2,546 matches
-
citokinele inflamatorii stimulează fosfolipaza A2 să elibereze fosfolipidele membranare, stimulează ciclooxigenaza și producerea de prostaglandine și tromboxani. Prostaglandina E2 și prostaciclina au rol vasodilatator periferic, în timp ce tromboxanul este vasoconstrictor și activator al PAF. Consecutiv activării PAF are loc degranularea neutrofilelor, agregarea plachetară și apariția leziunilor tisulare. (5) Activarea sintetazei inductibile de monoxid de azot ( NO) și eliberarea NO este responsabilă pentru vasodilatația din șocul septic. Mecanismul principal al disfuncției multiorganice este reprezentat de leziunile endoteliale vasculare diseminate, la care contribuie citokinele
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Experiența socială are nevoie de o ghidare înțeleaptă pentru a alcătui un corpus unitar de voințe individuale, adică pentru a statua armonia însumării diversității personaliste. Mai mult, în simetric angajament fenomenologic, raționalitatea își întărește temeiurile existențiale o dată cu forța cumulativă a agregării sociale. Pe bună dreptate s-a afirmat că "rațiunea umană, ca și omul însuși, este timidă și precaută atunci când este lăsată singură, și capătă fermitate și încredere proporțional cu numărul de persoane cu care este asociată"89. Inter-legarea rațională cel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
loc" în cadrul ecuației existențiale). Conștiința de sine devine astfel transparentă comunitar și leagă destinele individuale într-un scenariu determinat de regulile reci ale cunoașterii. O altă consecință ar fi că la nivelul conștiinței individuale există un reflex al legilor de agregare teoretică generală. Ordonarea amintită anterior se face după o lege de simetrie, după un principiu al reprezentativității aplicative. Astfel, armonia metodologică a formelor cogniției influențează coeziunea sistemului subiectiv și asumarea volitivă în act. De cele mai multe ori organizarea mentală superioară prilejuiește
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
propriului spațiu lăuntric Sinteza supraîncărcată menționată anterior este practic substitutul reflexiv al operației kantiene, mult mai generale 96, care constituie prototipul tuturor speciilor de inter-legare de la nivelul conștiinței. Reflexivitatea punctează metodologic în manieră caracteristică o procedură de intervenție într-o agregare multi-elementară (felul în care se prezintă și lumea interioară, asemeni celei exterioare). Sinteza reflexivă îmbracă, deci, imaginea particulară a unei metodologii contextuale relative la caracteristicile interiorității, reținând aspecte importante ale modelului kantian în același timp. Ea coboară și mai mult
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
totuși, că pentru critica vechi testamentară contemporană analiza textuală este mai complexă și mai nuanțată. Fără indicație contrară, noi cităm La Bible de Jerusalem. 2 în numeroase tradiții, Creatorul este imaginat în formă de pasăre. Dar e vorba de o "agregare" a simbolului originar: Spiritul divin transcende masa acvatică, el se mișcă liber; prin urmare, "zboară" ca o pasăre. Amintim că pasărea este una din imaginile arhetipale ale spiritului. acvatic nu este atestată în cosmogonia mesopotamiană, deși mitul relatat în Enuma
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a deschide calea modernului, via moderna. Aceștia sunt antitradiționaliștii, cei care, de multe ori inconștient și neintenționat, dezorganizează algoritmii sociali, culturali și mentali, degajînd terenul pentru a-și întinde propriul năvod. Tradiția și modernitatea sunt așadar două tendințe opuse, de agregare și dezagregare, care generează două faze complementare de manifestare. Deși sunt descrise de obicei ca fiind succesive, ele acționează întotdeauna simultan, dar în proporții diferite. I.4. Meditațiile cartesiene -o metafizică de “criză” Situația filosofiei contemporane se poate rezuma la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
191 1.4. Contextul schimbării secolului / 191 1.5. Ion Heliade Rădulescu / 193 2. Perioada antebelică / 195 3. Perioada interbelică / 196 4. "Demiurgul" roșu / 197 5. Perioada post-comunistă / 198 Capitolul XII. Situarea noastră în lume / 201 1. Piedici în calea agregării comunitare / 202 1.1. Dislocarea repetată a populației / 202 1.2. Situația grea în sine / 202 1.3. Hazardul autorității și ciuntirea prerogativelor / 203 1.4. Absența ordinii sociale durabile / 204 2. Evoluție și schimbare / 204 Capitolul XIII. Noi (și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
instrument, o grilă, un cifru cu ajutorul căruia putem trece către partea a doua, relectura operelor unora dintre marii noștri gânditori, în încercarea de a înțelege mai bine situația actuală și aria posibilului. Finalul subliniază necesitatea sprijinirii în spațiul românesc a agregării comunitare în spații urbane moderne și generatoare de capital social. Fiind unul dintre cele mai proteice concepte, a vorbi despre comunitate fără a o defini, echivalează cu anularea discursului. Pe lângă analiza modalităților și strategiilor de definire practicate, vom oferi o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
