2,202 matches
-
internat numai pentru câteva analize, totul va fi bine. O trag lângă mine și o așez pe genunchii mei, draga mea, cum ai ajuns aici, cum ai reușit să ne găsești, chiar acum voiam să te sun, dar ea spune alintându-se, vecina de jos mi-a spus că a fost la noi ambulanța și l-a luat pe tati, mi-a comandat un taxi și am venit aici singură, vocea ei este impregnată de mândrie, iar șoferul a fost extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl privesc, să-mi schimb părerea, dar eu nu mă sinchisesc, așa că, în cele din urmă, se duce să se întindă pe prosopul lui. Am sentimentul că acum el e cel care ar vrea să mă atingă sau să se alinte, dar eu nici nu mă gândesc. Sunt supărată, aproape furioasă. Întâmplarea asta îmi amintește de toate momentele cu Patrick, când nu eram pe aceeași lungime de undă și ieșeau scântei, de toate neînțelegerile, când unul voia o îmbrățișare sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ești deja faimos În tot arhipelagul dintre Sumatra și Port-au-Prince, tratezi cu englezii, la căpitănia portului Darwin ești Înregistrat drept Kurtz și de-acum devii Kurtz pentru toată lumea - și Jim Cânepă pentru indigeni. Dar Într-o seară, În timp ce fata te alintă În cerdac și Crucea Sudului scânteiază ca niciodată, vai, cât de diferită de Ursa Mare, tu Înțelegi: ai vrea să te Întorci acasă. Numai pentru puțină vreme, ca să vezi ce-a mai rămas din tine prin locurile acelea. Iei șalupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu Breaking the Law. Uneori apelez și la Marilyn Manson, cu Obscene. Efectul e mereu același: țâșnește din pat, îmi trage o palmă peste ceafă, oprește casetofonul și se întoarce în culcuș pentru încă o jumătate de oră. Apoi se alintă: câte sarmale cu urdă mi-a adus ea mie, câte prăjituri cu nucă, ce zgârcit eram eu... - Și nici măcar biscuiți nu mi-ai luat, doal o singulă daaată! - De mai multe ori! protestez eu. - Dă-mi rujul! I-l dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cum își așterne fiecare, așa doarme! Am copii majori, vaccinați, cu studii, să se descurce! Și-așa nu mă ascultă dacă le zic că nu sunt pe drumu’ ăl bun. Ia să ne vedem noi de viață, Pirătuțule - așa o alintau în familie -, și să ne bucurăm de cât mai avem de trăit. Că prea am tras la jug în viața asta! Las’ să dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și mă omoară bărbatu-meu dacă mă întorc acasă fără el! Ieșise din schimbul de noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doar, doar o frunză se mișcă în jurul porumbelului cu albastru de speranță. Dar acum, parcă citindu-mi gândurile, lacrimile tale varsă o melodie tristă. Unde ești? De ce mă chinui? Poate ai să vii. Un pic trebuie să aștept. Așa mă alintă melodia de pian. Doar ea mă ceartă și mă ceartă. Tu unde ești să mă cerți și să ai grijă de mine? În mine doar o melodie poate să vorbescă, dar lacrimile izbucnesc și aduce ura odată cu ea. Te rog
Armonie la pian. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Sandu Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2318]
-
plăcută a dragostei împărtășite. Am vrut să-ți fac pe plac și uite ce-am făcut. — M-ai rănit, când ai vrut să fii și tu romantic, își încheie Teofana bluzița zâmbind. — lartă-mă, o așeză cu capul pe pieptul lui alintându-i sânul cu mângâieri și sărutări peste bluziță. Am fost bădăran, te-am rănit, am fost romantic, dar tot nu mi-ai răspuns la cererea mea. — Mă mai gândesc, îl pune pe jar Teofana. — Ce să-nțeleg? Ne întâlnim mâine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vei fi tu. Aici va lua ființă primul noastru copil, îi mângâie tandru pântecele Cezar. — Voi arăta ca naiba, zâmbește Teofana. — Vei fi cea mai frumoasă mămică, Cezar nu se poate abține să n-o sărute și Teofana să se alinte în brațele lui. Să știi că după naștere, femeile devin foarte frumoase, chiar și acelea mai urâțele. Cu cât mai multe nașteri, cu atât mai multă frumusețe, o încearcă Cezar. Nu zău. Eu sunt chiar atât de urâtă? — Ești frumoasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe acela prăbușit în nesimțire, pe divan. Surâsul ei vast, spumos, descoperă o pauză întunecată, opacă, chiar în mijlocul maxilarului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pieptul lui Dănuț. De unde se azvârle iarăși la pământ, chitită pe șotii, amușinându-i curioasă pe ciudații companioni ai Lunganului, cu scâncete și cu zvâcnituri frenetice, dintr-un mertic de coadă! Cățelușul mic, mic, mic, ce-avea el pe sub buric? o alintă Dan. Potăița se rostogolește pe jos, printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nadinei, care, din perete, deasupra patului, îl urmărea cu ochi galeși. Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Are, adică, tot ce-i trebuie pentru a ne oferi o imagine sintetică a imaginarului nostru mult mai răspîndit : o referință explicită la un trecut de demnitate prin personajul carismatic și ușor misterios al haiducului, un topos neaoș și pitoresc, alintat cu duioșie prin diminutivul fîntîniței și apoi afirmarea fermă și irecuzabilă a unicității : sîntem simply the best ! Cine nu crede este fie măgar, fie american incult (a se vedea o bună parte a comentariilor autohtone la faimoasa emisiune a lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întrebări mirate și confirmări entuziaste. Apogeul este atins de povestea despre „degustarea de pahare”, despre care chiar că nu auzisem, degustare cu același vin băut din pahare de forme diferite pentru a vedea care dintre ele este mai capabil să alinte mai savant papilele noastre gustative și să pună mai mult în valoare calitățile vinului respectiv. Totul îmi aduce aminte de surpriza mea la o primă vizită în Franța, cînd cîțiva colegi s-au încins în jurul unei discuții despre vinuri timp
