2,758 matches
-
în zilele libere, cum ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de gaze de eșapament, lăsându-se călăuzită de dispoziția sumbră ce-o rodea pe dinăuntru, și până să apuce să se lase la mâna cui s-o nimeri, dădu nas în nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înapoi și-au dat-o la școală acolo, la ei, într-o comună de pe lângă Bacău. — Pân’ la trei ani am ținut-o la leagăn, și să vezi, asta vroiam să-ți spun... Mai pune-ți bere, dragă, ce dacă te amețești? Te culci cu copilu’ aici. — Două pahare mi-e de ajuns. Mi-e că-mi vine rău... — Ai ajuns rău, Mirelo, tu, care duceai... Ești nemâncată, biata de tine. Ce? Ai postit? Vai de capu’ nostru! Ești nebună. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de nebunii, și bineînțeles că ea ar fi acceptat. Îl aștepta, cu gura căscată, ca broasca gata să-l înghită, asta el o știuse din primul moment. Se vedea pe ea că primise niște lovituri care o slăbiseră și o amețiseră poate mai mult decât pe Roșioara și pe celelalte, pe care degeaba le căina și le plângea de milă, că rezistau mai bine decât ea. Rafael, la rându-i, se dădea de ceasul morții să-i plângă de milă, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta, fără să-și dea seama că, din se zbate mai tare, din aia se împotmolește mai mult. N-ai cum să scapi, decât poate odată cu viața. În ce-l privește pe Mărgărit, astea-s niște vorbe bune să te amețească de cap, Rafaele, ce contează că-i văzută sau nevăzută crucea? Așa se spune, o cruce, dar indiferent cum i-ar spune, Rafael n-ar avea cum să știe și nimeni nu știe cât se chinuie el cu maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
proaspăt de grădină. Dinspre un clondir cu lichid transparent, dar cu multe grade judecând după mulțimea mărgeluțelor, așezat la îndemână într-un colț al mesei, lângă telefonul la fel de bătrân ca și restul mobilierului, răzbate un "parfum suav" în stare să amețească o turmă de elefanți maturi. Marius trece nepăsător cu privirea peste sticla aproape goală, evaluează doar ca simplă informație numărul țigărilor fumate ca fiind foarte considerabil, dovadă scrumiera plină, apoi se adresează plutonierului: Pot să vorbesc cu Bucureștiul de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
volan, automobilul se dezechilibrează, oprindu-se cu laterala dreaptă în zgomot de fiare strivite într-un stâlp de pe marginea trotuarului. Imediat, un fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să se arate bărbat ! Arm insistase să se așeze pe bancheta din spate, ca să se poată întinde. El însă dorise să se așeze lângă ea, pe scaunul din față, dar acum regreta. Spatele îl durea foarte tare și era și amețit. Văzându-l că bombăne și se foiește în scaun, Arm nu spuse nimic, dar opri mașina de îndată ce șoseaua i-o permitea. Ai fost avertizat că vei avea amețeli, dureri de spate și alte tulburări câteva zile. Treci pe bancheta din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe care încă nu l-am descoperit, deși nu pot spune că mi-e străină literatura de specialitate? Numai eu știu de câte ori pe noapte m-a trezit pocnetul creionului cu care subliniam pasaje din Human Resources & Public Relations Compendium, când, amețit de atâtea cunoștințe, capul mi se învârtea și-mi cădea în piept. Doar zgomotul creionului mă salva, așa cum îl salvau pe Prâslea țepușele. Poate că omul îmbătrânește, ceea ce înseamnă că locul îi devine vacant, dacă știi să te orientezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Pe de altă parte, unii scriau poezii bune, și mă tot întrebam cum fac ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase, cum le șlefuiesc, cum le dau claritatea cristalului, cum le aleg, cum le ridică... Și mă întorceam acasă amețit de la țigara pe care mi-a împrumutat-o nu știu care (nu prea fumez), cenaclul are intrare liberă, vedeam mereu alte și alte fețe. La ieșire din matca literară nu eram mai mângâiat, erau și bune, erau și proaste, mai mult proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al bradului, cu rochia trandafirie, cu fața înviorată de mers și de plăcere sub broboada albastră, cu zâmbetul ei roș și luminând din azurul ochilor, îmi părea, până la halucinație, o floare mare, una din acele flori tropicale care atrag irezistibil, amețesc și omoară. - Mon cher maître, la ce visezi? - La nimic. Mă gândeam la o floare strălucitoare despre caream citit într-o carte că înflorește numai o dată la o sută de ani. - Ești sigur că există o astfel de floare?... Să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
