1,813 matches
-
ea mă sunase imediat pe mine și mă implorase să mă ocup de treaba asta. Eu nu găsisem mesajul pe robot decât a doua zi și când, În sfârșit, o sunasem, Încă plângea. — Am lipsit de la ziua mea de naștere, Andrea, mi s‑a văicărit În clipa În care a ridicat receptorul. Am lipsit de la ziua mea de naștere pentru că a trebuit să le găsesc un avion particular! — Nu puteau să doarmă și ei la un hotel În noaptea aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de autoconservare intrase În viteza a cincea. — Și oricum... ea vrea să mergi tu cu ea. — Vrea să merg eu cu ea, da? Foarte drăguț. Dar ce a spus? Te‑a amenințat că te dă afară fiindcă te‑ai Îmbolnăvit? — Andrea, vorbesc... A podidit‑o din senin o tuse profundă, expectorantă, și am avut impresia că avea să moară exact În clipa aceea, vorbind la telefon cu mine. —... serios. Absolut, cât se poate de serios. A zis ceva de genul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apropiateă, a dezmembrării (a ta proprieă, sau a unui război nuclear (numai dacă guvernul S.U.A. confirma că acesta afectează Manhattan‑ul În mod directă, trebuia să fim acolo. Povestea asta avea să reprezinte o schimbare radicală În regimul totalitar Priestly. — Andrea, am mononucleoză. E o boală extrem de molipsitoare. E foarte grav. Nu am voie să Îmi părăsesc apartamentul nici măcar cât să‑mi cumpăr o cafea, darămite să mă duc la birou o zi Întreagă. Miranda Înțelege treaba asta, așa că tu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cât să se scuze și să iasă naibii din cameră Înainte ca totul să degenereze Într‑un război total. Am Încercat să mă așez În brațele lui, dar el și‑a Încrucișat picioarele și a dat din mână. — Vorbesc serios, Andrea - Îmi spunea așa numai când era foarte nervos - toate astea chiar merită? Fii sinceră cu mine o clipă. Chiar merită tot efortul? — Care toate astea? Să lipsesc de la o reuniune ca atâtea altele care vor urma ca să‑mi Îndeplinesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să se prăbușească sub povara ignoranței mele. Nu? Atunci de ce am aproape două duzini de „fețe“ care Îmi explică În ce fel să folosesc toate chestiile astea? Privirea ucigătoare pe care mi‑a aruncat‑o a fost demnă de Miranda. — Andrea. Fii serioasă. Asta e doar pentru cazuri de urgență, dacă Miranda Îți cere În ultima clipă să te duci undeva cu ea, sau În cazul În care coafeza sau cosmeticiana ta nu pot să vină. A, da, să nu uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceva Înainte ca Miranda să se Întoarcă! Allison și‑a dat ochii peste cap exact ca Emily. M‑am Întrebat dacă are ceva anume postul respectiv care inspira astfel de demonstrații experte de iritare. — Foarte bine. Nu, nu, vorbeam cu Andrea, a zis ea la telefon și a ridicat din sprâncene cu ochii la mine - ce mare surpriză - exact ca și Emily. Se pare că Îi e foame. Știu. Da, știu. Asta i‑am spus și eu, dar ea pare hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda, care stătea la biroul ei, cu telefonul la cinci centimetri de față, de parcă era acoperit cu căpușe. Trebuia să plece la Milano În seara aceea, dar nu eram prea sigură că eu aveam să supraviețuiesc până atunci. Telefonul sună, Andrea, dar când ridic receptorul - că se pare că tu nu ai chef să o faci - nu vorbește nimeni. Poți să explici un asemenea fenomen? a Întrebat ea. Bineînțeles că puteam să Îl explic, dar nu ei. În rarele ocazii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Împuțit de cărucior plin de chestii În treizeci de secunde, mă Înțelegi? E imposibil, fir‑ar al dracului! Patru dintre cele cinci asistente ale mele nu sunt aici și singura pe care o am e o nenorocită și o tâmpită. Andrea, ce mama dracului să fac? Era cuprinsă de isterie, dar nu prea aveam ce să‑i fac. — OK, grozav, i‑am zis eu cu un zâmbet angelic, cu ochii la Miranda, care avea un dar special de a auzi totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m‑aș fi prefăcut că nu văd beculețul, dar am rămas