7,716 matches
-
5577 m (verde), pentru altitudini de 300 și respectiv 90 km față de nivelul mării. De asemenea, în urma ciocnirilor cu electronii de proveniență solară, atomii de O pot fi excitați, producând prin dezexcitare emisii radiative vizibile în spectrul aurorelor polare la altitudini de peste 100 km, sau chiar ionizați de aceștia, dând naștere stratului superior F2 al ionosferei. Concentrația atomilor excitați O (1D) este infimă în troposferă, însă crește în stratosferă, atingând (0,5-2,0)×1010 m-3 la altitudinea de 20
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
polare la altitudini de peste 100 km, sau chiar ionizați de aceștia, dând naștere stratului superior F2 al ionosferei. Concentrația atomilor excitați O (1D) este infimă în troposferă, însă crește în stratosferă, atingând (0,5-2,0)×1010 m-3 la altitudinea de 20 km și 1012 m-3 la 35 km. 2.2. Componente variabile ale atmosferei 2.2.1 Evaporarea și umezeala aerului Vaporii de apă provin în atmosferă de pe suprafața terestră în timpul procesului de evaporare. În atmosferă, vaporii de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
constituent molecular realizează o distribuție caracterizată prin propria sa scară de înălțime, care este invers proporțională cu masa moleculară. Acesta este un echilibru difuz în prezența gravitației, în care concentrațiile masice ale speciilor moleculare mai grele sunt mai mari la altitudini joase, în timp ce concentrațiile masice ale sorturilor mai ușoare iau valori mai mari la altitudini ridicate. Această situație este întâlnită în atmosferă la altitudini de peste 100 km, unde difuzia este rapidă în aerul rarefiat, iar agitația este relativ slabă. În
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
invers proporțională cu masa moleculară. Acesta este un echilibru difuz în prezența gravitației, în care concentrațiile masice ale speciilor moleculare mai grele sunt mai mari la altitudini joase, în timp ce concentrațiile masice ale sorturilor mai ușoare iau valori mai mari la altitudini ridicate. Această situație este întâlnită în atmosferă la altitudini de peste 100 km, unde difuzia este rapidă în aerul rarefiat, iar agitația este relativ slabă. În cazul unei coloane înalte de aer, în care agitația mecanică sau convectivă este predominată
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
difuz în prezența gravitației, în care concentrațiile masice ale speciilor moleculare mai grele sunt mai mari la altitudini joase, în timp ce concentrațiile masice ale sorturilor mai ușoare iau valori mai mari la altitudini ridicate. Această situație este întâlnită în atmosferă la altitudini de peste 100 km, unde difuzia este rapidă în aerul rarefiat, iar agitația este relativ slabă. În cazul unei coloane înalte de aer, în care agitația mecanică sau convectivă este predominată în raport cu difuzia, intensitatea procesului de amestecare a
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
scade, și se micșorează în coborâre, stratificarea verticală a speciilor moleculare în cazul echilibrului difuz este înlocuită, în cazul echilibrului convectiv, prin stratificarea verticală după densitate a amestecului, altfel uniform. După cum o atestă uniformitatea concentrațiilor masice ale componentelor atmosferei până la altitudinea de circa 100 km (tabelul 3.1), 40 partea cea mai compactă a atmosferei se află într- un echilibru mai degrabă convectiv decât difuz. Regiunea în care predomină echilibrul convectiv poartă numele de turbosferă și se întinde de la suprafața Pământului
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
și particulelor solide (praf, funingine, etc.) din aer, ale căror viteze de cădere în aerul nemișcat sunt mult inferioare vitezelor verticale tipice ale particulelor în aerul agitat. Particulele cu viteze de cădere mai mari tind să se acumuleze preponderent la altitudini mai joase, gradienții de concentrație crescând evident cu viteza de cădere a particulei și scăzând cu intensificarea agitației atmosferice. În fapt, situația seamănă mai degrabă cu distribuția speciilor gazoase în cazul echilibrului difuz, chiar dacă în raport cu moleculele de gaz se realizează
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
vâscozitate. Se exprimă prin relația: Stratul limită atmosferic se caracterizează prin: a) O creștere a vitezei aerului (vântului) de la zero, la suprafața Pământului, la valoarea vitezei aerului, existentă în atmosfera liberă; b) O schimbare a direcției vitezei vântului, odată cu creșterea altitudinii, determinată de forța Coriolis. Existența stratului limită este determinată de interacția dinamică și termică dintre aerul atmosferic în mișcare și suprafața Pământului. Grosimea acestui strat și structura sa verticală sunt direct determinate de distribuția verticală a temperaturii aerului în acest
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
