7,295 matches
-
valea; puțin după aceea, primii cavaleri barbari își făcură apariția la cotitura drumului. 27 O tăcere apăsătoare se lăsase în vale. Barbarilor nu le trebui prea mult să părăsească drumul și să se răsfire pe cele două margini și în albia râului, astfel că, în scurt timp, armata lor ajunsese să se întindă de la o coastă la cealaltă. După ce înaintaseră puțin, se opriseră, însă rândurile lor continuau să se îndesească. Postat cu soldații săi între copaci, Sebastianus înțelese limpede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un câmp de luptă. Burgunzii așteptau. înțelept, Chilperic, se ferise să atace primul, iar acum se pregătea să înfrunte asaltul dușmanului. își dăduse jos de pe cai cea mai mare parte din oameni și îi așezase pe mai multe rânduri în albia râului, în vreme ce cavaleria se răspândise pe maluri și pe drum. Amestecați printre infanteriști, dintre care mulți stăteau cu picioarele în apă, arcașii săi își încercară încă o dată și încă o dată coarda arcului. între timp, hunii își ocupau pozițiile, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le aveau înainte. O fantă de lumină se deschisese în pătura de nori care, până atunci, acoperise valea; un mănunchi de raze se reflecta acum în apa nu prea adâncă a râului, iar reflexele strălucitoare însuflețeau verdele ierbii care flanca albia sa pietroasă și pe acea mai întunecat al brazilor din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea apăsătoare din vale, Sebastianus putea auzi limpede, din când în când, fornăitul cailor robuști ai burgunzilor, plescăitul infanteriștilor în apa vadului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își potriviseră săgețile în arc, iar acum, îngenuncheați între ferigi, ascunși printre copacii groși, așteptau cu fețele încordate și cu o privire încremenită, ce arăta cât erau de concentrați. — Fiți gata! La comanda capilor, infanteria hună porni să înainteze prin albia râului; tot atunci porni și cavaleria, însă la pas. Burgunzii își luară pozițiile de apărare și închiseră rândurile; porniră să înainteze, la rândul lor, repetând de mai multe ori strigătul lor de luptă. De îndată ce formațiile hune ajunseră în bătaia arcurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau prin apa râului. într-un huruit ca de tunet, cele două armate porniseră de acum la luptă. Sebastianus îl văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului și conducând atacul. „Acum!“ îi strigă lui Mataurus, care imediat lăsă brațul în jos. La gestul acela, arcașii se ridicară în picioare și, fără să țintească, trimiseră o rafală de săgeți înspre masa compactă a hunilor ce urlau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adusese cu sine două sau chiar trei tolbe pline, cum, de altfel, obișnuiau și hunii, cu care aceștia aveau multe în comun. înaintea lor, într-un vacarm de voci și izbituri, lupta se întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite cu cuie de fier sau cu dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
formate de pădurea din jur atârnau amenințătoare asupra lacului, dinspre fiecare latură a sa, și se reflectau ca într-o oglindă în suprafața sa perfect netedă, conferindu-i în ceasul acela o culoare metalică, tristă. Frediana își scoase calul din albia torentului și conduse coloana în interiorul taberei. Bărbații care erau deja acolo le veniră în întâmpinare cu strigăte de salut, primindu-și tovarășii ce se întorceau din misiune și întrebându-i cum a decurs. Nu fără surprindere, Sebastianus constată că în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
