4,800 matches
-
pielii sau forma ochilor, ci poziția socială, care rezultă din legături și raporturi mult mai complexe; faptul că poziția socială e încă puternic legată de atribute fizice marcate valoric dă o notă foarte proastă democrației americane. Tot printre contradicțiile și ambiguitățile lui Etzioni, pe lângă cele de mai sus și cele reproșate virulent de liberalii americani, asupra cărora nu mai revin, se numără și partizanatul său politic, uneori exprimat fără ocol22. Ca orice alt autor, Etzioni nu este responsabil pentru citarea sa
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
conservator al comunității tradiționale, cu o familie tradițională în care femeia stă în continuare acasă, ca mamă și vestală (o vestală care și gătește, deretică etc.). În Anglia, „noul laburism” al lui Blair merge pe o muchie de cuțit printre ambiguitățile unor poziții comunitariste (deși, am văzut, nu se bucură de sprijinul lui Etzioni). Simțind probabil că unii dintre adversarii săi americani ar putea folosi eventuala sa simpatie față de Tony Blair pentru a-l scoate din cursă, descalificându-l ca simplu propunător
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
căutare disperată de genealogii intelectuale imposibil sau greu de asociat cu spectrul lui Hitler. (Raportul complex al lui Weber cu Marx și marxiștii, principală motivație a pledoariei sale pentru o știință socială „obiectivă”, wertfreie, a dus și la o anumită ambiguitate a Stângii intelectuale germane.) Lectura lui Tocqueville a fost relansată de lucidul Raymond Aron - transformat din filozof al istoriei în „spectator angajat”- într-o Franță postbelică sufocată de iliberalismele de sorginte marxistă ridicate pe ruinele iliberalismelor interbelice de dreapta, descalificate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și valori, „pasiuni și interese”. Asta se vede din muzica tinerilor - MTV apăruse deja! -, pe care Bloom o contrapune de-a lungul întregii cărți muzicii culte, în special operei. În Statele Unite, opera, am mai scris, este însă expresia absolută a ambiguității culturii înalte; e locul prin excelență în care Stânga și Dreapta se întâlnesc, ca într-un ritual carnavalesc: haine de seară, cină formală după muzică etc.; și un topos la fel de clasic, alături de muzica simfonică, al întâlnirii dintre cultura populară și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de criză a cunoscut o amplificare în jurul anilor 1980-1990, când ideea a cuprins majoritatea țărilor europene, preocupând intens atât ministerele de resort, cât și instanțele internaționale abilitate (Biroul Internațional al Educației de la Geneva). Cauzele acestei situații au fost identificate în ambiguitățile legislative în privința profesiei didactice și a statutului social al cadrelor didactice (indicatorii analizați au fost de tip salarial sau de degradare a statutului profesiei în reprezentarea opiniei publice), în înțelegerile reducționiste ale funcției didactice (cadrul didactic fiind asimilat funcționarului public
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
social-pedagogice precum cele amintite anterior, studiile cu privire la acest subiect (Păun, 1999) enumeră următoarele etape ale carierei didactice (sursele informaționale suplimentare sunt Huberman, 1978, și Geulen, 1995): 1. Debut: descoperirea cu adevărat a specificului carierei didactice marchează și stări afective de ambiguitate, dar și de entuziasm, de mândrie și de orgoliu. Situația de explorare a realului este însoțită totodată și de incertitudinile debutului, de disconfort și uneori chiar și de frustrare. 2. Stabilizarea: elimină incertitudinile inițiale și marchează o angajare mai puternică
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
dorința, arătătorul este mai solicitat decât mijlociul. Toarte acestea ne readuc la ideea că trebuie întotdeauna să fim prudenți când analizăm rolul degetelor. Disocierea funcției degetelor, precum și rolurile lor, nu sunt dobândite. Ele se stabilesc din stadiul intrauterin. Mijlociul, exprimă ambiguități, când este atins în partea palmei. Ceva ne enervează și simțim nevoia să închidem mâna, să „strângem pumnii”. Ne deranjează unele amănunte. Altfel, degetul mijlociu exprimă limpede dorința fizică. Ezităm să luăm ceea ce dorim, dar nu pentru că ne-ar lipsi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
informații și indicații clare cu privire la sursa principiului ei și la determinarea corectă a acestuia, în opoziție cu maximele care se sprijină pe nevoie și înclinație, pentru ... a nu risca să fie lipsită de adevărate principii morale de bază din cauza acestei ambiguități în care se cade așa de ușor. Astfel se dezvoltă pe neobservate și în rațiunea practică comună, atunci când ea se cultivă pe sine, o dialectică ce o constrânge să caute ajutor în filosofie, tot așa cum se întămplă rațiunii în folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apucă de contrabandă cu whisky, dar e un constant consumator de spirtoase - ceea ce-l plasează, oricum am privi lucrurile, într-un anumit plan de contact cu lumea criminală căreia, în regimul existenței diurne, i se opune cu violență. În această ambiguitate, în ceea ce Gay Brewer (1989, p. 4) numea „nedesăvârșirea umană a lui Marlowe” trebuie căutate sursele seducției exercitate de erou asupra cititorului. Marlowe e, simultan, și dincolo, și dincoace, fără a face cu ochiul către degustătorul de literatură, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
