3,529 matches
-
cercul mare cu o rază de 50 de kilometri descris de navă în jurul insulei Discipolului. Gosseyn modifică direcția spre insula Crest, la câteva sute de kilometri la nord vest. Apoi se răsuci pentru a-l privi pe prezicător. - Acum, zise amenințător, se pune următoarea problemă: Ce facem cu trădătorii? Celălalt îngălbeni, dar puțin din spaimă îi mai slăbi. Făcu față: - Nu-ți eram dator cu nimic. Poți să mă omori, dar n-aveam de ce să-ți fiu loial și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la asta! Aproape bebeluș, și fără un dinte sănătos în gură. — Ce s-a întîmplat după aia? întrebă Lanark. — Am strigat „Susy!“ și copiii au urlat și mi-au zis că mămica lor a dispărut. Nu-i așa? Se uită amenințătoare la copii, care dădură din cap viguros. — Ei bine, Lanark, casa aia-i o groapă de gunoi nenorocită. E ca o cocină. Nu puteam să-i las acolo, nu-i așa? I-am adus aici, i-am spălat și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar cea mică începu să chicotescă. Doamna Fleck se aplecă peste pat și gemu în timp ce-i înveli cu păturile. — Vai, Lanark, nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imens clătinîndu-se într-o parte și alta. Lanark avea ciudatul sentiment că fiara stătea în fața lui în încăpere. Nu puteai s-o compari decît cu întunericul, și acesta părea nesfîrșit. Gesturile poate că îi fuseseră provocate de durere, dar păreau amenințătoare și triumfătoare. în interiorul capului negru, apărură două stele în locul ochilor, apoi întregul trup se acoperi cu stele albe și aurii. Lanark simți cum forma gotică îl domină de la o distanță de kilometri întregi, o galaxie cu formă umană. Apoi figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apei dinn cascadă. Mai multe stele tremurătoare se reflectau în apa întunecată de desubt. Imediat ce părăsi podul, lui Thaw i se păru că luna țipă la el. Era o sirenă. Vaierele sale treceau straniu peste acoperișuri, părînd că se năpusetesc amenințătoare peste el, singura ființă vie de acolo. Alergă pe cărarea dintre urzici, prin poartă și trecu pe lîngă straturile întunecate. Sirena se topi în tăcere și peste cîteva clipe îThaw nu mai auzise așa ceva) se iscă un zgomot ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru bărci. Zilele următoare strînse bucățele de pîine și le aruncă în lac în drum spre școală. într-o dimineață, văzu ceva care-l reținu mai mult pe mal. Lîngă insulă, două lebede se uitau una la alta atît de amenințător, încît crezu că erau pe punctul de a se bate. Desfăcîndu-și aripile, se ridicară din apă aprope în coadă, se strînseră la piept, apoi își apropiară frunțile, apoi ciocurile. Cu fața spre cer, își uniră gîturile, apoi se desfăcură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care fusese însurat, toate de o răutate magnifică, virtuoase, înțelepte, faimoase și frumoase, și toate îmbrăcate superb. Apoi apărea el singur, în haine obișnuite, se ducea spre centrul sălii și, fără să se grăbească, începea să urce scara spre ceva amenințător, uriaș, decisiv, aflat în vîrful ei. Această amenințare pîndea întreaga umanitate dar numai el era făcut s-o confrunte, deși era un drum fără întoarcere. Urca într-un crescendo tragic în care orgi, voci și orchestre se amestecau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strop de lapte se risipi în centrul hîrtiei, făcînd o mică băltoacă. Thaw se ridică și se duse în bucătărie zicînd: — Ai făcut ceva rău și copilăresc. Aduse o cîrpă curată, șterse laptele și continuă să lucreze. Ruth îl urmări amenințător, cu cana în mînă, apoi zise cu o voce joasă, vibrantă: — Dumnezeule, cît de mult de urăsc! Cît te urăsc! — în acest moment, da, dar curînd n-o s-o mai faci. E un sentimen obositor. — O, o să-l întrețin! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de aceeași parte a unei mese lungi, iar în fața lor, la distanță, era un singur scaun. Thaw se așeză și urmară cîteva clipe de tăcere, ca într-o sală de judecată. Cei doi bărbați aveau o atitudine atît de apăsat amenințătoare, că, instinctiv, le estompă fețele, neîndreptîndu-și privirea asupra lor. în cele din urmă, secretarul zise: — Ai vreo nemulțumire în legătură cu felul în care ai fost tratat în această școală? — Nici una. Am fost tratat foarte bine. — Corect. Cu toate astea, nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de oamenii din public. Cîntărețul urlă: „Spală ferestrele pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște semne atît de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă. Lanark îl împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o barieră de oțel, pe care niște echipe de demolatori mai îndrăzneți o ridicaseră în cale mulțimii. În mare, bariera își realiza menirea, căci indivizii izolați care se încumetau s-o escaladeze erau nevoiți să facă cale întoarsă în fața armelor amenințătoare ale paznicilor postați în mici grupuri de cealaltă parte, ca niște soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea ori să ucidă, să fie acum atât de fără milă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