cu impresia certă că i se comandase să mă țină sub observație. Ceva din expresia lui sugera că nu era În interesul meu să ignor apelul cu pricina. — Alo? Andrea Sachs la telefon, am zis eu cu un ton cât mai profesionist cu putință, deși făceam deja pariuri cu mine Însămi privitor la șansele ca telefonul să fie de la oricine altcineva afară de Miranda. — Ahn‑dre‑ah! Ce oră arată ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cunosc În sfârșit! Dintr‑odată, tot ce mi‑am dorit a fost să mă târăsc Într‑un pat frumos și moale și să dorm ca să‑mi revin după schimbarea fusului orar, dar Renaud mi‑a spulberat rapid toate speranțele. — Mademoiselle Andrea, Madame Priestly dorește să te vadă În camera dumneaei imediat. Înainte ca tu să te instalezi Într‑a ta, din păcate. Avea pe față o expresie de regret și, pentru un scurt moment, mi‑a părut mai rău pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un vraf de bancnote de euro, În valoare de vreo patru mii de dolari. Biletul, scris de mână de Briget Jardin, editorul care se ocupase de cele mai multe din problemele vizând organizarea și planificarea călătoriei și a petrecerii Mirandei, zicea așa: Andrea, draga mea, sunt Încântată că ai venit la noi!. În plic se află niște euro pe care să Îi folosești cât timp ești la Paris. Am vorbit cu Monsieur Renaud și el va fi la dispoziția Mirandei douăzeci și patru de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
până la urmă. A răspuns una dintre asistentele ei. — O vreau pe Briget! am urlat eu, iar vocea mi‑a sunat răgușit. Unde e? Unde e? Vreau să vorbesc cu ea. Acum! Fata a părut pentru moment șocată și a amuțit. — Andrea? Tu ești? — Da, eu sunt și am nevoie de Briget. E o situație de criză - unde dracu’ e? — E la o prezentare de modă, dar nu‑ți face griji, are Întotdeauna celularul la ea. Ești la hotel? Îi zic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de modă, dar nu‑ți face griji, are Întotdeauna celularul la ea. Ești la hotel? Îi zic să te sune imediat. Telefonul a sunat câteva secunde mai târziu, dar mie mi s‑a părut că a trecut o săptămână Întreagă. — Andrea, a cântat ea, cu accentul acela franțuzesc Încântător. Ce s‑a Întâmplat, dragă? Monique zice că păreai disperată la telefon. — Disperată? Da, la naiba, bineînțeles că sunt disperată! Briget, cum ai putut să‑mi faci una ca asta? Biroul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
una ca asta? Biroul tău a făcut aranjamentele pentru nenorocitul ăsta de prânz și nimeni nu s‑a obosit să‑mi spună și mie nu numai că o să primească un premiu, dar că va trebui și să țină un discurs! — Andrea, liniștește‑te. Sunt sigură că ți‑am spus și... — Iar eu trebuie să Îl scriu! Mă asculți? Am la dispoziție patruzeci și cinci de minute ca să compun un discurs de acceptare a unui premiu despre care nu știu nimic, Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mea Își recâștigase ceva Încredere, dar abia eram În stare să țin pixul În mână. Combinația de stres, extenuare și foame făcea să am dificultăți În a‑mi concentra privirea pe hârtia cu antet de Ritz care era pe birou. — Andrea, ai baftă din nou. — Zău? Nu prea mă simt prea băftoasă În clipa asta, Briget. Sindrofiile astea se desfășoară mereu În engleză. Nu e nevoie să traduci nimic. Poți să scrii discursul, da? Da, da, o să Îl scriu, am mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a reverberat În propriile urechi. Nu Îmi dau seama dacă era din cauza microfonului sau din cauza sângelui care Îmi vâjâia În cap, dar nu conta. Singurul lucru pe care mi‑l amintesc cu claritate este că tremuram incontrolabil. — Numele meu e Andrea Sachs și sunt asistenta Mi... ăă, lucrez la Runway. Din păcate, Miranda, ăă, doamna Priestly a trebuit să plece pentru moment, dar aș dori să primesc acest premiu În numele domniei sale. Și, firește, În numele tuturor celor de la Runway. Mulțumesc, ăă - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aibă parte de ea. Am apărut ca cretină amărâtă, ca să fiu sinceră până la capăt, și era cât pe ce să fac un atac de cord cu ocazia asta, dar nici o problemă, În afară unor asemenea mici detalii, lucrurile stau nemaipomenit. — Andrea! Fii serioasă! Am fost extrem de Îngrijorată cu privire la toată povestea asta. Nu ai avut prea mult timp să te pregătești de călătorie și știi foarte bine că dacă ceva nu iese bine acolo, tot pe mine o să dea vina. — Emily. