1,931 matches
-
au fost redactate relativ târziu. Totuși, ele sunt plasate la începutul Bibliei, pentru că exprimă, potrivit concepției teologice, adevăruri fundamentale despre lume și om: creația, originea și împlinirea ei în Dumnezeu, omul, drama păcatului și speranța mântuirii. Este vorba de mituri, alegorii sau simboluri ale unor adevăruri religioase sau legende. Aceste evenimente mitice sunt: crearea tuturor lucrurilor și a omului de către Dumnezeu și, de asemenea, păcatul omului, care ar fi avut loc la un moment dat în timp, conform mitului. Mesajul care
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
pe o “romanță” plină de invenții. El și editorul său știau că tot ceea ce el scrisese era absolut incredibil și, cu toate acestea, ei puteau pretinde că e adevărat (și dacă nu, cel puțin putea fi citit ca și o alegorie valoroasă) - acest joc complex făcând ca această operă să se situeze în cea de-a patra coloană a modelului prezentat mai sus. Publicarea romanului "Robinsos Crusoe" nu a dus la o reformă a industriei cărții, la jumătatea secolului al XVIII
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Boethius apare pentru prima dată o discuție detaliată a problemei universaliilor, o încercare consecventă de a echilibra raportul dintre filozofia antică și doctrina creștină și, cu atât mai semnificativ, încercări de a argumenta rațional (spre deosebire Augustin, la care predomină alegoriile și analogiile) opțiunea pentru anumite adevăruri. Din punctul de vedere al metodei, Boethius pare a fi primul gânditor care își organizează discursul sub formă de "quaestiones", adică sub forma unor întrebări. Boethius s-a născut la Roma între anii 475
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
distanțează de tatăl său, Seneca Retorul; Marc Aureliu se opune maestrului său Fronto, retor; Augustin se opune lui Symmachus și lui Praetextatus . Boethius, prin Consolarea filosofiei, părăsește delectările Muzelor poetice în favoarea unei „doamne” mai alese: Filosofia. Splendoarea inegalabilă a acestei alegorii este în măsură să dea o cheie de interpretare întregului text. Oarecum tot pe urmele lui Socrate, Filosofia îl scoate pe Boethius din „letargie” spunându-i că „este timpul lecuirii, nu al plânsului”. Ceea ce urmează reprezintă dialectica boethiană a „pregătirii
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
satanice" i-a adus lui Rushdie premiul "Whitbread" și o nominalizare la premiul "Booker". Dincolo de conotațiile considerate blasfemiatorii la adresa islamului, criticii literari au subliniat și valoarea literară a acestuia: "Versetele satanice" este o carte care își are locul alături de marile alegorii ale identității din literatura universală, precum "Călătoriile lui Gulliver", "Candide" sau "Viața și opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman". Fac apel la toți musulmanii să citească "Versetele satanice" și să nu dea curs unor provocări care pot veni din partea altor persoane
Salman Rushdie () [Corola-website/Science/299223_a_300552]
-
Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, toți nume cunoscute în perioada interbelică. Pe fațada sudică, sculptorii Mac Constantinescu și Constantin Baraschi au dăltuit fiecare câte o reprezentare simbolică a "Victoriei". Amplasate identic pe fațada de nord se găsesc alegoriile "Bărbăție" de Ion Jalea și "Credință" de Constantin Baraschi, precum și alte două "Victorii" create de Cornel Medrea și Dimitrie Onofrei. Lucrările decorative de la vechiul Arc de Triumf, realizate în 1922 de sculptorul Dumitru Mățăoanu, nu au mai fost folosite la
Arcul de Triumf din București () [Corola-website/Science/299812_a_301141]
-
și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 - 1890). Clădirea Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanș scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași () [Corola-website/Science/299858_a_301187]
-
Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanș scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași () [Corola-website/Science/299858_a_301187]
-
trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanș scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe și îngeri și încadrat în stucatura rococo; Candelabrul din cristal de Veneția cu 109 becuri. În prezent, această clădire găzduiește și Opera Națională Română Iași. Până în 2011 Naționalul din Iași își desfășoară activitatea în mai
