face precum Sadoveanu sau Hogaș; „amintirile” nu curg șovăitor și linear, plastic și anecdotic, ci se „afundă” În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a unui paleontolog, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cazul „romancierului realist” care trebuie să stea la semi-distanță și să contemple calm și lucid totul! Da, dar... totul sunt eu!, striga mereu În mine o voce și, cu amărăciunea că nu am, că nu posed, nobila inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie În meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană de a „o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
speranța! La atâția Români de ispravă care și-au sfârșit zilele „Înainte”, cu acea imensă amărăciune că „lumea s-a Întors pe dos”, că suntem părăsiți de lumea civilizată, a Apusului, și că România lor și a strămoșilor lor se afundă Încă o dată În marasmele istoriei, o „piatră prea grea” pentru un popor, o „populație” de pe ambele versante ale Carpaților ce, atât de târziu și totuși!, s-a regăsit stăpână pe un Întins și bogat teritoriu, unită și dibuindu-și cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
încolțiseră lateral din dreptul coastelor câinelui. Străpunseseră coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se târa spre mine. Continuam să dau din picioare. Și, fără nici un efort, gura înarmată cu dinți se afundă din nou în pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sus, veneam ambii din burghezie, o clasă care „pierduse” și pierdea mereu sânge, oameni, prestigiu, „prezent”, o frică acută socială, mereu conștientă, în ciuda nepăsării și a inconsistenței ce ne era proprie în acei ani și pe care le arătam, conștiența afundă că eram de fapt „victime sociale” și că orice am face, oricâtă muncă, cultură, talent, tenacitate vom arăta, vom rămâne mereu pe un loc secund, dacă „noua revoluție” va câștiga, „rangul unu” fiind ocupat de „copii clasei muncitoare”. Matei, mi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care-i publicase deja două volume de poezii și pregătea un al treilea, și, mai ales, Arthur Lundkvist, președintele comitetului Nobel pentru literatură. Văzând că insist, Nichita a acceptat, mințindu-mă, și a doua zi s-a întors în țară, afundându-se încă o dată în mediul literar de atunci, saturat de miasme și false probleme. La fel, nu a făcut nici un gest de a călători în America, unde era așteptat de poeți de prim rang, sau la Paris, unde, împreună cu Jean-Marie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în complicitate, mai mult sau mai puțin vinovată, dacă nu criminală, când „sistemul”, „aparatul”, „puterea”, în numele ideilor ce-ți sunt scumpe și cărora, în nu puține cazuri, le-ai sacrificat și propria vocație sau prieteniile cele mai strânse, „puterea” se afundă, cu o jubilație a brutalității și crimei nemaiîntâlnită în istorie, în samavolnicii, minciuni grosolane, calomnii, torturi psihice și fizice, furturi și crime, perpetuate în masă?! Până unde poți și trebuie să urmezi, să-ți urmezi propriile idei atunci când la modul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
redactorul-șef și factotumul acelui monstru editorial, și ne-am așezat pe o banchetă, la perete, alături. Cineva ne-a adus de jos, de la serviciul tehnic, un exemplar al romanului, eu l-am luat cu mâinile tremurânde și mi-am afundat fața în el, prima mea „odraslă ideatică”, de a cărei realitate și naștere m-am îndoit ani lungi, „vis, utopie” pentru care am dat, inconștient și sinucigaș, la o parte, într-un soi de nebunie, nu numai planurile pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
date intelectuale și culturale insuficiente, precar provinciale, dar, mai ales - mai ales! - aflat într-un regim, sistem politic extremist de stânga, dușman tradiției culturale de vârf, dar și al creației veritabile în orice domeniu, științific, literar sau artistic. Mi-am afundat obrazul în paginile proaspăt tipărite ale primului exemplar al utopiei mele, ce se strecurase în sfârșit printre porțile numeroase și perfide ale atotputernicului sistem, și am tresărit: mi-am întors fața către prietenul meu care mă privea fix cu acea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vară, ’65, speriat că încă o dată voi fi mințit și amânat de cerberii culturali ai regimului, nemaisuportând tensiunea așteptării - mi se spusese că manuscrisul romanului se afla într-o tiparniță la Cluj; de ce la Cluj?! și de ce întârzia?! -, în loc să mă afund în alcool sau într-o intrigă oarecare amoroasă cu una din fetele frumoase și îmbietoare ce-mi stăteau în preajmă și pe care nu le speriau teoriile mele abracadabrante, excesiv susținute și argumentate - am procedat așa cum procedează un bărbat, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
talentaților cântăreți de folk și cu critici vii la adresa „aparatului politic” care era făcut singur vinovat de relele sociale în jurul unui „conducător” singular, animat de mari idei naționale și „revoluționare” -, sau... un dispreț, pur și simplu, față de adulții care se afundau tot mai mult în marasmul acelei gândiri „duble, de zi și de noapte”: sclavi și robotizați rușinos politic la „serviciu, la fabrică” și „liberi” noaptea între patru pereți, cu urechea afundată în pâlnia Europei libere!... Da, „entuziasmul” tinerilor pentru „acel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un dispreț, pur și simplu, față de adulții care se afundau tot mai mult în marasmul acelei gândiri „duble, de zi și de noapte”: sclavi și robotizați rușinos politic la „serviciu, la fabrică” și „liberi” noaptea între patru pereți, cu urechea afundată în pâlnia Europei libere!... Da, „entuziasmul” tinerilor pentru „acel Ceaușescu”, singur și bine intenționat, înconjurat de o liotă de profitori și nepricepuți, s-a stins, dar... disprețul, disprețul pentru „acei adulți” nu cumva a rămas, ca un reziduu al acelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
normalitate scriitoricească” de șase ani! O, cât am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă o dată dacă nu în „mlaștinile visătoare” ale anonimatului de dinainte de debut, în cele, altfel teribile, ale marginalității politice și culturale. După ce „gustasem” din plăcerile și privilegiile unui scriitor acceptat, glorios chiar, eu, un ins defel făcut pentru singurătate socială
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]