4,178 matches
-
și să poată intra în cuptor siguri că se vor transforma în ceea ce trebuie să fie. Câinele Găsit se ridicase pe labele din spate și-și sprijinise de planșă labele din față ca să vadă de mai aproape cele șase momâi aliniate în fața lui. Adulmecă o dată, de două ori și imediat își pierdu interesul, dar nu destul de repede ca să evite palma seacă și dureroasă pe care stăpânul i-o dădu peste cap nici repetarea cuvintelor dure pe care le auzise înainte, Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și ele, cu ajutorul căldurii și a brizei, eliberate de umezeală și pregătite pentru copt. Olăria părea că se odihnește după o mare oboseală, tăcerea se culcase să doarmă. La umbra dudului negru, tatăl și fiica priveau cele șase sute de păpuși aliniate pe planșe și li se părea că făcuseră treabă bună. Cipriano Algor spuse, Mâine nu lucrez în olărie, Marçal nu trebuie să facă singur toată treaba de la cuptor, iar Marta spuse, Cred c-ar trebui să ne odihnim câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îmbraci și în negru, dar trebuie să plătești în plus, intri într-un vestiar unde o voce dintr-un megafon îți poruncește să-ți pui cizmele, impermabilul și pălăria, și imediat intri într-un soi de coridor unde oamenii se aliniază în șiruri de câte patru, dar cu destul spațiu între ei ca să se miște în voie, eram cam treizeci, câțiva pentru prima oară, ca mine, alții care, din cât mi-am dat seama, veneau acolo din când în când, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
poate umple golul. Nu mi-au publicat Inimă și patimă fiindcă nu aparțin clicii templiere. A trăi ca și cum ar exista un Plan: piatra filosofilor. If you cannot beat them, join them. Dacă Planul există, e de-ajuns să i te aliniezi... Lorenza mă pune la probă. Umilință. Dacă aș avea umilința să invoc Îngerii, chiar fără să cred În ei, și să trasez cercul potrivit, aș avea pace. Poate. Crede că există un secret și te vei simți inițiat. Nu costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
morți. Printr-o Întâmplare cumplită, cei doi morți erau din San Davide, un sat mai sus de ***, iar familiile lor cereau să fie Înmormântați În micul cimitir local. Comandamentul partizanilor hotărâse că trebuiau să fie niște funeralii solemne, cu companiile aliniate În formație, cu carele funebre Împodobite, cu fanfara muzicală a primăriei, cu părintele paroh al catedralei. Și cu fanfara de la oratoriu. Don Tico acceptase imediat. Înainte de toate, spunea el, pentru că Întotdeauna a fost antifascist. Apoi, așa cum șopteau ceilalți din orchestră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și se renovează peste tot. Acesta e progresul, tovarășe! De ce ar trebui să Înceteze acest zgomot optimist, doar pentru că tu vrei pace și liniște? E adevărat, sunetul bormașinilor și ciocanelor pneumatice este tot atît de omniprezent În America precum mulțimile aliniate la rînd În fața restaurantelor noi, vineri seara. Dar Wakefield are senzația că proiectul din vecini este de altă natură. Nu este nici construcție, nici renovare: este ceva ce se numește restaurare. Nu știe nici măcar ce Înseamnă asta, dar sună fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
compoturi, fructe 1 lighean, vată, tampoane igienice, pentru femei fotografii cu conținut decent (în nr. rezonabil). Gardianul meu vine. Deschide cu cartela sa ușa spre interiorul Rahovei. Sunt liber în pușcărie. Merg prin prima curte interioară, curtea de munci. Merg aliniat cu gardianul. Se aud strigăte: „Bă, labă tristă!“, „Bă, tu mai rău răhățești lumea!“, „Bă, la mă-ta și-a rupt foamea gâtul!“. Îmi repet în cap că vorbele astea nu sunt despre mine, că nu pot niște infractori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-mi vorbește nimeni, dar gardienii ce caută pe metereze? Pușcăriașii de ce mă privesc? Trec prin alte controale. Un alt gardian mă pipăie de jos în sus. Parcă vreo foame chiar și-a rupt gâtul la maică-mea pe gresie. Merg aliniat până la intrarea secției. Sunt anunțat cu un urlet de sonerie. O cheie uriașă intră în broască. Intru. Sunt predat comandanților. Stau de vorbă despre scopul și durata vizitei. Aștept. Alt gardian merge după unul dintre meseviști. Se deschide iar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
