6,798 matches
-
urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipita sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe cele frumoase ca-ntr-un perpetuu joc transcendental
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipita sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe cele frumoase ca-ntr-un perpetuu joc transcendental
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
2014. uneori mă întreb cum mor oamenii aceștia dezlipindu-se de scrisoare fiecare primește în plic câte o câmpie sau o mare cei mai norocoși primesc câte un copac ori o iubire sau două bat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familie cu spinarea cât o bătaie de aripă le pipăie când le șterg de păianjeni până le țin de sete apoi oamenii văd cu vârful de cui până când marea se dezlipește din cauza câmpiei de valuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
dezlipește din cauza iubirii de frunze ... Citește mai mult uneorimă întreb cum mor oamenii aceștia dezlipindu-sede scrisoarefiecare primește în plic câte o câmpiesau o marecei mai norocoși primesc câte un copacori o iubire sau douăbat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familiecu spinareacât o bătaie de aripăle pipăiecând le șterg de păianjenipână le țin de seteapoi oamenii văd cu vârful de cui până când marease dezlipește din cauza câmpiei de valuricâmpiase dezlipește din cauza copacului de iarbăcopaculse dezlipește din cauza
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea îl auzeai când șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșe se agățau cu gura uscată pe iarba fântânii de mătase până ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgea dimineața ... Citește mai mult acest semn este o urmă de om de circa o viață și cevaprobabilitatea este cauzată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
unde putea marea să cuprindăcu ochiulera evident după despărțitura în silabe a degetelorcă a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminișpână la poala oftatul ei dacă aplecai urecheaîl auzeaicând șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșese agățau cu gura uscată pe iarba fântâniide mătasepână ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgeadimineața... XXXIII. INTERZISĂ INTRAREA LITEREI B, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014. dincolo era o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
este copleșitoare, poate mai cruntă decât înaintarea implacabilă a apei. Condensarea unor imagini-blitz din viața scursă, irosită sau nu, are oare darul de a servi drept trunchi de copac, de plută sau de colac de salvare de care te poți agăța ca să ieși la liman? Cartea se constituie într-un virtual jurnal liric al Alejandrei Pizarnic - pretext pentru autoare de a-și expune (citând din ea) - propriile trăiri poetice. Este o carte în carte, așa cum există teatru în teatru sau film
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
nici nu contează. Este gîndăcelul meu, cu care îmi petrec nopțile la masa de scris. Sînt burlac de vreo patru ani, am făcut vreo două revelioane prin Grecia, unul acasă, singur, și ultimul cu două fete, pe care le-am agățat la un magazin, dacă nu cumva m-au agățat ele pe mine. Erau două fete drăguțe din Chișinău, îi povestesc eu gîndăcelului meu, care au rîs în hohote cînd le-am spus că le-am plătit ca să petrecem revelionul împreună
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
petrec nopțile la masa de scris. Sînt burlac de vreo patru ani, am făcut vreo două revelioane prin Grecia, unul acasă, singur, și ultimul cu două fete, pe care le-am agățat la un magazin, dacă nu cumva m-au agățat ele pe mine. Erau două fete drăguțe din Chișinău, îi povestesc eu gîndăcelului meu, care au rîs în hohote cînd le-am spus că le-am plătit ca să petrecem revelionul împreună. “Și noi cari am criezut că vriei sî ni
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
Freamătul pădurii se împreună cu răsunetul tălăngilor și al doinelor păstorilor, rostuite din fluiere și cavale. În văzduh, plutesc vulturii, atotstăpânitorii acestor ținuturi muntoase, de unde zărești frumusețile de basm ale Căldării Moldoveanului. Începe distracția. Focul mare pârjolește berbecuțul la proțap, în timp ce, agățat de crăcane, fierbe tuciul imens în care femeile mestecă cu făcălețul mămăliga galbenă din mălaiul măcinat la moara cu pietre a lui Nae Ionescu, primarul. O noapte de pomină. Distracție pe cinste. Așa se întâmplă de fiecare dată, în fiecare
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Săgeți de foc brăzdează cerul. Valuri de flăcări se revarsă peste Valea Rea, alungând negurile. Soarele, vestit prin măreția sa dumnezeiască, iese dintr-o prăpastie de lumină, scăldând Balta Pojernei în care câțiva „muscari” aruncă nadele lor de care sunt agățate muște artificiale de diferite culori și după care sar păstrăvii și lipanii, căutând culoarea preferată. Gârbovul lipan și păstrăvul colorat ca un curcubeu sunt scoși cu iscusință din apă de mâinile dibace ale pescarilor și aruncate cu grijă în coșurile
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se aude vuietul apelor Râului Doamnei și zgomotul cascadei de la moara primarului, apa vijelioasă învârte apoi paletele turbinei de la centrala electrică a industriașului tăbăcar Ghiță Ardei. Din dinamul ei pleacă, prin cabluri agățate pe stâlpi de lemn, curentul electric în satul ce a fost cândva al Basarabilor, devenit acum, în perioada dintre cele două războaie, stațiune balneoclimaterică. Începe slujba, o slujbă adevărată, oficiată cu dăruire de Părintele Gheorghe sau de Părintele Nicolae, ale
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
