2,109 matches
-
nu erau flori, drumuri, pietre, sălașuri, ruine, cetăți sau ziduri de biserici, turme cuminți, pământ uscat, ci amintiri, amintiri dintr-o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încă pentru mai mare încredințare am iscălit cu slova armenească”. Îți place au ba, ipochimene? --Îmi place, fiindcă armeanca îi mândră de originile ei, lucru de care noi... --Care noi? --Noi, românii... --Fii mai explicit, vere. --Noi, cei care în ancestrala noastră devenire, îi avem pe Zamolxe, Deceneu, Burebista, Decebalus per Scorilo... --Iartă-mi semețirea, prietene - mi-am plecat eu capul... --Treacă de la mine. Și fiindcă ne-am așezat cu picioarele pe pământ, află că la 5 iulie 1756 (7264) Costantin Mihail
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care-i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dar, în fond, el este un produs, o personificare a spaimei care bântuie dintotdeauna incon- știentul individual și colectiv. Monstruosul (diformul, bioilogicul), agresivitatea bestială, demonismul sunt imagini arhetipale esențiale care produc și sunt produse la rândul lor de o spaimă ancestrală. Spaimă decelabilă atât în structura psihică a omului primitiv, cât și în cea a copilului, atât în ficțiunile mitice ale omului arhaic, cât și în cele literare ale omului modern, atât în fantasmele onirice ale omului sănătos, cât și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
această natură se transmit la creier mai rapid decât cele raționale și de aceea se obține o primă reacție emoțională și numai ulterior (vorbim de fracțiuni de secundă) una rațională, logică. Goleman consideră că inteligența emoțională este rezultatul selecției naturale ancestrale a indivizilor care au supraviețuit pentru că au reușit să recunoască anumite intenții ale adversarilor (animale, semeni) și să reacționeze rapid. Frica este un exemplu în acest sens, reacțiile fiziologice care o însoțesc fiind, conform lui Goleman, o reținere a sângelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
plaiurile acestea intens mioritice? România, în retorica patriotică, e foarte unită, e un monolit. Dar ca să ajungi din Ardeal în Moldova și invers îți trebuie o zi și n-ai nici acum decât două cărări, tot cele pe unde treceau, ancestral, oile. Nu vă mai admirați pentru sărăcia moldavă și nu ne mai compătimiți pe noi pentru bunăstare. Ardealul merge în jos în mod temeinic. Cred că se apropie de limita aceea de sărăcie în care n-are altă soluție decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
filmul lui Pintilie tras din Auctorele Nostru, Vostru, Lor. Întâiul zicea: "Grozav și definitiv ne-a prins în De ce trag clopotele, Mitică?". Al doilea, înghiontit de Tamara, protesta: Pe noi, nu; pe noi, nu; noi doi nu suntem ca ăia!". Ancestrala, primitiva teamă că arta, fie ea și fotografică, ți-ar putea fura sufletul. La câți ni l-o fi furat oare Genialul Grecotei? A doua la mână: Alexandru George, polemizând cu Iorgulescul "Marii trăncăneli", căuta să evidențieze părțile bune ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acestei revoluții științifice, având ca punct de reper numai și numai căutarea sinceră a adevărului suprem, pe alte căi însă decât ale contingențelor de până atunci, cum și strivirea fără milă, a tot ce era prejudecată, obișnuință necontrolată și superstiție ancestrală. Reprezentanții bisericii creștine de toate nuanțele și-n permanență dizidență unii cu alții, văzură-n oamenii de știință niște periculoși vrăjmași dar, la un moment dat, avură și intuiția, ca-ntre știință și religie pare a exista și un dezacord
