179,567 matches
-
fuseseră achitați sub pretextul că fapta lor fusese inevitabilă în condiții de naufragiu și foamete. Distanța dintre cele două verdicte măsoară modificările apărute în disputa dintre dreptul natural și cel politic, dispută ce se regăsește, simetric, în discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
cele mai mici detalii. Am reușit să scap în ultima clipă de a fi urcat în trenul morții. Eram cu un băiețel și mai mic decît mine. Un tînăr polonez, care era angajat de nemți, mi-a spus: Pleacă de aici Am început să fug, dar el mi-a spus printre dinți: Nu fugi Mergi normal Acest ordin-sfat m-a salvat, a făcut ca eu să rămîn în viață și, printre altele, să fiu acum în fața dumneavoastră", a declarat Polanski la
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
paradoxal, mai compact în tipul de reacții. Uneori, siderante. Gustul, însă, nu se discută. Cultura și educația, da. Mai sînt și în România artiști și locuri, implicit atipici/ atipice. Unul dintre acestea este Teatrul Act. Căutarea și aventura sînt poftite aici și onorate cum se cuvine. Generațiile se întîlnesc și conviețuiesc. O vreme, mai multă, depinde. Cei ce poposesc aici sînt interesați de intervalul pe care îl petrec împreună, de ce se întîmplă cu ei artistic, uman și metafizic. Aici nu se
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
sînt și în România artiști și locuri, implicit atipici/ atipice. Unul dintre acestea este Teatrul Act. Căutarea și aventura sînt poftite aici și onorate cum se cuvine. Generațiile se întîlnesc și conviețuiesc. O vreme, mai multă, depinde. Cei ce poposesc aici sînt interesați de intervalul pe care îl petrec împreună, de ce se întîmplă cu ei artistic, uman și metafizic. Aici nu se "fac" doar succese. Se încearcă diferite formule, deschis, onest, fără încrîncenare. Este foarte interesant ce se întîmplă la Teatrul
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
sînt poftite aici și onorate cum se cuvine. Generațiile se întîlnesc și conviețuiesc. O vreme, mai multă, depinde. Cei ce poposesc aici sînt interesați de intervalul pe care îl petrec împreună, de ce se întîmplă cu ei artistic, uman și metafizic. Aici nu se "fac" doar succese. Se încearcă diferite formule, deschis, onest, fără încrîncenare. Este foarte interesant ce se întîmplă la Teatrul ACT, chiar dacă premierele nu ies pe bandă rulantă, chiar dacă banii pentru producții nu curg precum apa la robinet, chiar dacă
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E minunat pentru cei care coboară undeva într-un subsol de pe Calea Victoriei, artiști și spectatori, ca să ia pulsul secolului lor. Mie mi se întîmplă des acest lucru, aici sau în altă parte, acolo unde pot să văd o dată sau de mai multe ori un spectacol. Exercițiul critic are nevoie, și el, de răgaz pentru receptare, pentru intrarea în atmosfera justă a montării, pentru depistarea momentului cel mai apropiat
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
mei Văcărești, răspundeam automat. Și ce-a mai scris Ienăchiță? - întreba, sadic, profesorul. D-le profesor, răspundeam, a mai scris versurile ‘Spune, inimioară, spune/ Ce durere te răpune?’ Bun, făcea profesorul, dar Alecu Văcărescu, el ce ne-a lăsat?.. Ei, aici, lucrurile se încurcau. Să fie ‘puișor canar’? Nu eram sigur, să fie ‘amărâtul al meu trai/ Iad îmi pare iar nu rai’, nici, pe acestea nu le-a spus Nicolae Văcărescu, spiritul creștin al familiei. Pe scurt, mă făceam de
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
pix. La pix și la scrisul pe genunchi. Și la lectura cu creionul în mână. Citesc încet și gândesc la ceea ce citesc. Am observat că, în ultimul deceniu, stilul meu s-a schimbat. Domină în el persoana întâi singular. De aici nota de subiectivitate. Criticul literar nu mai vrea, pur și simplu, să stea pe marginea scriiturii... Se amestecă în texte. L.V. În interviurile luate până acum - cu romancieri și poeți britanici și americani - am învățat să pronunț cu mare precauție
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
această intransigență pentru bunul simț în critică? E.S. Această disociere este generală. Și de mult timp. Critica foiletonistică aproape că a încetat să mai existe. Se practică, azi, critica tip service de presse. Și, mai ales, critica culturală, la televiziune. Aici e marea bătălie. Critica universitară și-a pierdut și ea prestigiul pe care-l avea în anii ’70-’80... Universitarii și criticii literari nu trebuie să-și declare război pentru că n-au pentru ce să se bată. Ambele familii au