una dintre ulițele ce se întâlneau la răscruce și continuară așa pentru o bună bucată, traversând câmpia. Fură apoi conduși în sus, pe o coastă domoală; după buza ei se deschidea o vale largă, acoperită cu vegetație de stepă, poate albia unui râu din vechime, dispărut acum ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și soc parfumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber nu-și îngădui să mai șovăie: După mine! strigă, trăgând sabia și dând pinteni calului. Războinicii hiug-nu o porniră după el într-un galop furios mai întâi de-a lungul malului, apoi, împroșcând cu putere apă împrejur, direct în albia râului. Nu avuseseră vreme să tragă cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și fu cât se poate de dură. înaintând prin apa tulburată, care în unele locuri ajungea până la genunchii cailor, războinicii se înfruntară în zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privire în spate. Din cauza luminii firave a nopții, nu putea distinge, în mulțimea amestecată ce umplea vadul și cele două maluri ale râului Aubis, oamenii mingan-ului său, dar era sigur că acesta suferise pierderi foarte mari. Mulți răniți rătăceau prin albia râului, împleticindu-se fără țintă prin apă și cerând ajutor; pe alții, incapabili să se miște, îi târau tovarășii lor și îi depuneau sus, pe mal, fără să poată face altceva pentru ei. în punctele în care apa era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un roi În jocurile știute doar de noi. Suflet de copil cu inima stăpână, Cu ochii obosiți și mămăliga-n mână, O roată toți formam de prichindei La strachina de lemn doar cu mujdei. Cum iarna mai mergeam câteodată Pe albia Tanacului de altădată Și m-avântam crezând că- i înghețată, Dar nu era și mă-ntorceam murată! Nu uit nici de-un coleg, vecinul meu, Ce stâlpi de telegraf el număra mereu, Să știe-n sat cam câți sunt în
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
să-și facă mai ușor o țigară, să caște în liniște, să șuiere la cai, și să se dea și el puțin la spatele trăsurii etc... Dinspre Hălăuca curgea o răceală care nu era încă vânt. Ozana freca aspru prundișul albiei, cu un șuiet fatal, fără început și fără sfârșit, și nu era vizibilă decât prin câteva pete de argint fără forme fixe, tremurătoare, plutitoare - imaginea stelelor diluată în apă. Prin creștetul brazilor de pe muntele scund din față, apăreau câteva puncte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
petrecăreții tăcură și se ascunseră după tufișuri. Erau curioși să vadă cum va reacționa bătrâna. Începuse să se crape de ziuă. Luceafărul de dimineață strălucea singuratic deasupra cimitirului scufundat Într-o ceață ușoară, sinilie, ce se Împrăștia ridicându-se din albia sinuoasă a râului Moldova. Făcându-și semnul crucii, bătrâna Începu să murmure o rugăciune, crezând că venise sfârșitul lumii și că se afla În fața Judecății de Apoi. Aștepta să coboare din Ceruri, pe un tron Înconjurat de flăcări, Fiul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poartă și-ndărăt, Înfigea lumânări aprinse În propriile urme, pe care le marcase mai Înainte semănând din pumni cenușă. Iarna putea fi văzută scăldându-se În copcă, iar vara stătea de multe ori Întinsă pe pietre Încinse de căldură lângă albia pârâului, Încălzindu-se la soare alături de broaște, șerpi și salamandre. Când pregăteau baia de aburi, o găseau stând ghemuită pe policioară, cu găletușă Într-o mână și măturica În cealaltă, având tot spatele acoperit de ventuze. N-o sufocau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau ar fi fost din câlți. La vremea secerișului, babulea Tatiana Începea să se agite. Strângea prin casă tot ce apuca și, la lăsarea serii, luând-o pe albia pârâului, se Îndrepta spre graniță, cărând o groază de pachete, atât de bine mascată cu iarbă și crengi de răchită, Încât de la depărtare ziceai că ai În fața ta o căpiță de fân. Căpița o lua pe cărăruie, urca și cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șapte sute de cuvinte pe zi, În timp ce partenerele lor de viață, douăzeci de mii. Venind aici, ce-i drept, mi-a trecut prin minte să-i extermin. Dar apoi m-am răzgândit. Câteodată e bine să lași lucrurile să evolueze În albia lor firească. Ce rost are, de pildă, continuă el, să strici mușuroiul, dacă el va fi clădit la loc a doua zi? Să zicem că i-aș extermina. Legea echilibrului ce funcționează În Întregul univers va face În așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ba chiar și mai devreme, dacă fermierii o să mai aducă multe vaci. Sunt atâtea vaci care pasc pe maluri că, după ploile de primăvară, râul se transformă într-un canal colector; ouăle de somon de sufocă în resturile lor. Toată albia se distruge. Jina a ridicat