2,720 matches
-
aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întîmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus, jos, în față, la ceafă, peste tot ești privit, examinat, măsurat, cântărit din ochi de nenumărate chipuri care-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frică. Dar cauți să fii, totuși, calm: "Domnilor, îmi pare rău că vă produc necazuri. Nu vă puteți odihni din pricina mea". Nu, stratagema nu ți-a reușit. Ceilalți își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întîmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se oprise din plâns și mă privea cu o tristețe adâncă, dureroasă, uscată, care m-a înduioșat, încît în loc să plec am devenit tandru. Am strîns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținînd-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai după ce și-a dat seama că trecusem de ușa camerei mele m-a întrebat cu o voce voalată de emoție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală, acoperind ruga lui Paneloux, iar Rieux, agățat de bara patului, a închis ochii, amețit de oboseală și de dezgust. Când i-a redeschis din nou, a dat cu ochii, alături de el, de Tarrou. \ Trebuie să plec de-aici, a spus Rieux. Nu pot să-i mai suport. Dar, deodată, ceilalți bolnavi au tăcut. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care uciderea unui om era la fel de cotidiană ca și uciderea muștelor, această sălbăticie bine definită, acest delir calculat, această întemnițare care aduce cu ea o groaznică libertate față de tot ce nu ținea de prezent, acest miros de moarte care-i amețea pe toți cei pe care nu-i ucidea, ei negau, în sfârșit, că am fi fost acest popor înmărmurit din care, în fiecare zi, o parte din noi, îngrămădiți în gura unui cuptor, ne evaporam în fumuri grase, în timp ce ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
peste hotare? — Nu. — Dar n-ai mai vorbit cu el de duminică? Și nu ești îngrijorat? Nu eram îngrijorat. Până nu ați început voi să mă băgați în sperieți. Se întoarseră în mare viteză, cu Eyal, care nu mai era amețit, pe bancheta din spate. Uri continuă cu întrebările, descoperind un singur amănunt nou: că atunci când Eyal a vorbit cu tatăl lui, duminică dimineață, Baruch Kishon părea binedispus. Zicea că lucrează la o poveste „tare“. Sau poate mișto. Eyal nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de o grindă metalică încorporată în tavan. Icni și se trase înapoi când peretele din stânga ei dispăru subit: un alcov în care se afla o femeie bătrână, îmbrăcată complet în negru, cu mâinile încleștate pe o carte de rugăciuni. Maggie amețise. Pământul de sub picioarele ei își schimba înfățișarea: un pătrat de sticlă prin care se vedea dedesubt un bazin sau o cameră. Bărbații erau doar la zece metri în spatele ei. Deodată tunelul se sfârși, deschizându-se spre alt bazin. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cum nu se poate mai curat. Obiceiurile mele intime nu lasă nimic de dorit. Nefiind purtătorul nici unei boli sociale, nu văd ce-aș putea transmite crenvurștilor tăi, mai mult decât au ei și fără mine. Privește unghiile astea. Nu m-ameți cu aiurelile tale, grăsanule. Domnul Clyde ignoră labele pe care Ignatius i le întindea la inspecție. Te-am angajat doar de câteva zile. Cu alți vânzători am lucrat ani întregi și n-am ajuns să am neplăceri cu Departamentu’. — Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te apere de furia clienților tăi înșelați, îi spuse mutra cu șapcă verde lui Lana Lee. — Gonește-l de aici, îi porunci Lana lui Jones. — Cum poț’ goni un elefant? — Ia uite ce ochelari negri are! Sunt sigur că-i amețit de droguri. — Du-te naibii înăuntru, se răsti Lana la Darlene, care se uita lung spre Ignatius. O împinse să intre și îi spuse lui Jones: Și acum, vezi de el! — Scoate-ți briceagul și ciopârțește-mă, spuse Ignatius, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar cădea în mâinile vreunui Walt Disney sau George Pal. — Ignatius! Myrna se opri în prag, cu brațele încărcate de hârtii și își mișcă o clipă, înainte de a vorbi, buzele incolore, de parcă ar fi formulat o cuvântare. Ochii ei obosiți, amețiți de condus mașina pe autostradă, căutau chipul lui Ignatius prin lentilele strălucitoare. Acesta este un moment plin de semnificație. Mă simt de parcă aș salva pe cineva. — Dar așa și este. Salvezi, într-adevăr. Acum trebuie să fugim. Te rog. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Charlie era că motivul real pentru care își făcea griji acum avea legătură cu o conversație care avusese loc cu o săptămână în urmă. Și care atunci păruse neînsemnată. Însă acum i se părea de rău augur. O secretară amețită de la Institutul Național de Sănătate sunase la laborator și ceruse cu dr. Kendall. Când el răspunsese la telefon, femeia spusese: — Sunteți dr. Henry A. Kendall? — Da ... Este adevărat că ați venit la INS pentru o perioadă de practică de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și scoase telefonul din buzunar. — Alo? — Tom. Era mama lui. — Bună, mamă. Sunt la muncă. Josh îi aruncă iar o privire. — Pot să te sun mai târziu? — Tatăl tău a avut un accident de mașină aseară. Și ... a murit. — Ce? Ameți brusc. Tom se sprijini de cuștile cu șobolani, respirând greu. Acum, Josh îi aruncă o privire îngrijorată. — Ce s-a întâmplat? — Mașina lui a lovit un parapet, pe la miezul nopții, spuse mama lui. L-au dus la Long Beach Memorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
