3,337 matches
-
aceia mureau, iar abia atunci era din nou liber. Se mai putea să evadeze și în alt mod, mai riscant și cu un deznodământ nefericit. Anume dacă pleca departe, dincolo de zona viețuirii sale, cum s-a întâmplat în 1912, când, agitat și imprudent, Zogru a nimerit din greșeală într-un hahol beat și n-a mai putut să se elibereze până când omul n-a ajuns la Kiev, unde Zogru a țâșnit pe caldarâmul rece și-a și căzut în beznă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oameni pe care Zogru nu-i cunoștea și în care de cele mai multe ori nici nu putea să intre. O dată i s-a întâmplat ceva și mai rău, pe la mijlocul anilor ’70, când n-a mai putut să iasă dintr-un ins agitat și smucit, care alerga de dimineața până seara prin fabrici și bălăcărea oamenii. Dădea telefon, spunea răstit sunt tovarășul Arapu, în două ore sunt acolo să văd cum merge treaba, apoi, cum ajungea, trecea vijelios pe lângă o sumă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
verii, deși nu era decât sfârșitul lui martie. Pe la Biserica Icoanei se aflau câțiva oameni, dar nici unul bun pentru Zogru. Era o zi cu ghinion. Cerul alburiu și înalt îi amintea de alte timpuri, dar oamenii erau cu totul alții, agitați, periculoși, neprimitori. Deasupra clădirilor vechi pluteau câteva fantome, pe care le-a salutat din mers. În jurul pieței - lume multă, cu sacoșe, cu saci de ridichi, taximetriși așteptându-și clienții, țigăncile cu flori, dar absolut nici un vehicul pentru Zogru. Fugitiv își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai bun decât al lui Achile, care îi furase ideile și scrisese o carte proastă. Zogru a rămas câteva zile în Vencica, dar nu voia s-o omoare, ci doar să se odihnească puțin. Însă viața cu ea era destul de agitată. Dimineața pleca la birou. Vencica lucra la guvern, unde era șefa unei comisii de demascare a dușmanilor de clasă. Cum ajungea, chema femeia de serviciu și-i spunea repede: - Ai venit cam târziu că văd că nu s-a uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
realitatea. Proiecta imaginea unor oameni păroși, ce fugeau și țipau disperați, precum în ziua Apocalipsei. Mi-am apropiat fața de oglindă, când o forță m-a aspirat înăuntrul ei. Acum vedeam totul pe viu: oameni ciocnindu-se unul într-altul, agitați, cu mâinile pe față. Pe mine mă ocoleau, de parcă eram invizibilă. Tu de ce nu fugi? Întreabă o voce, care părea să vină din fundul unei pubele de alături. Cine ești și ce-ți pasă ție? i-am răspuns, uitându mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și am realizat doar atunci când buzele noastre făcuseră contact. Eram buimacă, nu știam ce-i ce mi se întâmplă. Pentru mine, era primul sărut. Era un sentiment nou întâlnit; o căldură ciudată îmi acapara corpul fragil și ușor, sângele umbla agitat prin vene vrând să explodeze, iar totul parcă prinsese viață din nou și din nou...Se opri. Mai doream. Nu vroiam să i dau drumul, nu încă; l-am mușcat ușor de buză în dorința unui nou act sublim, feeric
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au venit lângă tine și mi te-au cules ca pe o floare, te-au dus undeva. Mi se sfărâma ceva în mine. Priveam locul unde ai căzut, ca o frunză slabă, bolnavă. Am înmărmurit la auzul cuvintelor zgomotoase și agitate: Atac de cord! Azi, lângă al tău mormânt, mă gândesc cât de scurtă și diafană ți-a fost viața. N-am venit la înmormântare, regret. M-am comportat ca un amorezat și totuși te știam doar de o oră. Așez
