1,853 matches
-
cultură/carte/%E2%80%9Espiritus---un-roman-despre-%E2%80%9Emaiestria--securistilor-albanezi-289992) Rodica Grigore: Putere, teroare, rușine. În: Viața Românească, nr.5/2016 (http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/108 viata-romaneasca-5-2016/45 cronica-traducerilor/2451 putere-teroare-rusine.html) Lecturile Emei Interviu: Marius Dobrescu despre Albania, Ismail Kadaré, comunism și tradiții albaneze (http://lecturile-emei.blogspot.ro/2015/03/interviu-marius-dobrescu-despre-albania.html) Marius Dobrescu: Fascinațía traducerilor că munca de creație. Epoch Times România, 26.22.2012 (http://epochtimes-romania.com/news/marius-dobrescu-fascinatia-traducerilor-ca-munca-de-creatie---179143) Marius Dobrescu - Lansarea cărții Firida Rușinii, de Ismail Kadare Marius Dobrescu: "Ismail Kadare
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
(termen albanez pentru "Carte de rugăciuni") este cea mai veche carte publicată în limba albaneză. Cartea a fost scrisă de , un cleric catolic în 1555. Ea are 188 de pagini și este scrisă pe două coloane. "" este formată din traducerea părților principale
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
(termen albanez pentru "Carte de rugăciuni") este cea mai veche carte publicată în limba albaneză. Cartea a fost scrisă de , un cleric catolic în 1555. Ea are 188 de pagini și este scrisă pe două coloane. "" este formată din traducerea părților principale ale liturghiei catolice în limba albaneză. Ea conține liturghiile de la principalele sărbători ale
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
cea mai veche carte publicată în limba albaneză. Cartea a fost scrisă de , un cleric catolic în 1555. Ea are 188 de pagini și este scrisă pe două coloane. "" este formată din traducerea părților principale ale liturghiei catolice în limba albaneză. Ea conține liturghiile de la principalele sărbători ale anului, comentarii din cartea de rugăciuni, extrase din Biblie precum și extrase din cărțile de ritual și din catehism. A fost scrisă pentru a-i ajuta pe creștini să se roage zilnic. Singura copie
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
extrase din cărțile de ritual și din catehism. A fost scrisă pentru a-i ajuta pe creștini să se roage zilnic. Singura copie originală cunoscută a cărții se află în prezent în Biblioteca de la Vatican. "Meshari" este scrisă în dialectul albanez gheg cu alfabet latin, cu o literă (ћ) din alfabetul chirilic și cu unele litere modificate. Cartea are un vocabular bogat, iar ortografia sa și formele gramaticale par să fie sigure, ceea ce indică o tradiție mai veche a scrierii în
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
cu alfabet latin, cu o literă (ћ) din alfabetul chirilic și cu unele litere modificate. Cartea are un vocabular bogat, iar ortografia sa și formele gramaticale par să fie sigure, ceea ce indică o tradiție mai veche a scrierii în limba albaneză. Dialectul folosit în "Meshari" a fost unul dintre subiectele principale ale lucrărilor științifice publicate de . "Meshari" a fost descoperită în 1740 de Gjon Nikollë Kazazi, apoi pierdută și redescoperită în 1909. În 1930, cartea a fost fotocopiată pentru prima dată
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
(în ) este o zonă maritimă litorală din regiunea Vlorë, care se află pe coasta Mării Ionice la poalele Munților Ceraunieni din sudul Albaniei. Ea nu trebuie să fie confundată cu întreaga coastă maritimă albaneză, care include atât Riviera, cât și zona de coastă în cea mai mare parte plată din centrul și nordul Albaniei. În mod tradițional, regiunea începe la sud de Parcul Național Llogara, continuă în jos de-a lungul coastei prin satele
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
de vârf din sezonul de vară, unele dintre cele mai cunoscute cluburi de noapte din Tirana precum Folie Terrace (cunoscut sub numele Folie Marine la Jale), precum și barurile la modă din cartierul Blloku își mută activitatea de-a lungul Rivierei Albaneze. Aici se află câteva obiective turistice istorice și naturale precum:
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
Liga pentru Apărarea Drepturilor Poporului Albanez (în albaneză: "Lidhja për mbrojtjen e të drejtave te kombit Shqiptar"), denumită comun (în albaneză: "Besëlidhja e Prizrenit"), a fost o organizație politică albaneză înființată la 5 ianuarie 1877 (oficial, la 10 iunie 1878) în orașul Prizren, aflat pe atunci