protestant nu putea fi străin de componenta acut etică a comportamentului său. Marlowe e moral nu doar prin educație, ci și din instinct: forța lui provine din adâncul atașament față de aliați, pe care nu i-ar trăda cu nici un chip. Ambiguitatea unora din finalurile romanelor sau, în orice caz, omiterea multor amănunte ce provin din aducerea la lumină a adevărului decurg din contractualismul pe care Marlowe înțelege să și-l asume fără rest. Răceala detectivului, spațiul de securitate menținut față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
concentarea pe comunicare, prin scurtarea drumului de la concept la imagine se produce accelerarea și nu diminuarea sensului dorit de autor. Chandler mai degrabă își ia precauții decât instituie legi. Visează la o limbă de maximă eficiență fără a renunța la ambiguitățile sursei originale. Faptul că romanele sale privilegiază scurtele descrieri (things experienced, „lucruri trăite”) nu înseamnă că dincolo de ele nu găsești foarte curând și lujerul fragil al ideii. Cred, de asemenea, că Raymond Chandler poetizează puțin atunci când vede intenție de a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Nu e cu totul exclusă probabilitatea ca într-o continuare a aventurilor lui Betty să descoperim, de fapt, un dublu playback: o variantă care îi stabilesc inocența, urmată de alta în care toate suspiciunile la adresa ei par a fi confirmate. Ambiguitatea scenariului prezentat de Chandler nu exclude cu totul nici una dintre probabilități. În fine, pour les connaiseurs: probabil că destui dintre cei inițiați în tainele legăturilor subterane între marii maeștri ai literaturii hard-boiled vor recunoaște în Playback discretele semne de amiciție
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anterioare. Nici Miss Vermilyea, nici Betty Mayfield nu posedă energia demonică a personajelor din categoria Carmen Sternwood, Dolores Gonzales, Eileen Wade. Comparate cu suita amazoanelor din cărțile anterioare, cele două femei aproape că aparțin galeriei ființelor angelice. Ușoara notă de ambiguitate în care plutim în legătură cu Betty se destramă dacă observăm că, de la începutul până la sfârșitul cărții, e obligată să fugă de un urmăritor, de o obsesie, de o amintire. Scenele de seducție sunt - poate și din acest motiv - printre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și-a ucis soțul, deși bănuim că nu ea l-a „ajutat” pe Mitchell să dispară de pe balconul unde i se păruse că-l vede mort. De altfel, scenariul de film de la care pleacă romanul e construit tocmai pe această ambiguitate - pe faptul că Eleanor ar fi putut și să-și ucidă soțul, și să încerce să-l salveze. Personajul, literar vorbind, beneficiază copios de această neclaritate. Drept dovadă, Marlowe însuși decide să treacă de partea ei - din urmăritor, el devine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fost obligați să lovească, după ce luni de zile au îndurat torturi de tot felul, cu un Alexandru Nicolschi ori Nicolae Pleșiță 2. Sigur, lipsa informațiilor despre destinele individuale ale tuturor celor trecuți prin sistem a condus și ea la această ambiguitate. O mențiune necesară: nu toți deținuții de la Pitești, Gherla și din celelalte închisori în care s-a aplicat acest sistem au parcurs toate etapele descrise mai sus și nu toate experiențele au fost identice. Au existat o sumedenie de factori
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comunităților în vederea „conștientizării (formulării) ca problemă de soluționat” (Zamfir, 1977, p. 56) a violenței. Suportul trebuie conceput în raport cu gradul diferențiat în care înțelege fiecare comunitate problematica violenței. Acest lucru este posibil numai dacă informația oferită membrilor comunității este lipsită de ambiguități în ceea ce privește violența și consecințele acesteia. Ca o concluzie a acestei analize, putem afirma că, în România, aspectele care contribuie la menținerea violenței în familie sunt nivelul scăzut de conștientizare a violenței și, în multe situații, menținerea problemei în sfera privată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ajungându-se la fraze lungi, arborescente, cu multe subordonate (așa cum sunt, de pildă, textele lui Odobescu). 2.5. Nivelul lexical - cuvintele trebuie folosite fără nicio funcție expresivă, așadar cu sensul propriu, denotativ, care să nu poată genera niciun fel de ambiguități. Un enunț precum „Adi Mutu o vrea pe Monica Bârlădeanu”, potrivit În stilul literar sau jurnalistic, nu are ce căuta În textul științific. În urmă cu mulți ani, am colaborat, În cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
