7,971 matches
-
chezas Universul, ce să mai spunem de Tatăl al lui, El, Dumnezeul, chiar El. Cuvîntul, oricare ar fi, este scurt si scapă adesea îti scapă prin mîna întinsă, pe margini de deget, îti scapă; fuge fraza și fuge si gîndul; alunecă totul se scurge în multe viteze, dar totul e foarte serios, de nu e, devine atunci, desigur prin vorbă, prin marea curgere-a ei, prin marea de vorbe, năvalnic, în dulce talaz peste tot ce pare amar, și este, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
plin de sensuri . Trebuie să fac o mică precizare și referitor la titlurile poemelor discutate. Cel al primei poezii a fost conectat la un punct terestru, geografic, la a doua poezie este iluzoriu, ușor misterios. De remarcat apoi cum, se aluneca spre ironie și tristețe. Tot de la titlu aș porni și când vorbesc de poemul’’inger cu aripa de gheață.’ Din start, suntem într-un plan magic. Iată un fragment: “Mă obișnuisem deja/îngerul rătăcea pe drum cântând ori/ se lăsa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o rază bubuie pământul totul e la fel Așteptare M-am așezat cu capul pe cadrul gândului tău, ca o stea muribundă la marginea universului Câteodată, încerc s-aprind un colț, lăsându-le pe celelalte patru într-o umbră ce alunecă petale de piatră asemeni unei himere vii Mi-am strâns umerii înfiorați de plăcutul venin al vârfurilor de-amor pe care le înfig în sângele amorțit nopțile pierdute Iarna a trecut, și orice gând abandonat mă va prinde în visuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mi se alăture, căci dorul este precum un ciob ce-mi străpunge tâmplele și-mi biciuiește obrajii, lăsând tălpi de durere în suflet. Taci! Nu spune nimic, lipsește un os... Ultimele gratii Sub palmele umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând pe rând oasele au pălit până ce din pereții vineți nu a mai rămas decât parfumul fierbinte al răsuflării lor Un val uriaș de tăcere se prelingea prin yala de sânge captiv. Am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ai venit pe înserate... Aproape-mi ești! Mă doare depărtarea Cum din fereastra zilei numai marea Ne va chema cu valurile-i toate... SONETUL XXI De-o viață te pândesc în somn, femeie, Cu milă te feresc de gura lumii, Alunecând pe rouă, lasă humii Povara închisorii fără cheie! Tu fugi de mine, eu, de febra ciumii, De soare mă ascund prin reci bordeie, Coboară-mi-te-n suflet, fi-mi scânteie, Răscumpără degrabă vocea spumii. O, tu-nflorești precum pescarul marea și ochii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
noapte nostimă-ntîmplare Limba română m-a născut poet. Tata visa sub ierbi în legănare Să-i pot cosi tăcerea din brădet, Dar, lăcrimînd, legitimă mirare, Limba română m-a născut poet. De-aceea-i sărut mîna și îi zic: “Turlă a mea, alunecînd din soare, Fără de tine n-aș fi fost nici boare, Nici plop pe deal, nici clopot, nici nimic.” Inscripție pe catedrala de aur a limbii române Nu se putea să nu provenim dintr-un neam infinit, izvodit din lacrima strămoșilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
al mai multora ce așteaptă să fie scrise. Din această căutare, printr-un joc de oglinzi paralele, se naște neîncetat romanul însuși. Promisa călătorie de creație la mama se va transforma într-o deplasare de urgență: bătrîna mamă din roman alunecase și căzuse în grădina propriei case. Neputîndu-se ridica zăcuse întinsă pe pămînt două zile și două nopți, dar... rămăsese în viață. Reîntors la Paris la masa de lucru, eroul romanului se pune pe treabă: scrie zilnic două-trei pagini pe care
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
o destindere, ca și cum un atlet care-și încordează mușchii în mod spectacular în fața noastră s-ar așeza pe scaun și ar începe să ne povestească ceva. Eventual un vis. Odată sugerat ca performanță, fixat ca bornă absolută, formalul esențializat, abstractizat alunecă voluptuos pe toboganul oniric: "Și Cuvîntul s-a prăvălit printre ierburi/ și oameni/ dar El Cuvîntul nu mai era Cuvînt/ nu era oglindă nu era harpon/ nu era fereastră prin care să vezi// era leii care treceau prin el/ și
