5,707 matches
-
trăsături caracteriale ale personalității de tip paranoic, gelozie patologică, impulsivitate, exaltări de tip pasional (politic, religios, erotic, reformator etc.); 3) Modificări patologice dobândite de caracter, întâlnite în cursul evoluției clinice a nevrozelor, al unor procese organice cerebrale, în psihoze etc. Agresivitatea și violența Agresivitatea și violența ocupă un loc important în tematica psihopatologiei. Pentru O. Klineberg, cuvântul de „agresiune” presupune noțiunea de „ostilitate”. Ostilitatea are o conotație negativă, pe când agresivitatea este orientată într-o anumită direcție sau asupra unui obiect precis
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității de tip paranoic, gelozie patologică, impulsivitate, exaltări de tip pasional (politic, religios, erotic, reformator etc.); 3) Modificări patologice dobândite de caracter, întâlnite în cursul evoluției clinice a nevrozelor, al unor procese organice cerebrale, în psihoze etc. Agresivitatea și violența Agresivitatea și violența ocupă un loc important în tematica psihopatologiei. Pentru O. Klineberg, cuvântul de „agresiune” presupune noțiunea de „ostilitate”. Ostilitatea are o conotație negativă, pe când agresivitatea este orientată într-o anumită direcție sau asupra unui obiect precis. Trebuie făcută deosebirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinice a nevrozelor, al unor procese organice cerebrale, în psihoze etc. Agresivitatea și violența Agresivitatea și violența ocupă un loc important în tematica psihopatologiei. Pentru O. Klineberg, cuvântul de „agresiune” presupune noțiunea de „ostilitate”. Ostilitatea are o conotație negativă, pe când agresivitatea este orientată într-o anumită direcție sau asupra unui obiect precis. Trebuie făcută deosebirea între agresivitate și actul agresiv. Agresivitatea face parte din componentele psiho-afective și comportamentale ale persoanei umane, ca un potențial de acțiune și activitate, pe când actul agresiv
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
violența ocupă un loc important în tematica psihopatologiei. Pentru O. Klineberg, cuvântul de „agresiune” presupune noțiunea de „ostilitate”. Ostilitatea are o conotație negativă, pe când agresivitatea este orientată într-o anumită direcție sau asupra unui obiect precis. Trebuie făcută deosebirea între agresivitate și actul agresiv. Agresivitatea face parte din componentele psiho-afective și comportamentale ale persoanei umane, ca un potențial de acțiune și activitate, pe când actul agresiv este un „eveniment episodic” ostil care se produce prin descărcarea agresivității. Agresivitatea se manifestă în cadrul acțiunilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
important în tematica psihopatologiei. Pentru O. Klineberg, cuvântul de „agresiune” presupune noțiunea de „ostilitate”. Ostilitatea are o conotație negativă, pe când agresivitatea este orientată într-o anumită direcție sau asupra unui obiect precis. Trebuie făcută deosebirea între agresivitate și actul agresiv. Agresivitatea face parte din componentele psiho-afective și comportamentale ale persoanei umane, ca un potențial de acțiune și activitate, pe când actul agresiv este un „eveniment episodic” ostil care se produce prin descărcarea agresivității. Agresivitatea se manifestă în cadrul acțiunilor și al comportamentelor umane
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
precis. Trebuie făcută deosebirea între agresivitate și actul agresiv. Agresivitatea face parte din componentele psiho-afective și comportamentale ale persoanei umane, ca un potențial de acțiune și activitate, pe când actul agresiv este un „eveniment episodic” ostil care se produce prin descărcarea agresivității. Agresivitatea se manifestă în cadrul acțiunilor și al comportamentelor umane sub formă de „conduită de atac”, care poate fi atât un comportament agresiv, ofensiv, cât și unul defensiv, sau, altfel spus, de „atac” și „contra-atac”. Pentru J.M.R. Delgado comportamentul agresiv se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Trebuie făcută deosebirea între agresivitate și actul agresiv. Agresivitatea face parte din componentele psiho-afective și comportamentale ale persoanei umane, ca un potențial de acțiune și activitate, pe când actul agresiv este un „eveniment episodic” ostil care se produce prin descărcarea agresivității. Agresivitatea se manifestă în cadrul acțiunilor și al comportamentelor umane sub formă de „conduită de atac”, care poate fi atât un comportament agresiv, ofensiv, cât și unul defensiv, sau, altfel spus, de „atac” și „contra-atac”. Pentru J.M.R. Delgado comportamentul agresiv se manifestă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constată că în cursul actelor sau al conduitelor agresive, pot fi puse în evidență următoarele patru tipuri de procese: - deplasarea acțiunii asupra altor obiecte; - sublimarea energiei agresive în alte forme de manifestare; - restricția scopurilor energiei agresive; - intricația cu libidoul. Sublimarea agresivității permite transformarea energiei agresive în energie neutră care este pusă la dispoziția Eului. Din acest motiv, se admite că agresivitatea se poate manifesta prin neplăcere, insatisfacție și