de metri, viteza vântului nu-și modifică direcția (forțele de presiune și forța Coriolis sunt neglijabile în raport cu forțele de frecare). Această parte a stratului se numește strat limită de suprafață (SLS). Modulul vectorului viteză a vântului crește cu altitudinea după o lege logaritmică. Deasupra stratului de suprafață, forțele Coriolis devin importante și vectorul viteză a vântului își modifică direcția când altitudinea crește. Rotirea totală a vectorului viteză în tot cuprinsul SLA este de cca. 200. Valoarea vitezei vântului atinge
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
Această parte a stratului se numește strat limită de suprafață (SLS). Modulul vectorului viteză a vântului crește cu altitudinea după o lege logaritmică. Deasupra stratului de suprafață, forțele Coriolis devin importante și vectorul viteză a vântului își modifică direcția când altitudinea crește. Rotirea totală a vectorului viteză în tot cuprinsul SLA este de cca. 200. Valoarea vitezei vântului atinge în modul și direcție viteza vântului geostrofic din atmosfera liberă. 2) Stratul limită instabil (fig. 4.4) Asemenea strat ia naștere atunci când
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
caracteristice diferitelor procese industriale. 5. Poluarea mediului ambiant Poluarea atmosferei. Atmosfera terestră este definită ca învelișul gazos alcătuit din aer, care înconjoară Pământul, fără o limită superioară precisă, având o compoziție și proprietăți aproximativ constante până la circa 5.000 m altitudine. Aerul normal (uscat) este un amestec de gaze format din circa 78% N2, 21% O2, și alte gaze (argon, neon, heliu, CO2) În atmosferă aerul ocupă circa 96% din volum, restul de 4% revenind apei, în stare de vapori. Comparativ
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
anumită densitate, care variază cu compoziția, temperatura și presiunea la un moment dat și depinde de înălțimea față de sol; * o anumită umiditate, rezultată din evaporarea apei și care este unul dintre cele mai schimbătoare fenomene meteorologice, umiditatea atmosferică scade cu altitudinea și variază cu temperatura, conform unor cicluri naturale, diurn și anual, în funcție de poziția geografică. * o anumită presiune, care scade cu altitudinea, aerul devenind mai rarefiat, presiunea atmosferică normală se măsoară la nivelul mării și la 45° latitudine și este egală
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
umiditate, rezultată din evaporarea apei și care este unul dintre cele mai schimbătoare fenomene meteorologice, umiditatea atmosferică scade cu altitudinea și variază cu temperatura, conform unor cicluri naturale, diurn și anual, în funcție de poziția geografică. * o anumită presiune, care scade cu altitudinea, aerul devenind mai rarefiat, presiunea atmosferică normală se măsoară la nivelul mării și la 45° latitudine și este egală cu 1.013,3 mbar sau 760 torr; * o anumită temperatură, care de asemenea scade cu altitudinea; în plus, prezintă variații
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
presiune, care scade cu altitudinea, aerul devenind mai rarefiat, presiunea atmosferică normală se măsoară la nivelul mării și la 45° latitudine și este egală cu 1.013,3 mbar sau 760 torr; * o anumită temperatură, care de asemenea scade cu altitudinea; în plus, prezintă variații periodice, în funcție de altitudine, latitudine, anotimp, și accidentale, determinate de transportul unor mase de aer, cald sau rece, ceea ce determină perturbații ale presiunii atmosferice. În timp, s-au acumulat date care atestă că prezența unor substanțe străine
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
mai rarefiat, presiunea atmosferică normală se măsoară la nivelul mării și la 45° latitudine și este egală cu 1.013,3 mbar sau 760 torr; * o anumită temperatură, care de asemenea scade cu altitudinea; în plus, prezintă variații periodice, în funcție de altitudine, latitudine, anotimp, și accidentale, determinate de transportul unor mase de aer, cald sau rece, ceea ce determină perturbații ale presiunii atmosferice. În timp, s-au acumulat date care atestă că prezența unor substanțe străine compoziției atmosferei afectează, mai mult sau mai
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
terestru, care joacă rol selector și chiar depozitar al particulelor din razele cosmice. Din faptul că viața pe Pământ continuă să se dezvolte, deducem că radiația cosmică nu a întrecut limitele de suportabilitate ale organismelor vii. O dată cu trecerea aviației la altitudini mari, în atmosferă, acolo unde ecranul atmosferic nu mai poate atenua fluxul de raze cosmice, pericolul de iradiere apare mai grav și este cu atât mai mare în timpul furtunilor magnetice. În afară de componența magnetică a radiațiilor, omul mai este expus și
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
este contaminat în mod natural cu potasiu, carbon și alte elemente radioactive rezultate din dezintegrarea uraniului (radon), mai ales în marile orașe. Doza totală de iradiere la care este expus omul din fondul natural de radiații depinde de organism, de altitudine și particularitățile solului. Omul este supus iradierii și prin investigații medicale. Este vorba de radioscopii, radiografii și tratamente radiologice. O mare importanță în creșterea fondului terestru de radiații o au și experiențele cu bombe nucleare, în emisfera nordică înregistrându-se