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
doi copii: o pasiune între ei ar fi ciudată, aproape incestuoasă; ar fi grotesc, da, putea înțelege acest lucru (deși nu-l înțelegea chiar foarte limpede); și, o clipă, a simțit că o disprețuiește. Dar chiar atunci a văzut-o alunecînd pe lîngă perdeaua de la intrare și făcîndu-i semn; s-a grăbit să se ducă la ea, stăpînit de un sigur gînd și de o extraordinară luciditate; cît era de drăguță și cu cîtă strălucire se ridica deasupra cohortelor de papagali
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
încercând din răsputeri - dar, cel mai adesea, nereușind - să iasă din condiția de victimă a propriei biografii. Prins între vechea și noua lume, între anterioarele și prezentele condiționări de prozator, între două ipostaze sensibil diferite ale eului său auctorial, scriitorul alunecă dramatic într-o falie a ,texistenței", pe cât de ușor perceptibilă, pe atât de greu de evitat: ,Acolo, unde totul îmi era familiar - până și în uzină Ťmă plimbam ca în camera mea de lucruť - alegeam să scriu despre ceea ce reprezenta
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
este faptul că fiecare text din acest roman este redactat în mod diferit, după alte reguli formale și stilistice, fără însă ca, prin aceasta, coerența cărții să aibă de suferit. În ultimul text citat, punctuația a fost abolită, gîndurie autoarei alunecă spre observarea directă a unui exterior grotesc vulgar și agresiv, fapt ce potențează virtuțile protectoare ale sentimentului de singurătate. În altele punctuația se află la locul ei, chiar dacă autoarea nu folosește majuscule decît la începutul numelor proprii. Există texte care
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
clandestin, între viață și cărți. Sigur că-i greu de spus cine-i cedează cui, ?decăzînd?, așa, din dreptul nobiliar. Poți, însă, vedea, cu anume străduință, de la o specie la alta, cine domină. ?i, măcar în parte lămurit, poți să aluneci în (sic!) speculații riguroase, făcînd de cart pe puntea dintre studiu și eseu. E ceea ce reușește, într-un volum recent, Literatură și biografie, apărut la editura Universal Dalsi, profesorul Mircea Anghelescu. Cele mai multe ?episoade? (foste articole de revistă), prinse în vreuna
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
obiectele personale devin instrumente ale crimei. Titlurile dramatice intră, monoton, în aceleași tipare: "Omorît de propriul tractor" (EZ 25.11.2000); " Strivit de propriul tractor" (EZ 8.08.2003); "Omorît de propriul camion" (EZ 8.10.2000); "Aurel Prisecaru a alunecat pe gheață și a murit înjunghiat cu propriul cuțit" (EZ 12.08.1998); "Înjunghiat cu propriul cuțit" (EZ 22.08.2003). În alte cazuri, nu se mai poate vorbi de o veritabilă surpriză, propriu devenind un fel de tic al
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
delicată, al cărei talent, ținut sub control, cu o grație asiatică, se dezlănțuia din când în când frenetic. Asumându-și situarea culturală în lume (la interferența spiritului european cu cel oriental) și având un înnăscut simț al misterului existenței, ea aluneca în reverii pe care și le descria în cuvinte melodioase, trecând, pe un amplu registru stilistic, de la exuberanța poemului de dragoste la gravitatea imnului. În istoria poeziei românești, opera ei poetică relativ întinsă (distribuită în opt volume, publicate pe parcursul a
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
comunicare: comunic cu ușurință mesajele organizației către publicul vizat de aceasta"; "am avut o preocupare constantă pentru creșterea calității" etc. Ca și limbajul politic și cel publicitar, stilul autoprezentării profesionale este în esență unul persuasiv, care riscă foarte ușor să alunece în superlativ, în vag, în tautologic.