suferință (S. Nacht). Direcția sau sensul de manifestare al actelor de agresivitate, poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acțiunii asupra altor obiecte; - sublimarea energiei agresive în alte forme de manifestare; - restricția scopurilor energiei agresive; - intricația cu libidoul. Sublimarea agresivității permite transformarea energiei agresive în energie neutră care este pusă la dispoziția Eului. Din acest motiv, se admite că agresivitatea se poate manifesta prin neplăcere, insatisfacție și suferință (S. Nacht). Direcția sau sensul de manifestare al actelor de agresivitate, poate fi de două feluri: heteroagresivitatea (orientată către un obiect sau către altă persoană) și autoagresivitatea (orientată către sine ca în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Sublimarea agresivității permite transformarea energiei agresive în energie neutră care este pusă la dispoziția Eului. Din acest motiv, se admite că agresivitatea se poate manifesta prin neplăcere, insatisfacție și suferință (S. Nacht). Direcția sau sensul de manifestare al actelor de agresivitate, poate fi de două feluri: heteroagresivitatea (orientată către un obiect sau către altă persoană) și autoagresivitatea (orientată către sine ca în cazul automutilărilor sau al suicidului). Potențialul agresiv se mai poate descărca prin forme de conduită de tip sublimativ, cum
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orientată către un obiect sau către altă persoană) și autoagresivitatea (orientată către sine ca în cazul automutilărilor sau al suicidului). Potențialul agresiv se mai poate descărca prin forme de conduită de tip sublimativ, cum ar fi alcoolismul sau toxicomaniile. Spre deosebire de agresivitate care este o stare psihică potențială, violența este o formă de conduită agresivă „învățată” prin adoptarea unor „anti-modele” de comportament de tip deviant sau sociopatic. Ea are un caracter distructiv, antisocial, prezentând prin aceasta un mare grad de periculozitate. Este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
oferit de oligofrenie. Din punct de vedere psihogenetic, factorii psihopatologici incriminați în geneza acestor tipuri de sindroame psihopatologice sunt următorii: - constituția heredo-psihică de tip dezechilibrat, - inducția modelului parental (familie dezorganizată, răul model, frustrări, carențe educaționale), - rezonanța psihogenă (respingere, ostilitate, excludere, agresivitate în familie), - carența de autoritate (absența modelului, incapacitatea de a putea dobândi un rol), - mediul social de supraviețuire, - episoadele spectaculare și accidentale ale vieții, cu valoare reactivă, care vor conduce la anumite „fixații caracteriale” patogene. Sindroamele afective Sindroamele psihopatologice afective
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de suicid care însă sunt repede uitate. Fugile și furtul au un caracter impulsiv și sunt mai rar semnalate. d) Instabilii paranoici. La acești indivizi, reacțiile afective sunt caracteristice și ele constau din următoarele trăsături psihopatologice: egocentrism, orgoliu, neîncredere, susceptibilitate, agresivitate, nevoia de a comanda și de a se impune. Sunt vanitoși și au o bună impresie despre ei. Când se simt slabi devin ipocriți și supuși. În familie îi terorizează pe cei slabi, sunt cinici, răi și afișează indiferența. Adesea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pierderea contactului cu realitatea, slăbirea judecății și a autocriticii. Manifestările tulburărilor de comportament sunt multiple și ele variază în raport cu vârsta: a) La copil ele sunt legate de întârzierea dezvoltării intelectuale, arierațiile afective, tulburările caracteriale, perversități instinctuale (turbulență, răutate, inafectivitate, opoziție, agresivitate). b) La adolescenți, tulburările de comportament traduc o stare de dezechilibru constituțional care poate fi semnul unui debut al disociației schizofrenice (variații ale dispoziției afective, lene, tendință la izolare etc.). c) La adulți, tulburările de comportament, pot fi semnul unui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apatie și surexcitare, activitate școlară neregulată și indisciplinată, crize de manie, fugi. b) accentuarea tulburărilor în adolescență manifestate prin următoarele conflicte repetate cu autoritățile, profesorii, părinții, instabilitate școlară ducând la eșecuri; frecventarea grupurilor marginale sau delictuale; primele delicte (furt, lovire, agresivitate); frecvența fugilor, nomadismul, tentative de suicid, excese etilice, experiențe toxicomanice, prostituție, homosexualitate; sustragerea de la efectuarea serviciului militar; suportarea dificilă a obligațiilor legate de serviciul militar (dezertare, insubordonare, stări reactive, suicid; c) profilul personalității la adult este marcat de următoarele aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exigență față de ceilalți pe care-i obligă să se supună la propria lor manieră de a gândi și de a acționa. G. Personalitatea pasiv-agresivă Caracteristic pentru acest tip de personalitate este comportamentul de rezistență indirectă, organizarea deliberată a eșecului social, agresivitatea exprimată printr-o rezistență pasivă din