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Universității. Și de cînd ea a devenit un loc privilegiat Dintr-un banal spațiu public, la fel ca multe altele din București și din țară, această piață s-a transformat peste noapte într-un perimetru al jertfei și al speranței. Aici, un regim alimentat din teroare și din crimă și-a demonstrat încă o dată vocația, și tot aici a fost așezată borna ce arăta Km. 0 într-o posibilă topografie morală. Dar concomitent cu derularea evenimentelor care au schimbat fața și
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
ca multe altele din București și din țară, această piață s-a transformat peste noapte într-un perimetru al jertfei și al speranței. Aici, un regim alimentat din teroare și din crimă și-a demonstrat încă o dată vocația, și tot aici a fost așezată borna ce arăta Km. 0 într-o posibilă topografie morală. Dar concomitent cu derularea evenimentelor care au schimbat fața și istoria României, Piața Universității s-a transformat ea însăși într-un spațiu artistic, într-o scenă uriașă
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
suport textil, realizate de studenți sau de artiști consacrați, au reverberat, într-un comentariu profesionist, spiritul și mesajul Pieței Universității. Ele au unit cele două componente ale locului, au descărcat tensiunile istoriei și au preluat, în gratuitatea lor, aspirațiile născute aici. Dintre care multe aici au și rămas, ca literă pe zid sau ca desen pe asfalt. Dacă nu chiar ca o cruce grea ce respiră un tardiv și exotic aer medieval. În timp ce Piața fredonează tăcut refrenul sfîșietor al Ecleziastului
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
studenți sau de artiști consacrați, au reverberat, într-un comentariu profesionist, spiritul și mesajul Pieței Universității. Ele au unit cele două componente ale locului, au descărcat tensiunile istoriei și au preluat, în gratuitatea lor, aspirațiile născute aici. Dintre care multe aici au și rămas, ca literă pe zid sau ca desen pe asfalt. Dacă nu chiar ca o cruce grea ce respiră un tardiv și exotic aer medieval. În timp ce Piața fredonează tăcut refrenul sfîșietor al Ecleziastului
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
cu un mileniu și jumătate de literatură, nici repetatele "contribuții" ale dlui Iosif Constantin Drăgan pe teme diverse, de la daci la mareșalul Antonescu, nici intervențiile unor obsedați de eminescologie care caută neobosiți argumente în favoarea tezei bizare a dlui Ungheanu � aici, unele replici timide s-au făcut totuși auzite), nici "traducerea" Codexului Rohonczy de către dna Viorica Enăchiuc*), nici insistența unora și altora în a ne convinge că dacii aveau alfabet și ne-au lăsat dovezi în acest sens, nimic din toate
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
pe care Noica nu o vedea și care nu-l interesa: cum Dumnezeu se face că, vorbind despre tine și numai despre tine, reușești să îi interesezi și pe ceilalți, făcîndu-i să se recunoască în poveștile tale cu toată ființa lor?" Aici intervine dl Robert Șerban: "De ce fapt anume credeți că ține acest lucru". Și definiția: "De capacitatea unui om, numit scriitor, de a descoperi acea zonă privilegiată a afectivității lui, care, în cele din urmă, devine regula afectivității umane în general
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
am putut descifra numele nici mesajul, scrisul fiind detot încâlcit. Am dedus totuși, din versurile � culese pe calculator), altfel gingaș articulate, că este vorba de o autoare � " Am fugit de soare/ ca de un coșmar eliberată"). Transcriindu-i aici strofa finală din Milenii, spre recunoaștere, � S-au adumbrit salcâmii de prea-plinul florii/ s-au adumbrit/ s-au aplecat miratele dumbrăvi de meri roșii/ s-au aplecat -/ nu s-au stins") ne-am amintit că le-am mai avut
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
persoane cu afecțiuni nervoase ce își îmbânzesc frustrările în versuri fără poezie, fără șansă, fără nici un viitor. Rar de tot se întâmplă vreo minune, și atunci luăm autorul dăruit cu har poetic adevărat, îi facem sărbătoare, îl publicăm cu respect aici, apoi îl debutăm în revistă și el devine instantaneu și pentru totdeauna de-al nostru. Dar să vedem care este situația în cazul dvs. Scrieți: "Aș vrea să fiu ceea ce-aș putea să fiu dar nu sunt,/ Aș putea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