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Principatele Dunărene înainte de a-și obține independența. Liga a fost înființată la întâlnirea a 47 de bei otomani ținută la Prizren în 10 iunie 1878. O poziție inițială a Ligii a fost prezentată în documentul denumit . În acest document, liderii albanezi își declarau intenția de a conserva și a păstra integritatea teritorială a Imperiului Otoman în Balcani susținând Poartă, si de „a lupta cu armele în mână pentru a apăra integritatea teritoriilor Albaniei”. Deși nu spunea nimic despre reforme, școli, autonomie
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
a conserva și a păstra integritatea teritorială a Imperiului Otoman în Balcani susținând Poartă, si de „a lupta cu armele în mână pentru a apăra integritatea teritoriilor Albaniei”. Deși nu spunea nimic despre reforme, școli, autonomie sau despre unificarea populației albaneze într-un singur vilayet, sub influența lui , această poziție inițială a fost schimbată radical și a avut ca urmare revendicarea autonomiei de către albanezi și chiar războiul deschis cu Imperiul Otoman. Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 a dat o lovitură decisivă puterii
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
început masacre și deportări ale albanezilor autohtoni. Aceste evenimente au influențat Consiliile Locale de Salvare Națională să se unească într-un singur organism de coordonare. La 12 decembrie 1877, albanezii au înființat la Constantinopol Comitetul Central pentru Apărarea Drepturilor Poporului Albanez. Tratatul de la Sân Stefano a declanșat temeri în rândul albanezilor și bosniacilor și i-a determinat pe conducătorii lor să organizeze apărarea teritoriului pe care il locuiau. În primăvara lui 1877, albanezii influenți de la Constantinopol—între care , figură cea mai
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
influențat Consiliile Locale de Salvare Națională să se unească într-un singur organism de coordonare. La 12 decembrie 1877, albanezii au înființat la Constantinopol Comitetul Central pentru Apărarea Drepturilor Poporului Albanez. Tratatul de la Sân Stefano a declanșat temeri în rândul albanezilor și bosniacilor și i-a determinat pe conducătorii lor să organizeze apărarea teritoriului pe care il locuiau. În primăvara lui 1877, albanezii influenți de la Constantinopol—între care , figură cea mai de seamnă a mișcării naționale în primii săi ani—a
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Constantinopol—între care , figură cea mai de seamnă a mișcării naționale în primii săi ani—a organizat un comitet de îndrumare a rezistenței albanezilor. În mai, grupul a cerut o întâlnire generală a reprezentanților tuturor teritoriilor în care existau comunități albaneze la acea dată. Membrii comitetului erau , , Sami Frashëri, , , și . În timpul întâlnirii de la Prizren, 47 de bei au semnat un "" la 18 iunie 1878. Documentul reprezenta o poziție inițială, susținută mai ales de proprietarii de pământuri și de persoane cu legături
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
de la Prizren, 47 de bei au semnat un "" la 18 iunie 1878. Documentul reprezenta o poziție inițială, susținută mai ales de proprietarii de pământuri și de persoane cu legături în administrația otomană. În Articolul 1 al acestui document, acești lideri albanezi își reafirmau intenția de a păstra integritatea teritorială a Imperiului Otoman în Balcani susținând Poartă, legea islamică Sharia, si de „a lupta cu arma în mână pentru a apăra integritatea teritoriilor Albaniei”. Articolul 6 al aceluiași document reafirmă ostilitatea albanezilor
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
țările ilegal ocupate, trebuie să trimitem (akingii) și să luptăm până la capăt pentru a elibera aceste regiuni, inclusiv Muntenegrul”. La prima întâlnire a Ligii, memorandumul ("kararname") nu specifică nimic despre vreo reforma, despre școli, despre autonomie sau despre unificarea populației albaneze într-un singur vilayet. Nu era o cerere de independența a Albaniei, nici măcar de autonomie în cadrul Imperiului Otoman ci, după cum propunea Pashko Vasa, doar de unificare a întregului teritoriu revendicat într-un singur vilayet. Curând, această poziție s-a schimbat
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Frashëri, au trimis o scrisoare Marilor Puteri de la Congresul de la Berlin, prin care cereau rezolvarea problemei albanezilor rezultată în urmă războiului. Congresul de la Berlin a ignorat memorandumul ligii, iar Otto von Bismarck chiar a declarat că nu există un popor albanez și că Albania este doar o „denumire geografică”. Congresul a cedat Muntenegrului orașele Bar și Podgorica și zonele din jurul satelor montane Gusinje și Plav, pe care liderii albanezi le considerau teritoriul lor. Șerbia a obținut și ea un teritoriu în
