1,929 matches
-
-ți amintești câte ceva, dar nu mai știi ce anume. Că ai iubit? Că ai fost iubit? Că ai visat privind de nenumărate ori zborul marelui fluture? Că ai simțit, adeseori, cum te-a furat în rotocoalele lui înalte, ducându-te amețitor de aproape de seninul râvnit? Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sută optzeci de mii și șase sute treizeci și cinci de dolari! Și aici am simțit, dintr-odată, ca o Luminare în mine. Nu știu dacă mă-nțelegi, dacă cunoști procesu’, dar s-a făcut dintr-odată lumină în jurul meu. O lumină caldă, amețitoare, parfumată trecea prin ziduri, puteam să văd până hăt departe, dincolo de stejarii ăia de la Gomândău, dacă-i mai ții minte, sus pe deal, o lumină și o căldură de credeam că acuși-acuși am să mor. Și bătea inima în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demult a prietenului meu. Credeam că o rescriu. Nu simțeam decât cum textul se revărsa peste mine, înghițindu-mă. Începuse coborârea. O simțeam, fără să o pot încă numi. Venea doar spre mine, molcomă, unduitoare, cu boare de gheață și amețitoare dogori, ademenitoarea, învăluitoarea, plina de liniștite spaime, minunata suflare a Morții. Acolo, la Karanphilou, am simțit, fizic, nu doar ca o părere, Moartea pornită spre mine, definitivă, fără gând de întoarcere. Poate mersese chiar, câteva stații, în același tramvai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră de a iubi creația lui Dumnezeu. În „Părinții noștri - două candele” autoarea atinge înălțimi amețitoare în arta evocării, incitând la meditații profunde asupra rostului nostru pe pământ, declarându-se ea însăși neputincioasă în fața unui astfel de subiect încărcat de atâtea semnificații, căci a vorbi despre părinți, „E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bătrâne care ceartă mame tinere pentru că nu și-au îmbrăcat copiii destul de gros, trecători care mustră stăpânii de câini pentru că smucesc prea tare de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
risca reputația - falsificatorii au convenit să împartă în șaptezeci și treizeci la sută. Cincisprezece ani mai târziu, în timp ce i se destăinuia revărsându-se lui Tom, la o cină în Brooklyn, i-a descris lunile acelea ca pe perioada cea mai amețitoare și mai chinuitoare din viața lui. Era prins într-o stare de teamă permanentă, după spusele lui, și totuși, ignorând groaza, ignorând convingerea că avea să fie prins în cele din urmă, era fericit, mai fericit ca niciodată. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe Harry ca fiind tatăl ei și să-i vorbească în fraze logice. Nu se știe unde, dăduse peste niște statistici care calculau câți oameni se nășteau și câți mureau în lume, în fiecare secundă a fiecărei zile. Numerele erau amețitoare, dar Flora, care fusese întotdeauna bună la matematică, a extrapolat rapid totalurile pe grupe de câte zece: zece nașteri la fiecare patruzeci și una de secunde, zece morți la fiecare cincizeci și opt de secunde (sau care vor fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
față și a început să tremure. Fără a ține cont de starea emotivă în care se afla, într-un suflet a venit la Bidaru, l-a cuprins cu ambele brațe și l-a recompensat cu un sărut dulce, prelung și amețitor. După această întâmplare prietenia dintre cei doi a luat o altă întorsătură. Amândoi și-au dat seama că sunt făcuți unul pentru celălalt; că între ei s-a stabilit o altfel de legătură, mult mai trainică și mult mai profundă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fermecase cineva. Se înțepenise și pace! Mâna era fericită însă buzele... Cineva uitase de ele. Melodia șoptită se consumase pe neobservate, când buzele neglijate s-au hotărât să intervină hoțește. Trebuiau să fure și ele ceva. Ceva dulce, fragil și amețitor. Furase ceva însă prea puțin. Tocmai când era sigur că o minune cerească oarecare sau vreun magician va trece prin preajmă și îi va uni pentru totdeauna, vocea, care puțin mai înainte veselă interpretase minunata melodie, acum i se adresă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
murit amândoi striviți de bolovani sau înecați?". Un ultim efort. Zădarnic. Puntea suspendată s-a destrămat în sute de bucăți. Amândoi au căzut în gol. Un întuneric profund și adânc în față îi duceau direct spre hău cu o viteză amețitoare în timp ce o durere ca o lovitură de ciomag, undeva deasupra stomacului, și... Un țârâit salvator, repetat și prelung. Telefonul. Ce bine că nu a fost realitate! Dar cine să fie la ora asta? Era ora trei și jumătate, întuneric beznă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau meteorit cât un stadion întreg rătăcit în spațiu, devenise ținta unei agresiuni din partea altui pietroi asemănător însă perfect rotund, ceva mai mare și mai periculos, de care nu avea cum să se apere. Venea spre el cu o viteză amețitoare și cu intenții agresive. Din acel moment mai avea puțin de trăit; doar câteva secunde. Delirând, începu să le numere în timp ce-și vedea familia îndurerată de dispariția lui atât de misterioasă. Va fi strivit odată cu roca deasupra căreia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sfere, pe canapeaua moale a unui tren foarte lung, transparent, liniștit și odihnitor și care trece printre constelații într-o perfectă liniște, dar într-o viteză nebună. Trenul nu avea uși iar el, împins din toate direcțiile de un curent amețitor, în armonie perfectă cu obiectele din jurul său, plutea în gol. Acest vis liniștitor, de relativă împăcare cu sine, nu a durat decât câteva secunde. Starea de nervozitate și surescitare puse din nou stăpânire pe el, ceea ce-l făcu să tremure