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fier, ce-i erau cu totul necunoscute, nu avea cu ce să-și îngroape morții, ce-i târa ceva mai departe de colibă, lăsându-i expuși descompunerii în aer liber, acțiunii solare, ori pradă fiarelor sălbatice. De altfel, metoda aceasta ancestrală de nimicire se mai observă și la comunele noastre rurale și de multe ori și pe la periferia orașelor, unde locuitorii târăsc pe maidane și locuri virane, vitele moarte lăsându-le ne-ngropate și pradă câinilor și animalelor sălbatice, cu toată rigoarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu totul deosebit de cel oficial săvârșit de preoți și ierarhi și-n care se amestecă practicile rătăcirilor din cele mai îndepărtate epoci, îmbrăcate însă superficial în alba mantie a creștinismului. Și atât de mult stăpânește sufletul mulțimii tradiția acestor practici ancestrale, încât nici cei mai curajoși reformatori n-au îndrăznit să le năruiască, temându-se de o completă nereușită și de furia poporului. Însuși Mântuitorul, la un moment dat, când Evreii Îl priveau pieziș, Îl urmăreau să-L prindă în cuvânt
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
La fel ca și Mefisto în alt timp, Extraterestrul trebuie să o convingă pe Mașa să semneze pactul prin care să își vîndă sufletul. Este un pact prin care, simbolic, femeia renunță la valorile tradiționale, la existența guvernată de legi ancestrale pentru a se preda, trup și suflet, noii civilizații (post)moderne. Vrînd, nevrînd, Mașa ajunge în final să semneze acest pact și să îl parafeze cu amprenta de la degetul mare în stilul formal în care secretarele semnează ordinele de deplasare
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
E În regulă, Tamar, plângi, nu Încerca să te stăpânești, nu te sfii, lacrimile te vor ușura. Am să-ți fac un ceai. Nu-i nimic. Peste o sută de ani dragostea și suferința vor deveni preistorie. Ca și dușmăniile ancestrale, crinolinele sau corsetele cu balene. Bărbații și femeile se vor Împerechea schimbând mici impulsuri electrochimice. Nu va mai fi loc pentru nici un fel de erori. Vrei și biscuiți? După pregătirea ceaiului și după câteva momente de ezitare, Începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ci explodă: Cine dracu’ are nevoie de asta? Am căpiat pur și simplu. Ne-am ieșit cu totul din minți. Ce ne trebuie să ne ciondănim cu polonezii cui aparține Auschwitzul? Începe să sune ca eterna noastră poveste despre „drepturile ancestrale“, „moștenirea ancestrală“ și „teritoriile eliberate nu vor fi niciodată retrocedate“. Acuși vor planta acolo, printre camerele de gazare, vreo colonie pentru tineret. Poziții stabilite pe teritoriu disputat. Colonii agricole militare ca pe vremuri. Ce, Auschwitzul e cumva o așezare evreiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cine dracu’ are nevoie de asta? Am căpiat pur și simplu. Ne-am ieșit cu totul din minți. Ce ne trebuie să ne ciondănim cu polonezii cui aparține Auschwitzul? Începe să sune ca eterna noastră poveste despre „drepturile ancestrale“, „moștenirea ancestrală“ și „teritoriile eliberate nu vor fi niciodată retrocedate“. Acuși vor planta acolo, printre camerele de gazare, vreo colonie pentru tineret. Poziții stabilite pe teritoriu disputat. Colonii agricole militare ca pe vremuri. Ce, Auschwitzul e cumva o așezare evreiască? E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și-a construit cartea: „Carador - personajul principal - intră în «istorie» ca rănit al Revoluției, ca simbol (student - soldat) al unei tinerimi care caută ceva altfel, altcum... Își pierde memoria [...], i se dezvoltă lumea dinafara simțurilor pământești, lumea străbună: din subconștient, ancestral, genă, matrice etc.“ Având această justificare teoretică, Ioan Crăciun Petrișan își trimite personajul în diferite epoci, evocate fantasmagoric. Un loc important ocupă, bineînțeles, epoca dacilor, în care Carador, deghizat caraghios în dac, pătrunde împreună cu iubita lui, Silvana: „Silvana (Ana Pădurii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cavalcadă de vreri, / Ochii ei / Prevestitori de furtună / Și totuși / Vibrante emoții / Mă cheamă / Nopțile...