momente grele pentru oameni: furtuni, fulgere, trăsnete, grindină, în scopul îndepărtării duhurilor rele. Obligatoriu, în cel puțin o cameră, în tavanul din lemn, încă de la construcție se prindea puternic un cioc din fier făcut de țiganul fierar, de care se agăța coșul împletit din fâșii de lemn, de formă ovală în care se creșteau copiii în frumoasele cântece de leagăn ale mamei, balansându-se din legăturile de bete înflorate cu care era prins de cârlig. De multe ori mama adormea și
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
colorate - roșu, galben, albastru, albe. Când deschideai ușa se mișca un clopoțel care era auzit din toate camerele. Prăvălia era mare, cu tijghele masive cu geamuri, iar în cutii erau expuse mărfurile. Galantare mari, rafturi înțesate cu marfă diversificată, încălțăminte agățată de șireturi, opinci din talpă și cauciuc, vopseluri, textile, nasturi, șuruburi, topoare, furci, coase, cuie toate mărimile. „Făceam prăjituri în casă, ruladă cu magiun sau nucă, cozonac, clătite cu dulceață de vișine și le scoteam la vânzare”. - Aveam în prăvălie
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
când privești clădirea reală îți vine să plângi nu alta! M-a surprins sa văd aceeași pereți decojiți de var la clădirea ce adăpostește așa zisul cazinou și casa de cultură a orașului care prin 20 septembrie 2009 mai avea agățată de frontispiciul său un mare banner ce anunța că au fost zilele orașului în 9-10 septembrie. Dar cel mai mare dezastru arhitectonic din orașul Băile Herculane este fostul Hotel Decebal. Clădirea se află în chiar centrul stațiunii și toți turiștii
PLIMBĂRI PRIN BĂILE HERCULANE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360829_a_362158]
-
privind, Cu speranța-n suflet și tot lăcrimând La buna credință, că norocul... poate Va-nclina spre el și-mi va avea parte De-un strop de dreptate, cum e apa sfântă; Mă-ndoiesc atunci, căci cel ce cuvântă Este agățat, stă-n capul opus... Răulajutând ca să stea mai sus. Numai după ani...furca putrezește, Cumpăna îmi cade, se rostogolește, Și urcată este de alții ce speră alte vremuri noi; De nu e păzită, nu va scoate apă, va scoate noroi
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
împletind din lacrimi funii,/ ne priponim de Dumnezeu. („Lacrimi”, p. 80). Se observă în cazul celor care au trecut prin „reeducarea” de la Pitești o suferință aflată la granița cu deznădejdea, marcată de o mare vinovăție, de încercarea de a se agăța de orice rază de lumină și de întrebarea cum este posibil așa ceva pe pământ: Și-n seara asta, Doamne,-Ți bat la ușă,/ Cu inima tot frântă ca și ieri./ M-am adunat și astăzi din cenușă,/ Ca să fiu martor
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri negre, pantalonii de șai, de care agățase niște cozondraci, luați dintr-un magazin parizian, își încalță pantofii din lac negru, își soarbe cafeluța pe veranda din lemn lucrat cu migală de meșterii tâmplari din Domnești; poate de Nică lui Boșcănici, care precis îi migălise scăunelele și măsuța
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
prin care se revarsă în sufletul nostru lumina. Vladimir Lossky - Într-o lume menită să trăiască binele, eternitatea, diavolul a oferit, odată cu ispita, incapacitatea de-a vedea adevărata față a lucrurilor, a oferit moartea împodobită cu aroganța unei străluciri false, agățată pe toate gardurile. Lidia Stăniloae Referință Bibliografică: Citate memorabile (2) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 996, Anul III, 22 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CITATE MEMORABILE (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360923_a_362252]
-
sifoane și limonadă a tatălui meu - nu i-o luase cooperativa - un bărbat înalt, negricios, cu o șapcă de militar pe cap, îmbrăcat într-o tunică de ofițer, cu epoleți de pe care atârnau fire galbene, împletite, iar în piept erau agățate fel de fel de medalii. Cât timp tatăl meu i-a umplut sifoanele, vreo patru lăzi, pentru cârciuma lui Mussolini, mă dau pe lângă „general”, îl întreb de vorbă, răspunzându-mi cu o voce prietenoasă, groasă dar și dură, folosind în ciuda
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > TOTUL STAGNEAZĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ce spuneți voi muritorilor de teamă, vă agățați de fiecare clipă ca de firul Ariadnei? Vă dați mari cu nasul pe sus, nu vă mai ajung cuvintele, se rătăcesc de așteptările promise. Aș vrea să strig; cine vă credeți, de vă umflați atât în penele de corb cu
TOTUL STAGNEAZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364120_a_365449]
-
străzii a venit o bombă așa din senin și a căzut lângă el ; în clipa aceea eu am închis ochii și-am tras ușa, mănăpădise praful, și când i-am deschis, am văzut capul lui Praporică și cu o mână agățate de gardul Cișmigiului, rânja, rămăsese cu acel refren pe limbă și rânja...Treba asta s-a petrecut așa într-o fracțiune de secundă pentru că imediat a trecut o mașină în fugă prin fața Primăriei și-am văzut cu ochii mei cum
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică la Gellu Naum). Evanghelia Cerului - Zodii de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
chipiu dat pe ceafă. Pantalonii mult prea largi erau strânși într-o curea neagră, îngustă, a cărui capăt liber atârna într-o parte. Unul din cracii pantalonului era fixat la capătul de jos într-o agrafă ca să nu i se agațe în lanțul bicicletei, o bicicletă neagră, grea, rusească, pe care tânărul poștaș o grijea ca pe lumina ochilor. Înfățișarea lui era destul de comică și îi scoase un zâmbet lui Șerban, care îl întâmpină vesel: - Ce vești ne aduci, Vasilică, încă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]