Limbajul autoprezentării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10177_a_11502]
-
mai elocventă cu cât, aparținând strictei noastre contemporaneități, ei se văd frecvent dacă nu tratați cu exclusive elogii, măcar amabil menajați. Cu toate că a realizat cursuri excelente ce au trezit în sufletul multor studenți dragostea pentru literatură, Zoe Dumitrescu Bușulenga a alunecat pe linia unui "ceaușism" strident, a unei ipocrizii "și cu biserica, și cu partidul". Fosta sa profesoară constituie în ochii memorialistului un exemplu al discreditării vocației și profesiei, atât ca "om al propagandei" la care s-a pretat inclusiv prin
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
memoriale - natura plânge Închid ochii și mă las transfigurat În vremea aceea de demult. Aici au murit oameni, aici un zid de beton a separat familii, a strivit iubiri, a distrus tot ceea ce oamenii aveau mai scump. O lacrimă Îmi alunecă pe obraz. Dar soarele o usucă repede, iar peste ultimele rămășițe ale zidului văd două flori apropiate, două flori care se ating. Mă uit atent și văd cum fiecare are rădăcinile Într-una dintre părțile zidului. Iată că mamutul care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În spirala amintirilor. Doar ruga, Stă la graniță Zidind speranța Ultima din Cutia Pandorei. Scoateți o foaie albă de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema: „Cine știe De unde vine vara Și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
anii războiului, el vitupera contra bolșevismului, care "vrea să ne aducă spre epoca troglodită, spre zarea neagră și bestială de unde am pornit." Când însă "uraganul siberian", cum îl numea, se apropie de Nistru, prevestind înfrângerea sigură a Germaniei naziste, scriitorul alunecă spre un întristător conjuncturalism, explicabil, să zicem și prin slăbiciunea omenească a fricii. Bolșevicilor, pe care îi anatemizase, le recunoaște acum - stupoare! - un rol de mărinimoși salvatori, veniți să ne... "igenizeze țara". La 30 august 1944 îi salută pe foștii
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
folosit o cameră model MoVI pentru a realiza această secvență complicată. „E o dublă lungă. Cu o cameră fixă sau cu una de mână n-am fi putut executa totul. Cu MoVI, ai ce e mai bun la cele două: alunecă similar celei fixe, iar dacă o prinzi cu coatele și o fixezi, obții rigiditatea unei camere de mână”, descrie el. „Lui John îi place să spună „Ideea cea mai bună câștigă”, și vorbește serios”, comentează Wan. „Căzusem de comun acord
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
cele care îi urmează deschid în corpusul preponderent biografic al cărții o paranteză naturalistă, halucinantă, străină în comparație cu experiențele directe topite în pasta celorlalte pagini, dar apropiată și luată ,în posesie" ca o gură de canal în care piciorul ți-a alunecat. Aurolacii povestind ,căpețelul ăsta de lume" sunt un material uman ce ar putea fi exploatat într-un volum de sine stătător; însă modalitatea lirică exersată aici de autor nu mi se pare a fi în acord cu vocea lui autentică
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
sau De Morte prologus), pe urmă tradus în germana medievală și, mai apoi, în slavonă, formă sub care infiltrează spațiul estic. Aici, întîlnește influența bizantină, prilej de metisaj între surse. Ajunsă pe teren croat, tema recîștigă ceva din tradiția vestică, alunecînd în canonul "judecății" la care se cîntăresc virtuți și vicii, bune și rele. Răspîndit în mai toate literaturile medievale (de la, să zicem, turnirul dintre Carnaval și Păresimi la Everyman), modelul ale cărui atingeri cu cărți bisericești și, dimpotrivă, cu scrieri
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
a pavat din nou (ce încet se lucrează!), ulterior se sapă noi gropi sau canale care apoi se astupa inestetic. Sugerează cârpeala și lucru neterminat. Dar ce pavaj ordinar, un fel de asfalt poros - poate din grijă primăriei să nu alunece oamenii pe trotuare. Se pare că în România nu se cunoaște nivela cu bulă de aer, ca panțele nu sunt niciodată corecte, ca apa să se scurgă spre gurile de canalizare. Denivelări la tot pasul, unde după ploaie se formează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
azi..., mâine..., pentru totdeauna... Nori și Om, o singură Moarte! În fiecare zi, mă strecor dincolo de trup, căutând în sângele meu ciutele, ce-și alinta setea de vis în murmurul curcubeului toropit de dragostea lui Dumnezeu... Îngeri cu tălpile goale, alunecă pe iarbă proaspăt cosita, grăbiți, aproape în panică, înfiorați de durere, căutându-ne... Primesc o nouă pedeapsă... pedeapsă mea ești tu...,tu cu neliniștile sânilor tăi..., tu cu foamea de dragoste ce ma îngenunchează..., tu cu frământările și mângâierile ce-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
înalt grad: e de-ajuns să-i aplici o grilă rigidă pentru a-l sufoca. Chiar denunțarea convenției manuscrisului găsit (de fapt, dăruit) reprezintă tot o formă de rigorism critic extrem. Încă o dată, subtilitatea ireductibilă a lui Filip Florian le alunecă din mâini cronicarilor. E drept că bătrânul Emil îi dăruiește similitestamentar ucenicului său într-ale prieteniei un caiet cu însemnări. Doar că acesta, transcriindu-l nu face, propriu vorbind, muncă de copist. El selectează, discriminează, evaluează. Nu vom ști niciodată
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]