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ca un om ajuns la maturitate să mai filosofeze încă, astfel că cei ce filosofează îmi fac o impresie foarte asemănătoare cu alintarea și joaca unor oameni maturi. Când văd un copil, căruia îi este îngăduit să se comporte astfel, alintându-se și jucându-se, îmi face plăcere și consider că este un lucru agreabil care șade bine unui copil de condiție liberă; pe când, dacă aud un copil vorbind cu seriozitate, îmi face o impresie dezagreabilă, îmi supără urechile și socotesc
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fel. Era foarte schimbată, ca și când s-ar fi maturizat cu câțiva ani. Căpătase în ținută un soi de mândrie și sfidare. Arăta acum că nu mai șovăie, că, în fine, știe ce vrea, e matură și puternică. Nu se mai alinta în timp ce vorbea cu colegele, ci, în tot ce spunea, avea o anume suficiență enunțiativă, semn al experienței, după părerea ei. Era femeie, nu mai avea timp să-și pună întrebări, să mediteze, ea știa. Din cauza acestui "stil înalt" pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sofa, mîncîndu-și cu lingurița minusculă de argint dulceața de nuci verzi de pe farfurioară și îndemnîndu-mă, ca altădată, să beau din paharul de cristal vinul ușor, în care se simțea aroma de scorțișoară. Repetiția era posibilă: Gina era din nou fetița alintată pe care o știam, cu ochi galbeni și ten lucios, cu buze pe care nu citeai decât o veselie castă. Am stat de vorbă până s-a întunecat, eu înfășurîndu-mi părul ei pe deget, ea povestind și râzând, jucîndu-se cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmă că o să trebuiască să ne taie burta și începuserăm de pe acum să ne plângem soarta. Ne luam seama însă și treceam la discuții mai copilărești, chiar cam voit copilărești, pentru că nimic nu ne plăcea mai mult decât să ne alintăm ca niște mâțe. Pe seară, după ce fetele s-au dus, străbătând aerul vinețiu, plin de zmee, pe la casele lor, am privit înspre câmpul care începea să se înroșească de amurg și i-am văzut venind. Erau două siluete incredibil de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de flori, și parfumuri, și pudre franțuzești, și blănuri, și toalete de la Paris, și ce gelos era când o ducea la baluri, la Cercu Militar... Și Lulu n sus, Lulu-n jos, că pe el Gheorghe-l chema, numa baba îl alinta Lulu. Lulu-n sus, Lulu-n jos, că sucită, că învârtită... — Așa, zicea baba, au fost anii cei mai fericiți din viața mea ! Totdeauna am avut plăcere să mă distrez, dar nu știu cum s-a făcut, în tinerețe n-am prea avut parte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aici. — Ia diferite obiecte. Cred că le ia, le ascunde, și pe urmă le găsește. Devine din ce în ce mai ciudată. I-am cerut cafele ca s-o fac să plece. Ar trebui s-o răsfeți un pic. Vrea și ea să fie alintată. — Nu zău! — Platon afirmă că unui sclav nu-i poți comunica altceva decât porunci. Tu traduci perfect observația asta în fapt. Acum că stau să mă gândesc, nu te-am auzit niciodată comunicându-i lui Ruby ceva care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi devia gândurile de la filozofie. Dacă, în trecut, ar fi stabilit între el și Hattie o relație directă, afectuoasă, un modus vivendi obișnuit! Din câte observa la colegii lui, alți bunici erau prieteni cu nepoatele, le țineau de mână, le alintau, le luau pe genunchi, le sărutau. Cu excepția prilejurilor când se aflase alături de ea în mașină sau într-un avion, el n-o atinsese niciodată pe Hattie. Nu o mângâiase pe păr, nu dăduse mâna cu ea. Și, așa cum își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pildă, cel lăsat în Basarabia. 3 Nici nu vreau să dezvălui numele doamnelor din fotografie, dintre care cea din dreapta este, cum spuneam, mama mea. 4 Deși nici vorbă să se considere ea proastă sau neștiutoare. Doar îi place să se alinte. 5 La drept vorbind, ambele interpretări sunt corecte, fiecare în felul ei. Numai că Niuta n-are să recunoască niciodată că a greșit; la fel și interlocutoarea ei regățeancă. 6 Deși mulți vor fi suspectați că le-a rămas un oarecare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor. Folosea doar o cârjă. Hai, flăcăule! Nu te alinta! Fă pași mai cu nădejde! Mâine vei fi prezentat comisiei medicale, care îți va hotărî soarta: înapoi pe front sau... acasă. Toaibă a privit lung la căpitanul doctor și, fără să vrea, a întrebat: Dumneavoastră ce credeți? Nu pot să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așteptând. Nici chiar așa, Marandă. Stai să-și tragă băiatul sufletul și ți-a spune și toaca-n cer. Apoi voi sunteți ca îngerii cei surzi. Se zbate omul să moară, iar voi o țineți pe șagă. Nu te mai alinta, Marandă, că noi nu șăguim, noi vorbim cu temei - a liniștit-o Toaibă, cu ochii râzând către Gruia . 168 Doamne, că multă răbdare trebuie să aibă omul cu voi, pezevenghilor! Da’ și când îi afla! Doamne, ce mândră ai să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]