leg(turile interpersonale pentru a (ncuraja respectarea valorilor comune (( a descuraja nerespectarea acestora. Ele se vor (ndrepta spre stat (instan(e, poli(ie) doar c(nd celelalte m(suri dau greș. Sigur că, din această perspectivă, la noi, formele de agregare ale rromilor reprezintă prima destinație a gândului în acest context, ceea ce nu este deloc lipsit de relevanță de altfel. Totul derivă din maniera în care este privită comunitatea. "A(a cum le v(d eu, comunit((ile sunt rețele sociale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
constituirea unei națiuni puternice. Este ceea ce noi vom prezenta în altă parte ca fiind funcție de cuprinderea, diversitatea și forța relativă a comunităților într-un stat. Una din consecințele neintenționate ale capitalismului modern este creșterea valorii simbolice a locului creând condițiile agregării comunității. La locul de muncă fiind alienați, oamenii caută o altă scenă pentru atașament și profunzime. Astăzi, în noul regim de timp, utilizarea pronumelui noi a devenit un act de autoprotecție. Dorința de comunitate este defensivă, exprimând adesea respingerea imigranților
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la un anumit moment pe un spațiu dat formează și ele o comunitate, atât timp cât ocupă un habitat și prezintă orientări legate de cerința comună a adaptării la mediu. Ca și comunitățile umane, cele biotice sunt mai mult decât o simplă agregare de indivizi, organismele individuale în comunitatea biotică având contribuții specifice la continuitatea și dezvoltarea ordonată a comunității ca întreg. În funcție de diverse variabile identificăm de asemenea organisme dominante, capabile să controleze comunitatea și impunând altor specii să se adapteze prezenței lor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
În fapt, orice este legat de comunitate precum și comunitatea ca atare are o dimensiune simbolică, simbolurile comunității fiind constructe mentale care dotează oamenii cu mijloace de a construi semnificații. Dacă mai sus am abordat raportul adiție/actualizare, acesta devine acum agregare/integrare. Ca și Parsons și mulți alții mai târziu, Durkheim, datorită teoriei sale privind raportul dintre conștiința colectivă și conștiințele individuale, favoriza dimensiunea integrării. Indivizii internalizează în procesul socializării elementele necesare integrării lor în comunitate. Cum aceasta seamănă cu un
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o sectă orientată rațional, care ignoră interesele emoționale sau afective, dar se dedică unei singure cauze. "Relațiile sociale capătă caracter comunitar dacă și în măsura în care orientarea comportamentului social (...) se bazează pe sentimentul solidarității: rezultat al atașamentelor emoționale sau tradiționale ale participanților. Agregarea relațiilor sociale, pe de altă parte, este rezultatul reconcilierii și echilibrării intereselor care sunt motivate fie de judecăți de valoare raționale, fie de eficiență" (Weber, 1993: 91). În mod tipic, agregarea se poate sprijni pe un acord rațional la care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
solidarității: rezultat al atașamentelor emoționale sau tradiționale ale participanților. Agregarea relațiilor sociale, pe de altă parte, este rezultatul reconcilierii și echilibrării intereselor care sunt motivate fie de judecăți de valoare raționale, fie de eficiență" (Weber, 1993: 91). În mod tipic, agregarea se poate sprijni pe un acord rațional la care se ajunge prin consens. În acest caz, arată Weber, comportamentul "agregat" va fi orientat fie spre valoare, fie spre un scop. Indiferent spre care se orientează, este de tip asociativ dacă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
într-un anume grad, fiind în același timp determinate și de factori asociativi. Cele două sunt pentru Weber ideal-tipuri, fiind în măsură să participe în aceeași structură socială. Comunalizarea este, în mod normal, direct opusă luptei. Pe de altă parte, agregarea reprezintă numai reconcilierea intereselor aflate în competiție, în fiecare caz doar o parte a obiectului sau mijloacelor luptei fiind eliminate, conflictul real de interese rămânând neschimbat. Dincolo de modul în care se simte în familie sentimentul comunității de interese, membrii acesteia
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
coeziunii vecin(t((ii" (Bauman, 2001: 91). Capitolul VI Tipologii ale comunităților 1. Comunitatea etică și comunitatea estetică Se observă și fără identificarea lor expresă într-un inventar exhaustiv varietatea extraordinară a tipologiilor comunităților și, mai mult, a formelor de agregare comunitară. Vorbim de comunități lingvistice, comunități constituite în jurul cluburilor sau asociațiilor, comunități religioase, naționale, morale, etnice, parțiale, naturale, deschise, închise, empirice, normative, comunități dispersate, comunități intermitente (care se adună funcție de ritmurile agricole, de exemplu), de idei, de memorie, de criză
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe care o dă acestor materiale permite o aplicare universală. 6. Petre Andrei și tipologia comunitară La noi, Petre Andrei a fost unul dintre gânditorii care, dintre variatele modalități în care se prezentau primele sau cele mai importante forme de agregare a indivizilor umani, o considera drept cea mai normală pe aceea dintre comunități și societăți. Comunitatea este o grupare bazată pe legături de sânge, rudenie, obiceiuri, credințe, în timp ce societatea este un complex de scopuri bazat pe interese, pe înțelegere rațională