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de o șuviță roșcată, înspăimântată poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat. Era momentul în care copilăria mea avea să-și înfrunte crudul sfârșit. Timpul zbura în goană pe acele ceasornicului. Clasa a V-a și o nouă viață, o nouă metaforă a gândirii, era pregătită să mă cunoască. Eu, însă, nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu părul lăsat pe spate, mândru și voinic, Prâslea visă că ajunge din lumea poveștilor în lumea reală, o lume stranie pe care nu o cunoștea. Prâslea merse să cunoască această lume, dar lui i se părea prea zgomotoasă și agitată. Obișnuit cu niște curți mari, unde se plimba în voie, ajunge mai întâi pe o șosea plină de mașini care îl claxonau, deoarece mergea nestingherit prin fața lor. Era impresionat de ceea ce vedea: case mari, oameni mulți, mașini colorate, iar cerul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar laptele s-a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și pe Iosif la sânul ei. Vechea ranchiună a Rahelei a pâlpâit din nou, dar s-a stins când a văzut că Iosif, un copil agitat, care se zbătea și țipa, nu se liniștea decât în brațele mamei lui adevărate. PARTEA A DOUA POVESTEA MEA CAPITOLUL UNU Nu sunt sigură că primele mele amintiri sunt chiar ale mele, pentru că atunci când le aduc la suprafață, simt răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de tul întinse pe rame de lemn, și în fiecare se mișca ceva, apropiindu-mă am văzut că sunt păsări, nenumărate specii de păsări, o mulțime pe care nu le recunoșteam de loc și, desigur, mierle, ciocârlii, presuri, toate țopăiau agitate și nervoase pe după gratii, multe s-au și izbit de plasele de sârmă sau nylon când m-au văzut. Erau enorm de multe păsări acolo, cam vreo patru sute, poate cinci, pereții erau în întregime acoperiți de gratii, arătând spre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi dat seama dintr-odată că Lands’en și toți din familie o respingeau. Ca și cum copilăria ei lipsită de griji și radioasă pe insula aceea n-ar fi fost decît o minciună. Plînse Îndelung pînă ce căzu Într-un somn agitat. Furtuna continua să bîntuie pe afară cînd o pală de vînt mișcă perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de acord cu cererea lor de interogatoriu, adăugînd chiar, cu un zîmbet, că se mirase că Lucas și cu ea nu aflaseră mai curînd de trecutul lui de fost pușcăriaș. CÎnd intrară În curtea jandarmeriei, dădură de Morineau care, foarte agitat, venea În Întîmpinarea lor cu un dosar În mînă. - Am informații În legătură cu trecutul lui Ryan, ghiciți ce a făcut! - Treizeci și cinci de ani de Închisoare penru uciderea unui polițist, Îi replică Marie deschizînd portiera. Îi făcu semn scriitorului s-o urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care o electriză. Pe data de 20 mai 1968, fusese comisă o spargere la banca Hostier. Prada, În lingouri de aur, era estimată la o sută de milioane de franci. Simți că avea În mînă o piesă importantă din puzzle. Agitată, Îl sună pe Caradec la SRPJ, hărțuindu-l ca să-i facă rost cît mai rapid de informații complementare. CÎnd Morineau, cîteva ceasuri mai tîrziu, scoase faxul pe care Marie Îl aștepta nerăbdătoare, acesta nu-și credea ochilor. - O sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stătea aplecat deasupra ei. - Știai că eram aici? După cele două cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă. Marie Își aprinse lanterna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Doar fulgerul din privirea fixă a ochiului larg deschis. Totul pieri din jurul ei. Valul Însîngerat din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după-amiezii Îi permitea să aleagă Între sensitive gestaltmassage, eliberarea vocii și rebirth În apă caldă. În principiu, masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate, țopăiau sub conducerea tantristei, scoțând niște cloncăneli de curcan Îngrozit. În vârful colinei, mesele acoperite cu cearșafuri formau un cerc larg. Participanții erau goi. În centrul cercului, animatorul, un brunet mărunțel, puțin sașiu, Începând să vorbească despre sensitive gestaltmassage, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de web de la Carter Spink arăt mult prea serioasă. — Am auzit că prezentarea ta i-a dat complet pe spate, spune Guy mai serios. Aerul meu disprețuitor se evaporă într-o clipită. — Serios ? spun, făcând eforturi să nu par prea agitată. Ai auzit tu asta ? — Și zi așa, chiar l-ai pus la punct pe William Griffiths în fața tuturor ? Își încrucișează brațele și mă privește amuzat. Tu nu greșești niciodată, Samantha Sweeting ? — Ei, ba greșesc și eu, ca tot omul, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