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași () [Corola-website/Science/299858_a_301187]
-
cu elemente de viață privată și lasă impresia cititorului că pătrunde în intimitatea scriitorului. Dostoievski continuă să cultive în articolele sale un melanj de specii jurnalistice și beletristice: eseul, memoriile, povestirea, schița, analiza (psihologică, politică, literară), sinteza, satira, pamfletul, polemica, alegoria sau corespondența cu cititorii. Un asemenea material eterogen, inegal tematic, dar și calitativ, poate fi încadrat doar cu foarte mare greutate de criticii literari. De altfel, antologiile de astăzi ale "Jurnalului" rețin doar câteva, cele mai semnificative estetic, din sutele
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
luminează fosforescent scena intimă a sărutului. Măiestria decorativă a lui Klimt se poate observa pe exemplul oferit de covorul de flori întins la picioarele celor doi îndrăgostiți, pe care figurile unite în îmbrățișare au încremenit într-o imobilitate statuară. Prin alegoria femeilor, care apar în tablouri ca ""Nuda Veritas"" (1899) sau ""Danae"" (1907), reprezentate sub chipul unor frumoase roșcate, Klimt evidențiază preocuparea sa pentru temele erotice. Faptul că împrumută teme din mitologie atenuează caracterul lasciv al compozițiilor. Tablourilor sale le este
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
oreficerie de la Vittore Ghiberti. Între anii 1536 și 1539 călătorește prin diverse orașe ale Italiei (Romă, Arezzo, Florența, Veneția), realizând o serie de picturi, printre care portretul ducelui Alessandro de' Medici, o compoziție cu "Nașterea Domnului" pentru schitul din Camaldoli, alegoria pe tema "Concepției Imaculate" pentru biserică ""St. Apostoli"" din Florența. În anul 1550 apare prima ediție a operei de care este legat renumele lui Văsari: Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani da Cimabue insino a' tempi noștri
Giorgio Vasari () [Corola-website/Science/298889_a_300218]
-
evenimente istorice, naturi moarte, portrete de patroni și oameni de curte, dar și lucrări artizanale. Tabloul "Vedere din Delft", de Jan Vermeer, era unul dintre favoritele lui Marcel Proust, care-l include în episodul morții lui Swann, de fapt o alegorie a propriei sale morți. Universitatea Tehnică din Delft (, abreviat "TU Delft") este una din cele trei universități tehnice din Țările de Jos. A fost fondată ca o academie de studii în ingineria construcțiilor în 1842. Astăzi TU Delft are aproximativ
Delft () [Corola-website/Science/297740_a_299069]
-
reiese că cei doi corifei ai Școlii Ardelene aparțineau etniei rome”. Această interpretare ignoră contextul alegoric și ironic, asupra căruia autorul "epistoliei" atrăgea atenția: „Însă tu bagă de samă bine, căci toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțeleg ș'alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecînd. Cel înțelept va înțelege!” Istoricii literari George Călinescu și Nicolae Manolescu nu au dat interpretări ale acestor pasaje din
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
supranaturală. Această artă, gravitând în jurul dramei muzicale, trebuia să dea naștere acelei opere naționale, care să fie pentru germani ceea ce tragedia clasică fusese pentru grecii antici. Drama muzicală wagneriană se opune divertismentului operei tradiționale, bazându-se pe o acțiune sacră, alegorie a dramei interioare, printr-o unitate indisolubilă cu textul, scris de Wagner însuși pentru majoritatea partiturilor sale. Wagner introduce ca inovații „melodia infinită" și „motivul conducător" ("das Leitmotiv"), procedeu simbolic de sugerare și evocare a unor teme psihologice, a unor
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
De pilda, “O odă întoarcerii lui Cromwell din Irlanda”. În ciuda convingerilor lor republicane, ei au scăpat nepedepsiți în timpul Restaurației lui Carol II după care Milton a scris unele din cele mai mari opere ale sale, cu mesaje politice ascunse în alegorii. Thomas Browne a fost un alt scriitor al perioadei; un erudit posedând o vastă bibliotecă, a scris mult despre știință, religie, medicină și esoterism. John Milton, autorul poemului epic Paradise Lost, și Andrew Marvell sunt poeții reprezentativi ai perioadei de
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