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceva În neregulă? Cum a mers ședința de ieri? A ajuns la timp? Ai tot ce‑ți trebuie? Ai grijă să te Îmbraci ca lumea? Ține minte, reprezinți Runway, așa că trebuie să arăți Întotdeauna corespunzător. — Emily. Trebuie să Închid telefonul. — Andrea! Sunt Îngrijorată. Spune‑mi ce ai făcut. — Păi, stai să vedem. În timpul meu liber, mi‑am făcut vreo jumătate de duzină de masaje, două tratamente cosmetice și câteva manichiuri. Miranda și cu mine ne‑am Împrietenit la cataramă pe durata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e așa un oraș nemaipomenit și că am norocul să mă aflu aici. Așa că n‑am făcut decât să ne plimbăm și să ne distrăm. Am băut vin Împreună. Am fost la cumpărături. Mă rog, știi tu, cum face toată lumea. — Andrea! Ce spui tu nu e deloc amuzant, OK? Și acum, spune‑mi ce dracu’ se petrece acolo. Cu cât ea părea mai iritată, cu atât buna mea dispoziție creștea cu câte un grad. — Emily, nu prea știu ce pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întins mâna să bat la ușă, dar aceasta s‑a deschis larg. Cred că pot să spun, fără teama de a greși, că niciodată În tânăra mea viață nu am fost mai surprinsă decât În seara ceea: Christian Îmi zâmbea. — Andrea, draga mea, mă bucur foarte mult că ai putut să vii, a zis el, s‑a aplecat și m‑a sărutat pe gură - gest cam intim, dat fiind că gura mea era deschisă de uluire. — Ce cauți aici? A zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă suna. — Bună, Em, ce mai faci? mai că am fredonat eu și Îmi frecam piciorul gol pe care mă străduiam să nu Îl las să atingă de podeaua murdară a taxiului. Ea a părut uimită de tonul meu binedispus. — Andrea? — Da, bună, eu sunt. Care e treaba? Mă cam grăbesc, așa că... M‑am gândit să o Întreb direct dacă mă sunase ca să mă dea afară, pe urmă Însă am decis să mă port și eu o dată frumos cu ea. M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai curând posibil. Crezi că pot folosi biletul de Întoarcere? Nu se poate să mă dea afară și să mă lase cu ochii‑n soare Într‑o țară străină, nu? Păi, bineînțeles că ar avea dreptate dacă ar face‑o, Andrea, a zis ea. Aha! O ultimă Înțepătură. Era plăcut să constat că unele lucruri nu se schimbau niciodată. În fond, tu ești cea care și‑a părăsit locul de muncă - tu ai obligat‑o să te dea afară. Dar nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
drum să aduc cutia din ascunzătoare. — Alo? am răspuns eu cu cea mai iritată voce de care eram În stare. Reușisem, În sfârșit, să nu mai răspund la telefon cu „Biroul Mirandei Priestly“. — Bună dimineața. Aș putea să vorbesc cu Andrea Sachs, vă rog? — La telefon. Pot să Întreb cu cine vorbesc? — Bună, Andrea, sunt Loretta Andriano, de la revista Seventeen. Mi‑a sărit inima din piept. Scrisesem o povestioară de „ficțiune“ de două mii de cuvinte despre o adolescentă atât de ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iritată voce de care eram În stare. Reușisem, În sfârșit, să nu mai răspund la telefon cu „Biroul Mirandei Priestly“. — Bună dimineața. Aș putea să vorbesc cu Andrea Sachs, vă rog? — La telefon. Pot să Întreb cu cine vorbesc? — Bună, Andrea, sunt Loretta Andriano, de la revista Seventeen. Mi‑a sărit inima din piept. Scrisesem o povestioară de „ficțiune“ de două mii de cuvinte despre o adolescentă atât de ocupată cu admiterea la facultate, Încât Își ignoră familia și prietenii. Nu‑mi trebuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul după altul. Faraon își lăsă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]