“ (Stare) „Tu ești nemărginirea / Minunato! / Fiorii tăi mi-aduc / Șoapte de vecernii... Tu ești presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral / Și răstignit pe spate / Te visam astral“ (Cuprindere) etc. În schimb, versurile imnice închinate lui Nicolae Ceaușescu, așa caraghioase cum sunt, au și ceva înspăimântător, evocând anii de teroare ideologică în care glorificarea dictatorului comunist devenise obligatorie: „Cu sudoarea frunții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atribuie și personajelor istorice această morgă de cugetători. Iată, ca exemplu, un dialog dintre Traian și Decebal: „Iar Traian: «Te iubesc așa cum ești, neliniștit. / Omul este un accident al naturii, / Deci și eu și tu, intuiție, așa cum ești.» / Iar Decebal: «Ancestralul guvernează nu noi, / Hazard ești, Traiane, ca și mine memorie / a cromozomilor!»“ Attila însuși apare ca un „împărat-poet“: „O, Pegasul meu, asin al visătorilor, / Și tu vei fi atins de bici dumnezeiesc, / Gândea Attila“. Modul în care autorul își reprezintă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tâmplă“, „clopot“, „izvodit“, „destin“, „pecete“, „sfânt“, „astru“, „veșnicie“, „petală“, „talisman“, „spadă“, „galeș“ etc.), Vasile Mustață dezvoltă o retorică goală a extazului, care sună a poezie fără să emoționeze: „Ascult izvoare line și torente, / Emoția răsfrântă cu migală / Și toată suferința ancestrală / Remodelată-n sonuri opulente. // Vibrația uman-fundamentală, / Armonicile cele mai frecvente / Se întrețes în glasul cu accente/ Purificate-n suflet de vestală. // Aș vrea să sorb minunea etalată / În cântecul ce arde și desfată, / S-o torn apoi în tomuri de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
La un concurs „Cine este autorul?“, nimeni n-ar ghici cui aparțin versurile citate. Se mai remarcă apoi o anumită grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui astrală / Mă simt proscris pe Terra / De-o vină ancestrală.“ Autorul crede că autorități cosmice supreme s au interesat de soarta lui și l-au pedepsit pentru o vină ancestrală. Știm însă din surse demne de încredere că nu s-au interesat și că dacă se vor interesa vreodată nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui astrală / Mă simt proscris pe Terra / De-o vină ancestrală.“ Autorul crede că autorități cosmice supreme s au interesat de soarta lui și l-au pedepsit pentru o vină ancestrală. Știm însă din surse demne de încredere că nu s-au interesat și că dacă se vor interesa vreodată nu-l vor pedepsi. În schimb, se simte un proscris pe Terra bietul critic literar care trebuie să-i citească versurile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
era cocoașa dorsală matură. O femeie În toată firea. Dar brațele și picioarele nu erau proporționale. Copilul său cel unu născut. Nu se Îndoia nici o clipă că săvârșea fapte care Își aveau originea Într-un trecut foarte Îndepărtat, de origine ancestrală, subconștientă. Își dădea seama cât de adevărat era acest lucru și despre el. Mai ales În privința chestiunilor religioase. Ea era o țicnită care se ruga, dar și el, la urma urmei, era dedat la rugăciuni, adeseori se adresa lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai comod să-i beștelești pe, deja pateticii prin imoralitate și minciună, Iliescu, Voiculescu sau Roșca Stănescu. Fiindcă veni vorba despre viața politică extrem de vizibilă, cei doi au dexteritate incredibilă în a diagnostica boli retorice, efecte psihologice ale unor păcate ancestrale și câte și mai câte. Este magistral „citit“ comportamentul public al omului de afaceri Dinu Patriciu. Și apar ipoteze interesante în legătură cu aplecarea unei anumite părți a maimarilor financiari ai zilei către susținerea monarhiei. Vizionar îmi pare un fragment legat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu? Cioburi de amintire Cioburi din amintire se oglindesc în mine, în liniștea amiezii. Sunt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
început de viață destul de bine organizată în traiul bun al unei ființe eterne. Și-n aceste ființe numai stăpânul meu soarele mai poate avea ultimul cuvânt. Dar El astăzi mi-a lipsit de la SEDUCȚIA ABSOLUTĂ A ACESTUI ÎNCEPUT DE DOR ANCESTRAL unde banalul din viață rămâne un INFERN GLACIAL, ce nu va mai veni la mine în suflet și nici în viețile mele de ANI, Eu știu că amiezile îmi dau puterea infinitului îmi dau viața liniștită a lumii eterne, unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]