partea individului. H. Personalitatea narcisică Acest tip de personalitate psihopatică se caracterizează prin exagerarea până la grandomanie a propriei sale importanțe în detrimentul celorlalți, tulburări de relații interpersonale care merg de la exploatarea celuilalt până la tulburări de aprecierea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tip epileptoid (Bradley). Lennox insistă asupra importanței prezenței „cicatricei cerebrale” în procesul de deteriorare al personalității subiectului caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - deteriorarea nivelului de inteligență, - personalitate de tip epileptoid, - instabilitate cu hipersensibilitate, - indisciplină și dificultăți școlare sau profesionale, - agresivitate, - dificultăți de adaptare cu reacții antisociale, - bradipsihie, vâscozitate și bipolaritate afectivă. Evoluția în timp a bolii, duce la fixarea și agravarea acestor transformări de factură psihopatologică, descrise mai sus, modificând profund atât personalitatea, cât și comportamentul bolnavilor. În cazul copiilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și fugi. 24. PSIHOZELE EXOGENE II (Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în grupa tulburărilor psihopatologice. Din punct de vedere nosologic, în grupa psihozelor toxice sunt incluse afecțiunile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele aspecte: - dispoziție tristă, - izolare și închidere în sine, - plâns, - inactivitate, mișcări reduse, - monoideism trist, - dezvoltarea unui delir melancolic de culpabilitate sau cu teme ipohondriace, - anestezie morală dureroasă, - idei sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
într-o situație-limită sau „situație închisă”; 2) Procesul punitiv: consideră suicidul ca pe o formă de conduită expiatorie a individului față de un sentiment de culpabilitate. 3) Procesul agresiv: suicidul este reportat la autoagresivitatea în care agresorul are ca obiect al agresivității propria sa persoană. Este un act de returnare a agresivității asupra propriului său corp pe care „distrugându-l” își suprimă propria sa viață. 4) Procesul oblativ: în cazul acesta suicidul este interpretat ca un act sacrificial. Prin aceasta el corespunde
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suicidul ca pe o formă de conduită expiatorie a individului față de un sentiment de culpabilitate. 3) Procesul agresiv: suicidul este reportat la autoagresivitatea în care agresorul are ca obiect al agresivității propria sa persoană. Este un act de returnare a agresivității asupra propriului său corp pe care „distrugându-l” își suprimă propria sa viață. 4) Procesul oblativ: în cazul acesta suicidul este interpretat ca un act sacrificial. Prin aceasta el corespunde cu tipurile de suicid altruist, eroic. 5) Procesul ludic: este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acestea reprezintă formele de suicid cronic (E. Menninger) orientate asupra propriei persoane. 2) Funcția heteroagresivă: este o formă care, din punct de vedere psihanalitic, maschează un sentiment răzbunare a individului exprimată prin: „mie moartea, ție doliul”. Este vorba de o agresivitate indirect orientată sau „proiectată” asupra altei persoane apropiate de cel care comite gestul suicidal. În cazul acesta orice suicid este o faptă „aruncată” (atribuită în mod indirect) asupra altuia, ca responsabilitate. 3) Funcția de apel: în cazul acesta suicidul este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individului. 6) Funcția de șantaj: în cazul acesta suicidul este utilizat ca un mijloc de obținere a unor beneficii, avantaje personale, situații favorizante, ca o formă de depășire a unui impas. Trebuie să vedem în aceasta tendința de a deturna agresivitatea orientată către sine în agresivitatea orientată dinspre ceilalți către individul respectiv. 7) Funcția de fugă: în cazul acesta suicidul apare ca o conduită de fugă a persoanei printr-o situație-limită, mai precis, ca o „fugă de sine însuși”. 8) Funcția
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cazul acesta suicidul este utilizat ca un mijloc de obținere a unor beneficii, avantaje personale, situații favorizante, ca o formă de depășire a unui impas. Trebuie să vedem în aceasta tendința de a deturna agresivitatea orientată către sine în agresivitatea orientată dinspre ceilalți către individul respectiv. 7) Funcția de fugă: în cazul acesta suicidul apare ca o conduită de fugă a persoanei printr-o situație-limită, mai precis, ca o „fugă de sine însuși”. 8) Funcția de joc: în cazul acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-le ca „forme particulare de comportament”: a) Sinuciderile refugiu, în care acestea au caracterul unor conduite de fugă în prezența, unui pericol, în care intră: fuga, doliul, pedeapsa legată de culpabilitatea reală sau imaginară. b) Sinuciderile agresive, ca forme de agresivitate sublimată, orientată împotriva altuia, sau „proiectată” asupra unei alte persoane sau a unui obiect: răzbunare, crimă, șantaj, apel suicidar. c) Sinuciderile jertfă, ca formă de autorenunțare la propria sa existență, având semnificația unui ideal simbolic realizat. Ele apar sub următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]