de folclor românesc, prezentat la un nivel de exigență corespunzător epocii. Paragraf la care autoarea studiului introductiv, Viorica Nișcov, ține să nu fie pierdut din vedere amănuntul: Prioritatea absolută în timp a colecției nu înseamnă că și versiunile tipurilor atestate aici pentru prima oară la noi sunt automat și cele mai arhaice", citând colecțiile ulterioare din Bucovina ( 1903), Moldova ( 1927 și 1966), Oltenia ( 1982), Argeș și Oltenia ( 2003). În privința ediției de față, dreptul de a fi categorisită drept "prima" revine faptului
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
mai incomode. Aceasta presupunea într-o primă etapă trimiterea în țară a unor ziariști francezi (Mihnea Berindei se ocupa de instruirea acestora). Pentru a nu deveni suspecți în ochii autorităților ei trebuiau să contacteze pe lîngă scriitorii „buni" (termenul are aici doar conotații morale), Manolescu, Pleșu, Dinescu, Liiceanu și scriitori „răi", colaboraționiști, Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Dinu Săraru. La întoarcere, acești jurnaliști occidentali trebuiau să scoată din țară cît mai multe fotografii, filme, manuscrise ale dizidenților, probe ale terorii din România
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
sînt încă un homeless al culturii române, că în prezent lucrez la cel de-al doilea spectacol produs de Centrul Național al Dansului de la Paris, pe care vreau să îl creez cu artiști români, dar pentru care nu am găsit aici nici un spațiu disponibil pentru repetiții... Nu avem încă o locație proprie pentru spectacole și repetiții, în timp ce zeci de scene consumă bani publici menținînd în viață repertorii cu piese jenante... Centrul MAD are mari dificultăți și nu mai beneficiază de accesul
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
alte scene decît în România, pentru că am considerat interesante, utile și onorante propunerile făcute de instituții și festivaluri din diverse țări europene. Mă simt un artist liber și nu am mustrări de conștiință din această cauză. Nu trebuie uitat că aici nu ne produce nimeni spectacolele și că nu sîntem plătiți pentru ceea ce facem. Ba din contră, părem exagerați dacă pretindem vreun onorariu... În timp ce la Paris am o primire foarte bună, în România trebuie să demonstrez la infinit cine sînt și
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
ciorapi, eventualele bube pe care le porți cu tine. Deși nu-mi place să reprezint vreo mișcare și să devin stindard național, consider că prin ceea ce fac particip la ceea ce numiți mișcarea de dans contemporan românesc. Nu trebuie să stau aici și să mănînc salam cu soia... L.T.: Stiu că unele dintre părerile mele critice despre creația d-voastră v-au contrariat, ceea ce nu ne-a împiedicat să avem în continuare relații cordiale. V-ați dori, desigur, și alte unghiuri de
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
Noua Guinee... În schimb, am beneficiat din plin de multe anunțuri teribile de genul "ai noștri cuceresc Europa", "Mihalcea își vinde memoria la Paris", ca să amintesc numai cîteva exemple din presa apărută. Sînt multe de spus, nu cred că avem aici spațiul necesar pentru a dezvolta. Aș adăuga doar că ceea ce numim "critică de dans" este un tărîm destul de special și controversat. Consider că nu sînt de ajuns anumite calități și deprinderi pentru a înțelege lumea pe care o pune în
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
un client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță. Și în depărtare noua casă fumegă, pe colțul cearșafului întins la uscat fâlfâie un fluture
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
cel mai mare, sub acest raport, al criticii este confuzia. Criticul n-are voie să nu știe ce vrea să spună. Proverbul franțuzesc i se potrivește perfect în raționalitatea lui: ceea ce e bine gîndit, se exprimă în mod clar. De aici decurge obligația unei anumite precizii. I-am auzit pe unii matematicieni sau, în general, oameni ai științelor pozitive observînd că un critic literar poate pretinde doar să fie cît mai puțin vag; exactitatea n-ar fi în firea lucrurilor lui
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]