coșurilor, fluturându-și lin aripile lor albe. Instrumentiștii, care tocmai făcuseră o pauză, au început să cânte iar, cu și mai mult năduf, același marș. În cele din urmă, vaporul se apropie destul de mult ca să se poată distinge chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de la infirmerie. — Se pare că ești bine documentat. — Normal. — Bănuiesc că nu după o singură experiență... nu doar după o noapte de beție, nu? Prin ușa întredeschisă se vedea un șir de celule, ca niște cuști, cu sandale din paie aliniate în fața fiecărei uși. După numărul de sandale, au presupus că sunt trei-patru persoane într-o celulă. O femeie șchioapă se întorcea de la toaletă, însoțită de un gardian. Le-a aruncat un zâmbet plin de înțeles în timp ce intra în celulă. Polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
iasă-n cale bărbatul visurilor ei. N-o să fie sărac și idiot precum Gaston. Își imagina un bărbat puternic, bine făcut, un tânăr curajos, nebun după ea. Takamori era la barul lui favorit din Hibiya, Otafuku, cu sticlele de bere aliniate în față. Căzu pe gânduri câteva clipe, apoi mâzgăli ceva în carnețel. — Ce faci, Higaki? îl întrebă prietenul lui, Iijima, care stătea lângă el. Iijima se strădui să vadă ce scrisese. — Nu fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În dormitorul principal, e clar ca lumina zilei că Linda și Michael n-au nici o intenție să se mute ca să ne facă nouă loc. Romanele de doi bani ale Lindei sînt așezate stivă pe raftul de cărți, pantofii ei sînt aliniați pe podea, iar pe spătarul fotoliului din colț sînt drapate cîteva șaluri de cașmir. Cu toate astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele celor doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mărșăluiască în afara bătăii arcurilor noastre. Rotari, dornic de luptă, se întreba de ce se purtau astfel, iar eu n-am putut decât să presupun fie că erau în refacere, fie că pregăteau ceva. A treia zi spre amiază avarii s-au aliniat, și-au întins arcurile și, în valuri, ne-au împroșcat cu roiuri de săgeți. Nimeni n-a fost lovit, deoarece au acționat lent, permițându-ne să ne adăpostim pe după creneluri. De fapt, nu intenționau decât să măsoare distanța tirului. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de urletele mojice de la hipodrom; în schimb, era un zumzet necontenit, centrul privirilor fiind persoanele din imediata apropiere a lojii imperiale sau cele îndepărtate recent de împărat. Garda imperială și-a făcut apariția, cu lăncile la picior, și s-a aliniat în două pătrate. Primul în jurul lojii imperiale și al doilea înconjurând un spațiu puțin mai mare, în care eram cuprinși și noi. Heraclius și-a făcut intrarea, având o expresie a feței ciudată, ceva între tristețe, plictis sau oboseală. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a se căsători cu ea. Pe misterioasa logodnică a tatălui, Aris o Întâlnise doar după un an, la clinică. Petrecuse mai bine de jumătate de oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape se aliniau În fața mării. Era miros de alge, de scoici și de cocos proaspăt. Ostia Îi plăcu imediat. Ca și Emma de altfel. Pe malul mării, Salvatore insistase să-și cumpere o minge. Altfel, ce să facă o zi Întreagă cinci militari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e un arsenal Întreg. Și el, pistolarul, mirele, e În mijlocul lor - ca un martor. Monument stânjenitor al propriului său trecut, al propriului său eșec. Un alt polițist, Îngenuncheat, se pregătește să golească o cutie de carton cu casete video. Le aliniază pe podea. Nici un film porno, de aventură, de acțiune sau de război, nici măcar desene animate. Singurele filme ce Îl pot interesa pe un tată. Viața inaccesibilă a copiilor. Nestatornica lor schimbare. Filmele de familie ale vacanțelor, etichetate toate - vara 1996