împotriva chestiilor de genul acesta. Reguli severe. Experimentarea pe oameni fără o cerere oficială, fără întruniri ale comitetului de aprobare, conform regulamentelor federale. Josh ar fi fost concediat fără discuții. Nu, mamă, cred că-și amintește el greșit. Era destul de amețit la momentul respectiv. — A spus că era un spray. — Nu, mamă. — A inhalat dintr-un spray pentru șoareci. Nu, mamă. — Ei, nu mai fi așa de defensiv, spuse ea. Credeam că o să fii încântat. Doar tu cauți tot timpul medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
face griji, zise Gorevici. — Iar dacă e sus, în boltă, nu poți trage pentru că ... — Am spus să nu-ți faci griji, spuse Gorevici și se uită la Hagar. Știu ce am de făcut. Doza este doar atât cât să-l amețească. Va coborî singur, mult înainte să leșine. S-ar putea să fim nevoiți să îl urmărim la sol, pentru o vreme. — Ai mai făcut asta? Gorevici aprobă din cap. — Cu urangutani? — Cimpanzei. — Cimpanzeii sunt diferiți. — Serios? replică Gorevici, sarcastic. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un test genetic, și acesta va arăta ... — Da, spuse ea. Îmi dau seama de asta. Împinse o foaie de hârtie împăturită, pe birou. Bennett o deschise încet. Era un raport de la un laborator genetic din Dallas. Examină paragrafele. Simțea că amețește. — Scrie că, în mod sigur, ești tatăl meu, spuse ea. O șansă la patru miliarde, ca să nu fii. Au testat materialul meu genetic și l-au comparat cu sângele tău congelat. — E o nebunie, spuse el, lăsându-se să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în St. Louis, cu douăzeci și opt de ani în urmă. Era căsătorită, pe vremea aceea ... Bennett făcuse școala medicală în St. Louis. — Dar nu mă cunoaște? — A fost inseminată artificial de la un donor anonim. Care ai fost tu. Bennett simți că amețea. — Am bănuit că donorul trebuia să fie un student la medicină, continuă ea, pentru că ea s-a dus la clinica de la facultate. Iar aceștia aveau propria bancă de spermă. Studenții la medicină donau spermă pentru bani, pe vremea aceea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în timp ce Vasco continuase să urmărească pista greșită, până pe Pebble Beach. — A luat o cameră la Best Western, la șapte și jumătate, astă-seară, zise Dolly, apoi s-a dus la Walston, unde un paznic i-a identificat mașina. Ea l-a amețit cu o poveste despre un fost soț și tipul a crezut-o. — Când a fost asta? — Puțin înainte de opt. De acolo, s-a întors la motel și i-a spus puștiului de la recepție o poveste, cum că ar fi cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să dea mai Încet? a Întrebat mătușa Feride. Stătea În fața camerei fetelor cu ochii la clanță. — Of, lasă-le În pace! a strigat mătușa Zeliha de pe canapeaua pe care se prăbușise. Sunt un pic amețite și când ești un pic amețit asculți muzică la maxim. Ca să-și impună punctul de vedere a strigat apoi: — LA MAXIM! — Amețite! a urlat bunica Gülsüm. Ia seama, de ce sunt amețite? Nu e de-ajuns că faci tot timpul familia asta de rușine? Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de pe canapeaua pe care se prăbușise. Sunt un pic amețite și când ești un pic amețit asculți muzică la maxim. Ca să-și impună punctul de vedere a strigat apoi: — LA MAXIM! — Amețite! a urlat bunica Gülsüm. Ia seama, de ce sunt amețite? Nu e de-ajuns că faci tot timpul familia asta de rușine? Uită-te la fusta aia de pe tine. Până și prosoapele de bucătărie sunt mai lungi decât fustele tale! Ești o mamă singură, o femeie divorțată. Ascultă-mă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l tandru de familia lui cu păr negru și de trecutul lui Întunecat. Se sprijinea de el cu trupul ei moale și cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem. Hai să luăm avionul spre casă mâine. — Ești nebun? Sunt Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, i-a răspuns Rose căscând și Întinzându-și picioarele umflate. Purta o cămașă de noapte din satin cu broderii pe care o cumpărase chiar În ziua aia de la Grand Bazaar și părea palidă și obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
frază care aștepta ca el să se trezească, o frază care se va uita la el cum schițează un zîmbet glacial, aidoma acelor femei În deshabillé de mătase care, În romanele polițiste, așteaptă cu un revolver În mînă ca eroul amețit de lovitură să-și vină În fire și să Întrebe unde se află. O frază atrăgătoare și primejdioasă. O frază pe care avea dreptate s-o compare cu o femeie fatală dintr-un roman polițist. Era pe cale să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
iar eu îmi doresc mai mult, simt mai mult și mă nedumerește distanța din atitudinea ei. Adevărul e că eu am mai mult curaj ca ea, încît pot să simt și să mă manifest, să vreau și să doresc, să amețesc și să îndrăznesc, să mă întristez și să mă resemnez, să mă detașez și să mă îndepărtez... și apoi s-o iau de la început: să simt și să îndrăznesc, să mă manifest și să mă îndrăgostesc, să încerc și să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
galeș o să-ți sar în brațe... Hai că ești belea... mie mi-e somn, asta-i tot. Adică vrei să spui că de fapt nu simți mare lucru... Asta nu cred. Tu m-ai zăpăcit de tot și m-ai amețit cu privirile tale... Dar îți place să te eschivezi și să pui omul la prăjit. Și nu i-am mai spus că acea căldură a privirii, adevărul sufletului nu poate fi interpretat: iubirea se simte dacă este. Și este! Nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]