violente au fost forțate să intre în ilegalitate, și mulți dintre cei ce au servit sub Interregnum și-au pierdut pozițiile deținute. John Bunyan se remarcă între scriitorii religioși ai vremii. "The Pilgrim's Progress" al lui Bunyan este o alegorie a salvării și un ghid al vieții creștine. În loc să se concentreze pe escatologie sau răsplata divină, Bunyan scrie în schimb despre cum sfântul individual poate fi triumfător în lupta cu tentațiile minții și ale trupului ce duc la damnațiune. Cartea
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
În 1728, totodată, John Gay a revenit pe scena teatruuli cu "Opera de trei parale". Opera lui Gay era scrisă in limba engleză și relua povestea lui Jack Sheppard și a lui Jonathan Wild. Totuși aceasta părea a fi o alegorie pentru Robert Walpole și regizorii Companiei de Teatru South Sea și astfel opera de continuare a lui Gay a fost interzisă înainte să fie măcar jucată. În 1737, teatrul secolului al XVIII-lea se poate spune ca ajunge la finalul
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Adevărul", "Bunătatea" și "Frumusețea". În scena înfățișând Parnasul, Rafael identifică "Frumusețea" cu muzica și poezia, "Bunătatea" este exprimată de virtuțile fundamentale, iar "Adevărul", legat de noțiunea rațiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antică. "Școala din Atena" este o alegorie a filozofiei. În centrul tabloului apare Platon, ținând într-o mână dialogul "Timaios" iar cu cealaltă mână arătând spre cer, lumea ideilor desăvârșite, alături de el Aristotel ține în mâna stângă "Etica", iar cu dreapta arată spre pământ. Aceste gesturi pot
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
a operelor de artă egiptene sunt anonime tocmai fiindcă artistul nu era socotit demn de o cinste deosebită. Pe de altă parte, arta egipteană era o artă angajată, având scopuri precise. Ea nu urmărea realizarea frumosului ci să reprezinte o alegorie a binelui, a virtuții. În ceea ce privește conceptul de “frumos” în egipteană se știe că acest termen are și sensul de “bun” (moral și utilitar) și sensul de “frumos” (estetic). Aceste tendințe sunt vizibile încă din imperiul vechi, unde cele două sensuri
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
s-a reorganizat treptat, influentată de copiști, traducători, poeți, istorici, filosofi, etnografi și folcloriști și mai puțin teologi. Conținutul mitologic a fost determinat de operații complicate de triere, interpolare, replicare filosofică, resistematizare istorică, restilizare poetică (cu filtrarea narațiunii mitice prin alegorie) și eventual includerea în ideile religioase. Intervențiile și influențele reciproce au creat mitologii care pot include diferite surse și concepte. De-a lungul timpului s-au evidențiat diferite tipuri de mituri. "Miturile rituale" explică eficiența unei anumite practici religioase sau
Mitologie () [Corola-website/Science/296528_a_297857]
-
numai 80 de ani de la construcția sa, în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944, o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din București, str. Vasile Alecsandri nr.
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
văzută despărțirea lui Paris de nimfa Oinona, ilustrarea visului lui Poliphilio, Dionis alături de Semele și Io, Zeus alături de Io ori legendă ermetica a nașterii lui Moise. Un cercetător precum Edgar Wind interpretează tema mult mai general, văzând în lucrare o alegorie pastorala a vietii omului. Soldatul întruchipează în această interpretare puterea (Fortitudo), femeia este Caritas. Virtutea masculină și cea feminină nu trebuie să se teamă de furtună care se anunță. Din punct de vedere stilistic, "Furtună" reprezintă fază de maturitate în
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
apoi motivul reprezentând buna credință a confreriei și pe care Gustave Kobbé îl numește " motivul Fraternității în Artă", mergând crescendo până la un "forte "expunând motivul Idealului artistic, care în cele din urmă se suprapune temei maeștrilor cântăreți. Această temă este alegoria luptei dintre spiritele progresiste și cele conservatoare. După care se înalță o frumoasă frază plină de putere emoțională, a cărei idee este ceea ce îl determină pe Walther să participe la concursul de canto: dragostea pentru Eva; acesta este motivul "Ardorii
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
executat în stil neoclasic, care a introdus simbolistica mitologică și alegorică în sculptura românească. Frontonul o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck. Opera sa („Domnița Bălașa”, „Spătarul Mihail
Karl Storck () [Corola-website/Science/308693_a_310022]