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
o libație obișnuită (indicative întreținute de noi leneș prețios neologistic, tocmai pentru a ne menține într-un alexandrinism ironic), să nu forțăm, să nu supărăm pe nimeni, să lăsăm lucrurile așa cum sînt, doar să le survolăm un pic, la joasă altitudine, să nu aterizăm, nu, era încă o discuție, încă o vorbă de clacă, unul spunea una (cam același, cam aceeași), altul intervenea de regulă antitetic, să nu lîncezească sporovăiala, să nu expieze, mă uitam la noul venit, făcea eforturi vizibile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici îi recomandă, implicit, și pe primii. Personal, îi prefer pe cei ce expun, la fel de neinhibat (și permanent), pe esplanada ieșeană dintre Teatru și Mitropolie. La tot cîteva minute, cerul e sfîșiat de supersonice negre, în tandem asurzitor, de joasă altitudine, pe cînd în înalturile tăcute, avioane minuscule desenează, pe același cer, dîre albe, duble: senzație ambiguă, de securitate, asigurată de statutul cu atîta greutate NATO, dar și de vagă spaimă în mijlocul unei lumi pîndite mereu de agresivitate. Dacă așa stau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cavității bucale, faringelui și laringelui, traheii, plămânilor); de umiditatea și temperatura aerului; de capacitatea vitală a alergătorului; de pregătirea organismului pentru efort înaintea începerii ședințe propriu-zise de alergare; de fenomene atmosferice existente (soare, vânt, ploi, presiune atmosferică, ninsoare etc.); de altitudinea la care se practică joggingul; de ora din zi la care se practică alergarea; de nivelul de pregătire fizică a alergătorului și de experiența acestuia în adaptarea respirației în funcție de specificul efortului, durata acestuia, condițiile meteo. 13 Becea, L., (2003), Respirația
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
30 minute / săptămână; diminuarea sau eliminarea tensiunilor psihice, datorate stresului fiziologic și psihic acumulat, pot fi realizate prin oxigenarea corespunzătoare a activității cerebrale, a plămânilor și sângelui, oxigenare perfect realizabilă prin practicarea regulată a joggingului, pe cât posibil a joggingului la altitudine sau măcar, la orele dimineții, când poluarea aerului este mai mică și nivelul de oxigen mai mare. Ținând cont de specificul vârstei și de faptul că activitatea profesională și responsabilitățile familiale și sociale sunt mai mari, practicarea joggingului trebuie să
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
Joggingul în zone deluroase sau montane Jogging-ul la munte sau în zone deluroase implică mai multe precauții și mai multă grijă, decât cel practicat la mare sau la șes (mediu urban), datorită complexității traseelor de alergat, a aclimatizării la altitudine, a terenului variat, a proiectării traseului astfel încât să evite locuri periculoase, abrupte, necunoscute etc. Abordăm acest aspect al practicării joggingului din minim două aspecte principale: D1. al suprafețelor pe care se aleargă; D2. al modificărilor biologice datorate altitudinii; - Jogging la
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
aclimatizării la altitudine, a terenului variat, a proiectării traseului astfel încât să evite locuri periculoase, abrupte, necunoscute etc. Abordăm acest aspect al practicării joggingului din minim două aspecte principale: D1. al suprafețelor pe care se aleargă; D2. al modificărilor biologice datorate altitudinii; - Jogging la munte D1. Practicarea joggingului în zonele deluroase și montane implică efectuarea alergării pe teren variat, fapt ce determină o ajustare permanentă a tehnicii de alergare la condițiile oferite de suprafețe ca și consistență (pământ, iarbă, pietriș etc.) sau
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
prezentă și astfel vizibilitatea este diminuată; dimineața și seara, traseele pe iarbă sau pământ sunt mai alunecoase datorită umidității brumei, mai ales în perioadele de tranziție de la și spre anotimpul rece). D2. Practicarea joggingului în zone montane cu o anumită altitudine implică cunoașterea unor modificări care pot apărea asupra anumitor funcții ale organismului. Aceste modificări sunt legate de ceea ce specialiștii numesc procesul de aclimatizare, care poate avea efecte mai intense sau mai puțin intense, în funcție de durata șederii în zona montană. Acest
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
de ceea ce specialiștii numesc procesul de aclimatizare, care poate avea efecte mai intense sau mai puțin intense, în funcție de durata șederii în zona montană. Acest aspect se impune în situațiile în care un jogger din mediul urban sau rural de la o altitudine joasă (0 m - 400 m) sau medie (400m - 600m) ajunge în zone montane și își desfășoară chiar și temporar activitatea acolo, dorind ca în timpul liber să-și continue și practicarea joggingului. Studiile și cercetările din domeniul fiziologiei umane și al
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]