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
limbă poate conduce la un sentiment de comunitate și la moduri de organizare socială conștient bazate pe împărtășirea aceleiași limbi. Dar numai limba nu este de ajuns pentru a aduce comunitatea, ci doar înlesnește comunicarea dintre grupuri și crearea unei agregări mai crescute. Aceasta se realizează prin contactul dintre indivizi, nu pentru că vorbesc aceeași limbă, ci pentru că împărtășesc alte tipuri de interese. Oamenii sunt uniți în societăți de credințe și atitudini comune care sunt de două feluri: religioase credințe despre structura
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
oamenii în relații complexe, iar transformarea experienței comunității în America este considerată o revoluție socială. 1.1. Eclipsa comunității Pe măsură ce munca începe să se separe de familie, influența schimbărilor în cadrul profesiilor ajunge să influențeze treptat tot mai mult formele de agregare comunitară. De la comunitatea idilică s-a trecut la una alterată dar care se baza totuși pe "magazinul din colț", pe vânzătorul cunoscut, pe o siguranță pe termen lung a locului de muncă prin perpetuarea cererii pentru anumite activități etc. Apoi
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
atunci de ce să nu considerăm că cele normative de astăzi se vor tranforma în fenomenologice în timp? Dar oare acum istoria mai permite aceasta? Oare mobilitățile spațială, socială etc. nu fac acum imposibilă conturarea comunităților? Atenția către noile forme de agregare în măsură să răspundă imperativelor sociale se observă încă înainte de debutul secolului al XX-lea. Așa cum subliniază profesorul Ilie Bădescu, ideea corporatistă la Durkheim vine să recupereze dimensiunea morală în condițiile noilor instituiri sociale. Plecând de la ideea necesității menținerii ordinii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
devenind obiect de analiză. Aceștia din urmă sunt numiți comunitariști. În comunitarism, comunitatea este privită "ca o a treia cale între procesele și structurile statale birocratice și schimburile voluntariste, egoiste de pe piață. O comunitate nu este cu siguranță o simplă agregare, așa cum este o populație" (Frazer, 1999: 68). În măsura în care acceptăm ideea că familia este o comunitate, problema continuității comunității dispare. Dar aici este prezentă o controversă. Ca și noi, sunt mulți care consideră că cele două sunt diferite, în timp ce alții consideră
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu sunt de acord cu locul de institu(ie socială-cheie a pieței libere, nereglementate, (( cu ideea c( schimburile de acest gen ar fi un drept particular (( chiar un model al rela(iilor umane. Ei amintesc în replică numeroase forme de agregare (corpora(ii, organiza(ii de voluntari, grupuri ocupaționale, familii, institu(ii religioase) (n care indivizii intr( (n relații guvernate de practici (( norme (mpărt((ite. Comunitari(tii promoveaz( un set distinct de valori în care tradiția și însăși comunitatea sunt de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
orașul se transformă într-un oraș mare el pierde aceste caracteristici aproape complet" (Tönnies, 1977: 275). Ca bază generală a formelor de viață comunitară, familia rămâne un reper general cu rol de revelator al caracteristicilor relațiilor specifice diferitelor forme de agregare. "Comuna rurală și orașul încă mai pot fi înțelese ele însele ca mari familii, descendenții și gospodăriile individuale sunt considerate organisme elementare ale corpurilor lor; corporațiile, asociațiile profesionale acționează ca țesuturile și organele orașului" (Tönnies, 1977: 277). Plecând de la observațiile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
elementare ale corpurilor lor; corporațiile, asociațiile profesionale acționează ca țesuturile și organele orașului" (Tönnies, 1977: 277). Plecând de la observațiile sintetice ale lui Tönnies din partea de final, într-o încercare de sistem, putem organiza ideile în următoarea formă: Comunitatea Forme de agregare Voința socială ca și Presupune omul Subiectul său real Viața familială Concordie Cu întreg caracterul său Poporul Viața satului Cutumă Cu toate sentimentele sale Ființa socială Viața târgului Religie Cu toată conștiința sa Biserica Societatea Forme de agregare Voința socială
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Forme de agregare Voința socială ca și Presupune omul Subiectul său real Viața familială Concordie Cu întreg caracterul său Poporul Viața satului Cutumă Cu toate sentimentele sale Ființa socială Viața târgului Religie Cu toată conștiința sa Biserica Societatea Forme de agregare Voința socială ca și Presupune omul Subiectul său real Viața orașului mare Convenție Cu toate aspirațiile sale Societatea Viața națională Politică Cu toate speculațiile sale Statul Viața cosmopolită Opinie publică Cu toată cunoașterea sa Republica savantă Am lăsat pentru final
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]