articol: „Adrian Mutu o vrea pe Monica Bârlădeanu”. Nedumerirea sa era legată de faptul că Adrian Mutu nu era celebrul fotbalist, ci un om simplu din sudul țării, care purta același nume cu al cunoscutului fotbalist. Este discutabilă, desigur, și ambiguitatea verbului a vrea, care lasă loc liber unor interpretări dintre cele mai diverse. Ne amintim că omul politic Oliviu Gherman, la un moment dat, președintele Senatului României, a spus: „N-am avut-o pe regină!”, ambiguitatea verbului a avea producând
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Este discutabilă, desigur, și ambiguitatea verbului a vrea, care lasă loc liber unor interpretări dintre cele mai diverse. Ne amintim că omul politic Oliviu Gherman, la un moment dat, președintele Senatului României, a spus: „N-am avut-o pe regină!”, ambiguitatea verbului a avea producând un mic scandal diplomatic. 3.6. Claritatea Este o altă trăsătură a stilului științific. Cu mulți ani În urmă, savantul D. Russo preciza foarte răspicat: Claritatea din stilul științific nu Înseamnă să ne facem inteligibili absolut
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ajuns apoi la o specializare a funcției acestora, ținând seama de context. 3. Importanța punctuației Implicându-se În organizarea sintactică a unui text, punctuația contribuie la claritatea, acuratețea și nuanțarea mesajului transmis. Iată câteva dintre funcțiile sale: a) Poate preveni ambiguitatea unor exprimări. E celebru cazul când o sentință de condamnare la moarte a fost comutată din cauza unui... punct! Un condamnat scrie o cerere de grațiere către rege. Neînduplecat, monarhul Îi refuză iertarea. Înainte chiar de execuție, sosește telegrama expediată de la
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
în mod evident la patologie. Răspunsul la întrebarea formulată mai sus se complică din cauză că numeroși autori au definit anumite grupuri de apărări (vezi capitolul 2) utilizând termeni cu profunde conotații psihopatologice. Vaillant (1993) adoptă o poziție clară, fără umbră de ambiguitate. Pentru el, prezența apărărilor nu este, prin ea însăși, o dovadă a bolii. Oricât de dezorganizate, nerezonabile sau condamnabile ar putea părea apărările în ochii unui observator extern, ele nu sunt altceva decât un răspuns adaptativ. Studierea apărărilor considerate „psihotice
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să fie considerată un corolar al refulării și să ne apară astfel ca fiind suportul a numeroase operațiuni defensive în care acest ultim mecanism este dominant sau trebuie să fie repertoriată ca un mecanism de apărare cu o funcționare specifică? Ambiguitatea întrebării reiese din diversele poziții doctrinale actuale. Pe urmele tatălui său, A. Freud (1936/1993) nu reține contrainvestirea printre cele 10 mecanisme de apărare propuse în lucrarea sa. În schimb, Bergeret (1972/1986) va face din contrainvestire prima noțiune studiată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
între care este atât de greu de ales pentru a desemna acest mecanism. Laplanche și Pontalis (1967), cărora li se datorează grafia, explică dificultatea alegerii prin problemele pe care le ridică traducerea cuvintelor germane corespunzătoare negării și denegării și prin ambiguitatea utilizării lor în scrierile lui Freud. În franceză, dacă un dicționar al limbii cum este Petit Robert distinge cu grijă între sensul verbului dénier (a denega), „a refuza de a recunoaște ca propriu”, și cel al verbului nier (a nega
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prin care persoana realizează judecăți exagerat de abstracte pentru a evita unele sentimente deranjante”, și din DSM-IV (1994/1996), care o caracterizează prin „utilizarea excesivă a raționamentelor abstracte sau a tendinței spre generalizare”. În descrierea intelectualizării nu există așadar nici o ambiguitate. A. Freud (1936/1993) are o optică oarecum diferită de aceea adoptată de autorii citați mai sus. Este de acord cu aceștia în privința definiției date intelectualizării, dacă avem în vedere că ea vede în acest mecanism „o încercare de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
resimțea un sentiment inconștient de culpabilitate pentru că își „trădase” frații. Relația cu alte mecanisme de apăraretc "Relația cu alte mecanisme de apărare" Freud (1915a/1968) prezintă în același articol întoarcerea către propria persoană și transformarea în contrariu, cu o anume ambiguitate în privința distincțiilor dintre ele, întrucât admite că, în anumite cazuri, cele două mecanisme „se întâlnesc și se confundă”. De fapt, întoarcerea către propria persoană este un caz particular de transformare în contrariu: pulsiunea își schimbă obiectul (trece de la celălalt la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]