PATRU Mă trezesc cu inima bubuindu-mi, sar în picioare și înșfac un stilou, zicând : — Ce ? Ce ? Adică în modul în care mă trezesc cam în fiecare zi. Cred că am moștenit chestia asta din familie. Cu toții dormim puțin și agitat. Crăciunul trecut, acasă la mama, pe la ora trei dimineața m-am furișat în bucătărie să beau niște apă - și am găsit-o pe mama în capot, citind un raport al tribunalului și pe Daniel luând un Xanax în timp ce verifica Hang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
există agrafe de birou. Roșie la față, culeg dosarul de pe jos, îndes toate hârtiile înapoi în el și iau o gură de cafea. — Îhâm. Guy dă din cap foarte serios. Ce să zic, e bine că nu ești nervoasă sau agitată sau ceva de genul ăsta. — Da, zic, refuzând să mă ridic, nu-i așa ? — Ne vedem mai târziu. Își ridică paharul cu cafea de parcă ar vrea să toasteze pentru mine, după care iese. Mă uit la ceasul de la mână. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scormonească de zor într-o geantă albă Chanel - dar numele de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or fi ? Continuă să scotocească, din ce în ce mai furibundă, în geanta Chanel. Un ruj auriu zboară prin aer și aterizează la picioarele mele. De ce dispar lucrurile ? Ridic rujul și i-l dau. — Vă amintiți unde le-ați pierdut, doamnă Geiger ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru motivul că, dacă o țin ca azi, în două săptămâni dau faliment. Mă întorc spre Nathaniel. — Ar fi extraordinar, spun recunoscătoare. Mi-ar plăcea mult. Mersi. DOISPREZECE Sâmbătă dimineața mă trezesc cu inima bubuindu-mi și sar în picioare agitată, cu mintea înnebunită la gândul tuturor lucrurilor pe care le am de făcut... După care mă opresc, asemeni unei mașini care frânează la un stop. O clipă, nici nu sunt în stare să mă mișc. Apoi, șovăind, mă scufund înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai mică chestie. — Ba nu sunt încordată și nu sar la cea mai mică chestie ! i-o întorc imediat. Poate că da, asta a fost o dovadă că sunt încordată și sar la cea mai mică chestie. — Așa sunt eu, agitată, îi explic. Dar n-am fost agresată de nimeni sau ceva de genul ăsta. Am fost doar.. întotdeauna m-am simțit... ca prinsă în capcană. Sunt total surprinsă când îmi dau seama ce am zis. Îmi vine în minte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic în cele din urmă. Pur și simplu nu vreau. Nathaniel dă să zică ceva, dar îmi feresc privirea, înainte să apuce să rostească vreun cuvânt. Mă uit iar la priveliștea idilică de pe fereastră, clipind în razele soarelui, cu mintea agitată. Poate că ar trebui să renunț să mă mai gândesc la tot coșmarul ăla. Să uit. Să-l las în urma mea. Oricum, sunt slabe șanse să pot dovedi ceva vreodată. Arnold are toată puterea ; eu nu am nici un gram. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ei confuză. Comentariu la ce ? — Ce se întâmplă, Samantha, scumpa mea ? Eddie pare îngrijorat. Ai intrat în vreun bucluc ? — Nu le-ai spus ? Reporterița de la Daily Mail ridică ochii din carnet. Habar n-au ? — Ce să ne spună ? zice Trish agitată. Ce anume ? E imigrantă ilegală ! spune Melissa victorioasă. Știam eu ! Știam eu că e ceva cu ea... — „Menajera” voastră e un avocat de top din City. Femeia aruncă un exemplar al tabloidului pe masa de la bucătărie. Și tocmai a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]