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
iar Otto von Bismarck chiar a declarat că nu există un popor albanez și că Albania este doar o „denumire geografică”. Congresul a cedat Muntenegrului orașele Bar și Podgorica și zonele din jurul satelor montane Gusinje și Plav, pe care liderii albanezi le considerau teritoriul lor. Șerbia a obținut și ea un teritoriu în care locuiau și etnici albanezi. Aceștia din urmă, în mare majoritate loiali Imperiului, se opuneau vehement pierderilor teritoriale. Albanezii se temeau și de posibila pierdere a Epirului în fața
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
reprezentanți din zonele Kolonjë, Korçë, Arta, Berat, Pârga, Gjirokastër, Përmet, Paramythia, , Mărgăriți, Vlorë, Tepelenë și Delvinë. La început, autoritățile otomane au susținut Liga de la Prizren, dar Sublima Poartă a presat delegații să se declare în primul rând otomani și abia apoi albanezi. Unii delegați, în frunte cu șeicul din Kalkandelen, au susținut această poziție și au pus accent pe solidaritatea musulmană și pe apărarea pământurilor musulmane, inclusiv Bosnia și Herțegovina. Această poziție inițială a ligii, bazată pe solidaritatea religioasă a stăpânilor de
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
cu autoritățile religioase, a fost motivul pentru care s-a propus denumirea „Comitetul Adevăraților Musulmani” (în albaneză: "Komiteti i Myslimanëve të Vërtetë"). Alți reprezentanți, în frunte cu Frashëri, s-au concentrat pe ideea autonomiei Albaniei și pe crearea conștiinței identității albaneze care să nu țină cont de liniile religioase sau tribale. După ce nu au reușit să-și îndeplinească cererile pe cale diplomatică, albanezii s-au lansat pe calea conflictului militar cu vecinii balcanici. Liga de la Prizren avea 30.000 de membri înarmați
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
albanez. Albanezii au refuzat să capituleze. În cele din urmă, Marile Puteri au impus o blocada maritimă asupra Ulcinj-ului și au forțat autoritățile otomane să-i țină pe albanezi sub control. Eforturile diplomatice și militare au reușit să păstreze controlul albanez în Epir, desi și acolo unele teritorii au fost cedate Greciei în 1881. În acel an, Marile Puteri au decis transferul Tesaliei și districtului Artă la Grecia. Confruntat cu presiunea internațională crescândă de a-i „pacifica” pe albanezii refractari, sultanul
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Ligii de la Prizren și familiile lor au fost arestați și deportați. Frashëri, care fusese la început condamnat la moarte, a fost închis până în 1885 și apoi exilat până la moartea să șapte ani mai tarziu. Bariere puternice au blocat eforturile liderilor albanezi de a le insufla compatrioților lor o identitate albaneză, diferită de loialitatea față de regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
și deportați. Frashëri, care fusese la început condamnat la moarte, a fost închis până în 1885 și apoi exilat până la moartea să șapte ani mai tarziu. Bariere puternice au blocat eforturile liderilor albanezi de a le insufla compatrioților lor o identitate albaneză, diferită de loialitatea față de regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
tarziu. Bariere puternice au blocat eforturile liderilor albanezi de a le insufla compatrioților lor o identitate albaneză, diferită de loialitatea față de regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-a înstrăinat pe liderii religioși. Cel mai important factor care îi unea pe albanezi, limba vorbită, nu avea o formă literară standard și nici măcar
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
cu predare în albaneză în cele mai dezvoltate zone revendicate de Liga, si anume Gjirokastër, Berat și Vlorë—unde în școli se predă fie în turcă, fie în greacă. Liga de la Prizren s-a numărat printre cele mai evidente reacții albaneze față de retragerea patronajului imperial otoman asupra albanezilor, după aproape patru secole de dominație asupra Balcanilor. Urmările Războiului Ruso-Turc din 1877 au produs tratatul de la Sân Stefano, care recunoștea idependența și revendicările teritoriale ale Bulgariei, Muntenegrului și Șerbiei. După război, liderii
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]