idol pentru cel care avea talentul de a stăpâni o situație dificilă. Și acesta erai tu. Și chiar atunci, la tradiționalele întâlniri de familie din 7 ianuarie (de Sf. Ioan Botezătorul), când deobicei întârziai vreo oră două și erai puțin amețit de vreun coniac sau mai multe, băute cu vreun prieten în drum spre noi, și când îți făceam salvatoarea cafea amăruie la care, după prima sorbitură, dădeai decizia: “eu beau cafeaua dulce” și după care, îți spuneam ceva mărunt printre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două laturi ale pâinii și continuând cu coaja din jurul ei. Normal că înghițeam totul, nu înainte de a ține acele minuscule bucățele îndelung în gură, să-i simt gustul dulce, gustul pâinii de grâu bun, iar aroma ei mă făcea să amețesc, nu de foame, bineînțeles. O ciupeam din lipsă de ocupație, iar când ajungeam acasă, se cunoștea că s-a mâncat din ea. Mama mi-o lua din mână, se uita dojenitor la mine, dar niciodată nu mă certa, se întorcea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lupului ori... da n-o mai ști și pe asta, că-i rușine. Uite dincoace cucută ori buciniș. Curpănul ista e viță albă, luminoasa. Aista trebuie ținut cu grijă că-i omag : otrăvește câinii și, dacă dai la pește, îl amețește și-l prinzi ușor. Uite orbanțul, iarba talharului. Iederă ori smârdar, limba vacii ; alior sau laptele câinelui, malai mânâțel ori mei ; burbunacă sau măcriș ; alăturea nalbă mică, cașul popii care-i bună pentru dinți ; neghina sau zâzania ; năvalnicul ori pana
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în tron de nuia, că nici scândură nu erea p-atunci. în timpul acesta altul striga furios : - Ce, mă ! Ce, ce ! Te duru mâna de-ai băgat-o în... ? Trage, mă, firr-ai... că-ți zic una să te arză la ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea dinspre uliță se opri în fața stivei de bolovani ce-i tăia calea. - Dedei cel din urmă leu, monologa el întorcându-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca să-mi trag sufletul. — Haide, te rog eu, mă îndemnă polițaiul cu nerăbdare în glas. Cu cât am declarația mai repede, cu atât mai curând pot începe ancheta. După alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine așa ? Am încercat să-mi adun gândurile. Nu știam de unde să încep. De la fuga mea din ghearele lui Sjork ? De la privirea lui Ștefan când mă anunțase că pleacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Își dă jos corsetul, Îl Împăturește și Îl pune Înapoi În lada de zestre. Se aruncă pe pat - pe patul lui Lefty - și continuă să plângă. Perna miroase a pomada lui de lămâie și ea o adulmecă printre suspine... ...până când, amețită de narcoza plânsului, adoarme. Visează visul pe care l-a tot avut În ultima vreme. În vis totul e ca pe vremuri. Ea și Lefty sunt din nou copii (doar că au corpuri de adulți). Stau Întinși În același pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta, materialele sunt din ce În ce mai greu de obținut. Așa că pastorul Fard el a avut una din revelațiile lui. A venit la mine o dimineață și spus: „Trebuie să deținem mijloacele și scopurile sericiculturii Însăși“. Așa vorbește el. Elocvent? Omu’ ăsta te amețește vorbind. Urcând, Desdemona Începea să-și dea seama cum stau lucrurile. Costumele elegante ale bărbaților de afară. Decorațiunile dinăuntru. Sora Wanda ajunse sus: ― Aici e grupa noastră de pregătire. Și deschise larg ușa. Desdemona păși pe ultima treaptă și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ghirlandele numelui ei. Veni doamna Obiect, clămpănind pe tocuri subțiri. ― Bună dimineața, Beulah. Am plecat la veterinar. Trebuie să-i scoată un dinte lui Sheba. O s-o aduc Înapoi acasă, apoi plec să iau prânzul. Au spus c-o să fie amețită. Ah, și tot astăzi vin oamenii cu draperiile! Să-i primești și să le dai cecul de pe bufet. Bună, fetelor! Nu v-am văzut. Cred că exerciți o influență bună, Callie. E nouă și jumătate și asta deja s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încă se mai ținea de el, ca s-o protejeze. ― Vrei să tragem o Împușcătură? a Întrebat-o Rex. ― Ce-i aia? ― Fii atentă. Se Întoarse cu fața spre ea. ― Unul deschide gura, iar celălalt Îi suflă fum Înăuntru. Te amețești În ultimu’ hal. E super! Rex Își băgă În gură capătul aprins al țigării. Se aplecă spre Obiect. Se aplecă și ea În față. Își deschise gura. Iar Rex Începu să sufle. Buzele Obiectului Obscur formau un oval perfect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de lângă Lochmoor, unde ne simțeam mai bine. Am mâncat acolo În fiecare seară, prefăcându-ne cum puteam mai bine că suntem Într-o excursie adevărată, Într-o vacanță. Tessie a băut mai mult vin ca de obicei și s-a amețit și i-am băut și eu din vin când s-a dus la baie. În mod normal, lucrul cel mai expresiv la chipul mamei mele era strungăreața dintre dinții din față. Când mă asculta, limba lui Tessie apăsa adesea acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai indicat să fie citit de un preadolescent care vrea să facă poezie) și, desigur, am scris o vreme în stilul lui. N-am să uit niciodată nebunia care a-nceput de atunci și care-a durat tot liceul. Eram amețit, halucinat de poezie. Din aproape în aproape, descopeream câte un poet, român sau străin, și îl imitam cu sentimentul că scriu de fiecare dată în singurul fel posibil, că am descoperit punctul culminant al poeziei. Ce fericire când am descoperit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de mâna a doua propulsat în vîr-ful ierarhiei poeziei contemporane (unde ar fi uzurpat locul unor Dimov, Gellu Naum, Doinaș sau Mircea Ivă-nescu) pe de o parte de conformismul său politic, pe de alta de prostia criticilor din generația lui, amețiți de prăpăstiile sale lingvistico-metafizice. Alcoolic, de o calitate morală dubioasă, Nichita S.tănescu și-ar fi asumat la modul cabotin rolul social de poet național, bâiguind pe la mese versuri incomprehensibile, dar știind să facă și sluj când trebuia. De fapt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]