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îl învălui câte puțin. Acum avea aceeași impresie ca atunci noaptea, când din mersul trenului se uita pe fereastră și privea la luminile aprinse din stânga și din dreapta terasamentului: Stelele din față se mișcau mai rapid, veneau spre el cu viteză amețitoare, cele mai îndepărtate își schimbau poziția ceva mai lent, în timp ce stelele de la capătul orizontului parcă nici nu se mișcau. În realitate el se deplasa, iar melodia venită de nicăieri sau de pretutindeni, odihnitoare și plăcută, îi paraliza treptat simțurile până
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani în urmă, însă era deja prea târziu. Pe Doru l-a remarcat pentru prima oară cu mulți ani în urmă, chiar în anii copilăriei pe șoseaua Bacău Piatra, pavată cu cremene pe care circulau în ambele sensuri cu viteză amețitoare, atât ziua cât și noaptea, sumedenie de camioane nemțești ce aprovizionau frontul cu hrană, îmbrăcăminte și muniție de război. Pe mica pantă, ce urmează imediat după trecerea Podului Paloșanu, apăru, ca din senin, un cerc destul de mare, aproape ca roata
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
piață după mici cumpărături. Am auzit că s-a mai ieftinit câte ceva. Aluzia la faptul că vor rămâne fără lenjereasă, declanșă în sufletul ei o reacție la care nimeni nu se aștepta. În primul rând simți cum, cu o viteză amețitoare, de sub turbanu-i strâns pe cap asemănător cu al unui sultan medieval, ieșise cei doi drăcușori despre care auzise atâtea grozăvii. Nu a mai avut timp să se ferească din calea lor. Aceștia i se înfipse, în aceiași fracțiune de secundă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
casele fălcienilor, frângând tihna acestei oaze răzeșești, de oameni cuminți, harnici și evlavioși. Timpul și evenimentele se precipitară, și se învălmășiră ca într-un coșmar lipsit de rațiune. Țara intrase deja în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau cu o iuțeală amețitoare, Întreg hotarul de miazăzi, pană la Gurile Dunării, era înconjurat de un brâu de foc, parcă.. Pe cer s-au ivit semne ciudate... Și, în soare s-au zărit pete cu forme neobișnuite. Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
capul încet către bătrân, dar nu s-a încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă: „- Ai să mori mâncat de lup..!“, i s-au înfipt în inimă ca un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în tini, măi, Lisandri ?! îl întrebă bătrânul. Vorba țăranului e ca pământul, aspru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
galbene de borangic, tulpane înflorate, și cu arginți în coadele groase și lungi... În ochii lor lipsește sfiala, înfruntă totul cu îndrăzneală, cu viclenie. Cu ochii lor mari și focoși, te zăpăcesc, te vând și te cumpără cu o repeziciune amețitoare, că abia îi poți urmări cu ochiul și cu mintea. Sunt lunecoși... că-i pierzi printre degete. Țigăncile, cercetându-i cu ochi ager pe cei mai „slabi de înger“ îi iau în primire: „gâcim în palmă...! ..gâcim în ghioc!... gâcim
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
intoneze mereu pe aceleași tonuri și să urmărească, nu singuri, ci laolaltă aceleași țeluri, întocmai așa cum clapele pianului, apăsate una câte una, scot numai sunete solitare și nesigure, însă, apăsate mai multe 70 Rareș Tiron deodată, dau naștere unor armonii amețitoare, ce mângâie auzul și-l încântă pe deplin... Dar întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care nu se schimbă niciodată, un astfel de obiectiv era întru totul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar aceste momente bag bine de seamă că se îndesesc cu o viteză amețitoare, alarmantă 158 Rareș Tiron și bolnăvicioasă prea din cale-afară. Mi se-ntâmplă numai ciudățenii, am apucături tot mai bizare. De pildă, de multe ori, atunci când merg pe stradă, nu reușesc să-mi explic de ce, însă tot timpul mă întorc ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intens... vara vine într-o secundă pentru a schimba totul și a înnoi totul în sufletul tău... nimic din ce a fost într un fel nu mai este la fel, doar pentru că vara totul este absolut după cum este și vîrtejul amețitor al luminii... vine căldura și te învăluie și cerul e mai albastru și soarele e pretutindeni și nu mai știi ce vrei exact, dar știi că nu vrei să se mai termine vreodată... a venit vara, îți spui și sentimentele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
au format în 1848 o asociație care se intitula Preraphaelitic Brotherhood. ă[...] Ei au expus la Londra, în primăvara anului 1849, o serie de tablouri și de statui care purtau toate, în afara semnăturii autorilor, inscripția comună P.R.B. Rezultatul a fost amețitor. Publicul, căruia fanaticii isterici nu i-au impus încă în mod tiranic credința în frumusețea acestor lucrări și care nu se afla încă sub imperiul modei inventate de către snobi ai esteticii, ce constatau a vedea în admirația în aceste lucrări
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
jumătate de oră. La jumătatea drumului, trebui să treacă printr-un tunel; circulația automobilelor era inexistentă. După Ghidul drumețului pe care-l cumpărase la aeroportul Orly, satul Saorge, cu casele lui Înalte dispuse În amfiteatru, dominând valea de la o Înălțime amețitoare, avea „ceva tibetan”; era foarte posibil. Oricum, aici hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a hotărât să vină aici, nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]