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a chemat-o apoi destul de des pe Bilha la el în luna aceea, mai ales în serile când Rahela era plecată la vreo naștere. Iacob și cea de-a treia soție vorbeau puțin atunci când erau împreună, dar corpurile lor se aliniau în poziții îndrăznețe, aducându-le amândurora multă plăcere și relaxare. - Iacob zicea că-l fac să se simtă liniștit, povestea Bilha cu mândrie. Și Bilha a rămas însărcinată. Rahela a primit vestea cu sărutări și s-a bucurat alături de sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram singura lui sursă de fericire și, timp de câteva săptămâini, zeița și cu mine ne-am contopit. La începutul celei de-a patra luni, familia s-a adunat în marea cameră unde Nakht-re stătea cu asistenții lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe. Degetele lui se curbau pe noile perii pentru trestie și a apucat un vas rotund pe care se amestecau cernelurile. Apoi a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a venit să vomit, iar Janika plonja mereu în direcția falsă, așa că eu am câștigat concursul la plonjări, Janika era deja alb ca varul, știa ce înseamnă asta, însemna că eu voi începe să șutez, ca să exersăm șuturile, nea Gică alinia unsprezece mingi, apoi unul dintre portari se așeza la trei metri de ele, iar celălalt, luându-și avânt, trebuia să șuteze, încercând să-l nimerească-n cap cu mingea, și n-aveai voie să te ferești de minge, trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
agale până la capătul terenului, și a înfipt-o, lângă poartă, în pământ, am măsurat, a strigat către muncitorul pe nume Feri, de aici se începe, în linie dreaptă. Atunci Prodan și muncitorul pe nume Feri ne-au pus să ne aliniem, nu obligatoriu după înălțime, important era să stăm frumos aliniați, nu prea departe unul de celălalt, iar când ne aliniaserăm cu toții, muncitorul pe nume Traian i-a dat și lui Prodan o sapă, așa, a spus, tu nu trebe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Feri, de aici se începe, în linie dreaptă. Atunci Prodan și muncitorul pe nume Feri ne-au pus să ne aliniem, nu obligatoriu după înălțime, important era să stăm frumos aliniați, nu prea departe unul de celălalt, iar când ne aliniaserăm cu toții, muncitorul pe nume Traian i-a dat și lui Prodan o sapă, așa, a spus, tu nu trebe să muncești, doar să le arăți celorlalți cum se folosește unealta, ia înfige-o frumușel în pământ. La început, Prodan n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o luăm, șoricelul a scăpat din mâna lui Puiu dispărând în lan, între timp i-am văzut și pe cei de pe strada vecină răsărind din lan, erau ușor de recunoscut după vopseaua roșie cu care se pictaseră pe față, erau aliniați pe două rânduri, în față cei cu praștiile, iar în spatele lor, la vreo zece metri, arcașii, suflătoare n-am văzut la nimeni, și cu toții au început să tragă, ne-am aruncat repede pe burtă și am început să înaintăm târâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă după ușă, și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
azvîrli cartea cît colo. Ieși Încetișor, scoase din buzunar șperaclul pe care-l „luase cu Împrumut“ de la recepție și se Îndreptă spe camera lui Lucas. După ce făcu ochii roată prin Încăpere, deschise dulapul și zîmbi compătimitor la vederea șirului perfect aliniat de pantofi de oraș, identici, luxoși, bine lustruiți, impecabil rînduiți, cu excepția unei perechi complet distruse de apă și de noroi. Continuîndu-și scotoceala tăcută, nimeri peste o valijoară pe care o deschise fără să șovăie. Conținea dosare pe care Marie le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]