l-am șters frumos de praf, cu mâneca, l-am scos pe coridor. Era cald și acolo, becul ardea încă, urât și gălbui, ca o lumină sufocată de lumină. Am pus scaunul lângă W.C. Ea s-a așezat, demnă și amenințătoare. „Unde e Maria ?“, m-a întrebat. Vorbea scurt, autoritar. Își ținea geanta strâns, pe genunchi. Mă ghemuisem pe jos, în spațiul de lamentații al lui Petru. Stăteam cuminte, aveam grijă să nu-l depășesc nici cu un milimetru. „Nu știu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rămânea imperturbabil. Figura lui părea ciudat de netedă în ciuda ascuțimii. - Dă-mi-l pe Yorke, zise Gosseyn. Janasen nu luă în seamă întreruperea. - S-a hotărât, continuă el, ca, datorită situației tulburi de pe Venus... - Lasă linia! zise Gosseyn cu glas amenințător. Voi vorbi numai cu Yorke, cu nimeni altcineva. - ... datorită situației neclare de pe Venus, cererea dumneavoastră de acces este respinsă, zise Janasen. Gosseyn era furios. De paisprezece zile, acest individ îl ducea cu vorba și, acum, în dimineața plecării, aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui non-A obișnuit. - Ai face bine să te dai înapoi, zise monstrul cu glas amenințător. Discipolul mi-a spus că ea e a mea și n-am chef să am concurență. Gosseyn aruncă o privire întrebătoare femeii, dar ea se întinsese, cu fața la perete. Se uită din nou la uriaș. - Pe ce planetă suntem? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acționa pe întreaga Yalerta. Mergea pe culoar, dar nu se mai grăbea. Dinamul și pila erau aproape, dar nu avea cum să știe în ce loc. Simțea prezența mai multor oameni, dar fluxul lor nervos nu era nici tensionat, nici amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cercul mare cu o rază de 50 de kilometri descris de navă în jurul insulei Discipolului. Gosseyn modifică direcția spre insula Crest, la câteva sute de kilometri la nord vest. Apoi se răsuci pentru a-l privi pe prezicător. - Acum, zise amenințător, se pune următoarea problemă: Ce facem cu trădătorii? Celălalt îngălbeni, dar puțin din spaimă îi mai slăbi. Făcu față: - Nu-ți eram dator cu nimic. Poți să mă omori, dar n-aveam de ce să-ți fiu loial și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o barieră de oțel, pe care niște echipe de demolatori mai îndrăzneți o ridicaseră în cale mulțimii. În mare, bariera își realiza menirea, căci indivizii izolați care se încumetau s-o escaladeze erau nevoiți să facă cale întoarsă în fața armelor amenințătoare ale paznicilor postați în mici grupuri de cealaltă parte, ca niște soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea ori să ucidă, să fie acum atât de fără milă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sălii mașinilor se prăbuși deodată spre interiorul sălii. Corl auzi strigătele oamenilor care se precipitau înăuntru. Nemaiîntâlnind nici o stavilă, flăcările țâșniră înainte. Pardoseala sălii mașinilor începu să șuiere, parcă protestând împotriva focului care mistuia metalul. Corl auzea cum zgomotul acela amenințător se apropie. Încă un minut și oamenii aveau să ardă ușile subțiri care despărțeau sala mașinilor de atelierul de reparații. În acest minut, Corl reuși să dobândească victoria. El simți că aliajul metalic suferise o modificare, întregul perete își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ușor. Asta însemna că erau în puterea lui. Doi oameni cu câte o armă în mână apărură de după un colț al coridorului, dar se opriră brusc la vederea monstrului care, aplecat peste cadavrul camaradului lor, îi întâmpină cu un mârâit amenințător. Până să-și vină ei în fire, monstrul trecu prin peretele cel mai apropiat, iar silueta lui roșcată dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. Ixtl avea acum un plan destul de precis: va captura o jumătate de duzină de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
așadar în studio și-și reîncepu cercetările asupra imaginilor hipnotice folosite de Rimi împotriva navei, imagini pe care reușise să le înregistreze. Deodată tresări, îngrozit, căci auzise din nou șoapta aceea, la fel de catifelată ca prima oară, dar parcă ostilă și amenințătoare acum. Uluit, Grosvenor își spuse că era, desigur, un encefalostat: cineva îi excita de la distanță creierul, cu un aparat atât de puternic, încât undele lui pătrundeau chiar prin pereții ecranați ai studioului. Tot întrebându-se cine ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
coridor, Grosvenor își dădu seama că Siedel nu exagerase: valuri de excitații îi asaltau creierul. Deși năucit, porni totuși spre puntea de comandă. Se așeză printre ceilalți. Noaptea nemărginită a spațiului, care împresura nava, își murmura avertismentele, când înfricoșate, când amenințătoare. Grosvenor auzi pe cineva spunând, în spatele lui: - După părerea mea, ar trebui să ne întoarcem acasă. Neputând identifica vocea, Grosvenor privi peste umăr, dar omul nu mai spuse nimic. Privind din nou drept în fața lui, Grosvenor observă că locțiitorul directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Băneasa, în câmp, la lacuri. A fost dus în arest la Prefectura de Poliție. Mama, care e la zi cu absolut totul, zice că-i scăpat de la balamuc, că sigur a înnebunit de prea multă învățătură. Și s-a uitat amenințător la mine: „Așa o să pățești și tu dacă citești toată ziua!“ Apoi s-a uitat la papa: „E timpul ca Iulia să se gândească la un bărbat cumsecade cu care să se mărite!“ Papa l-a consultat pe străin la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între ei. Se uită îndărăt. Polițaiul îl onoră în aceeași clipă cu bastonul ridicat amenințător și-apoi îl lăsă în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și e viclean ca șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]