ochii. Atunci noi de ce ne-am mai da pe el ? Zach s-a întors cu privirile către fereastră, ca și când dincolo de geam ar fi văzut o întindere de apă, nu hectare întregi de pământ uscat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adânc aer în piept o dată, de două ori, după care s-a întors către fiul lui. Gata, a zis el. Ești concediat. Mary și Jina au sărit și ele în apa mică, în timp ce Drew s-a ridicat în picioare. În albia râului se împleteau cam douăsprezece canale cu curenți diferiți, care se loveau de pieptul lui Drew. Mary a privit cu invidie cum un fuior de apă s-a scurs pe șoldul bărbatului, un altul pe coapsă, iar un alt treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
așa. Eu am încercat să te sun; n-a vrut să mi te dea la telefon. Dar acum gata ! Ai auzit ? N-o să mai înghit nici o poveste despre peisaj. Ăsta-i un ținut dur. La naiba ! Aș putea să umplu albia asta cu motorină și râul ar devora-o cât ai clipi. Râul ăsta o să supraviețuiască și după ce noi toți o să murim. Drew s-a încruntat. Preț de-o clipă a semănat teribil de tare cu taică-su. Chestie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se simțise destul de puternică încât să contemple singurătatea a fost atunci când era cu Naji. Irene a părăsit tabăra. Dincolo de culme era o cărare care ducea către o vale îngustă. Irene a luat-o în zigzag, printre copaci, a traversat o albie de pârâu secată și l-a găsit pe Naji sprijinit de un bolovan. Soțul ei urmărea fumul care se unduia pe linia estică a orizontului. Irene a rămas în picioare, lângă el. Râul nu se mai auzea atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că Jina a murit, Zach insistase s-o caute în continuare în lungul râului. Luni de zile după ce își revenise, bărbatul pleca în fiecare dimineață pe malurile apei și urmărea tot felul de urme de pași care se ițeau din albie și se îndreptau înspre morenele stâncoase. De vreo două ori l-a văzut și bătrânul Ellis, trecând cu barca lui cu motor, dar Zach s-a ascuns în spatele copacilor și l-a evitat. Nu era în stare să îndure gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iar solzii din palmele lui au gâdilat-o; Jina nu izbutea să vadă printre degetele bărbatului, ca și când fiecare era legat de celălalt printr-o membrană. Când l-a sărutat, Jina a început s-audă din nou râul, cu toată că albia era la kilometri depărtare. A încercat să-l țină în brațele ei, dar pielea lui Zach era așa de alunecoasă încât trupul îi fugea dintre palme. Jina s-a îndepărtat de el. Eram gravidă, l-a anunțat ea. Apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ȘTEFAN) (Gheorghe PAȘA) (Liviu Ioan MUREȘAN) așteptarea, o execuție lentă mă bântuie o liniște grea un gol îmi delimitează privirea nu pot să dorm de câteva nopți mă gândesc la ziua în care voi ieși din mine ca apa din albie mă voi revărsa peste crăpăturile uscate ale pământului totul pare să fie pregătit nu protestez încă trăiesc printre oameni locația îmi priește femeile îmi fac cu mâna din când în când joc șah negrul câștigă mereu e o chestie de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de frecare a aerului cu lichidul. PÎnă acum n-am realizat că berea poate scoate sunete atît de jalnice. — Sper că bei o sticlă de bere. Nu de aceea venisem pînă aici. Foamea mă Împinsese de fapt spre microbuzul de pe albia rîului secat. Dacă stau și mă gîndesc, nu mîncasem decît un castronel de soba de dimineață. Asta nu Înseamnă că n-am avut unde să mănînc, pentru că mai sînt Încă suficiente restaurante vechi, dintr-acelea de care destul de rar Întîlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi se păreau cu totul altfel decît Îmi imaginasem. Mașinile nu erau aliniate și nici legate una de alta prin cordoane de lumini, nu se cînta muzică, nu era agitația de la festivaluri. Lanternele roșii se legănau În vînt și pe albia rîului larg și secat se aflau Împrăștiate mai multe microbuze cu gurile lor sumbre și palide deschise. Erau dispuse În semicerc, la intervale neregulate și Îndreptate În toate direcțiile. Mie mi-a atras atenția priveliștea de pe partea cealaltă a rîului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]