2,199 matches
-
Fără a avea pretenția de a reproduce cuvânt cu cuvânt una dintre replicile fostului prim-ministru, spiritul acelei ziceri enervate era: „Toată lumea umblă cu corupția în gură, dar nimeni nu aduce dovezi”. Reacționând astfel, dl Năstase părea personajul unei cunoscute anecdote, în finalul căreia, spre uluirea audienței, întreba: „Unde-i baba, să-i rup laba”. Erau anii în care Corpul de control al primului-ministru era mai degrabă un corp de balet, iar prim-balerinul Autorității Naționale de Control era dl Ionel
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
decât realitatea, în sensul că își impune „punctul de vedere”, fie că e vorba de o „cuantificare” negativă, fie că este vorba de una pozitivă. Pe la mijlocul anilor ’80, Mihai Botez nu înceta să-mi repete ceea ce nu era defel o anecdotă. Referindu-se la unul dintre marile genii ale matematicii moderne a cărui viață de coșmar face astăzi obiectul unei biografii care se citește ca un roman și a unui film extraordinar, cei mai mulți dintre comentatori se refereau la el ca la
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
este factorul Vadim, ci incoerența, inconsecvența, lipsa de sinceritate și seriozitate a partidului de guvernământ, continua șubrezire a instituțiilor statului. În cazul unui astfel de înec la doi pași de țintă, nu dl C.V. Tudor va rosti, asemenea puștiului din anecdotă: „Aoleo, mamaie, nu mai văd eu malu’..”., ci dnii Adrian Năstase și Mircea Geoană. (Cotidianul, 11 aprilie 2002) Dolari la m3 Când e vorba de corupție, conducerea României îmi pare asemeni damei dintr-un distih greu de uitat: „Cu fusta
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
un chip emblematic pentru gândirea Domniei sale: unitate de fier în jurul lui Nicolae Breban. În lipsa unei asemenea structuri - incluzând mica și marea curte, periuțe umane ori electrice de lustruit și gâdilat orgoliul, pelerinaje etc. - nu se poate vorbi de solidaritate. Lumea anecdotei urmează ori chiar anunță desfășurările politice. Astfel, în „Era Ceaușescu”, odată cu dezvoltarea celui de al doilea pol al dictaturii, Elena, de la sloganul oficial: „Trăiască PCR, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu”, s-a trecut la sloganul underground „Trăiască tovarășul Nicolae
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Deși Aurel a plecat dintre noi, neliniștea lui nu a încetat. În România se întâmplă mereu lucruri foarte interesante, pentru că nu se întâmplă niciodată ceea ce trebuie. (Jurnalul Național, 1 iulie 2005) Marea zonă (I) Pagini de memorii și sute de anecdote tip Radio Erevan au imortalizat dificultățile de a călători în fosta Uniune Sovietică. Restricțiile impuse de Kremlin via KGB au fost deseori atât de aberante, încât la un moment dat Occidentul s-a văzut obligat să recurgă la gesturi de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a dovedit o altă tristă utopie, de fapt, marele aliat al utopiei-mamă - comunismul. M-a amuzat sintagma „comunist de omenie” fiindcă recunoștea, implicit și inconștient, că omenia nu constituia tăria sistemului al cărui slogan era „totul pentru om”. De unde și anecdota cu „Totu’ pentru omu’”. În lipsa unui proces al comunismului și a condamnării crimelor sale, sintagma „comunist de omenie” nu a devenit doar o prezență obișnuită, dar a început să fie o umbrelă din ce în ce mai largă. Dacă s-ar purcede la un
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
mai sunt gata să mor pentru credințele și idealurile mele.” II. Baobabul românesc Criza de identitate - între umlaut și miakhii znak Iluzii costisitoare Pluta Baobabul românesc (I) Baobabul românesc (II) Gleznele doctrinare III. Alegeri, catindați, urmări Macaroane pe urechi sau anecdote mari despre oameni micuți Ifose transatlantice Chix Morris Falsele analogii Crucea lui Geoană Omul fără voie Contabilul liniștit sau Theodorică I? Mârlanul general al capitalei O lovitură cumplită pentru Partidul Național Liberal De la politician la om politic Unde-i baba
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
evoluție a societății umane nu face decât să ne întărească convingerile asupra faptului că, deși "avem o lume finită, aceasta nu are margini", cum ar spune Karl Popper. Filozoful și logicianul Willard Van Orman Quine este citat adesea cu o anecdotă despre un candidat la postul de profesor într-o catedră de geografie. Întrebat care-i sensul de curgere a fluviului Mississippi și neștiind răspunsul corect sau nedorind să-și pericliteze șansele de reușită, acesta a răspuns: "pot să-l învăț
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
un Cant, pe lacul Siutghiol. A doua oară eram într-un Savoia S55, care făcea un zbor cu ocazia paradei de 10 mai, era probabil prin '38 sau '39... Îi cunoșteam destul de bine pe camarazii de la Flotila de Hidroaviație". O anecdotă (adevărată) din anii '30, de care doamna Drăgescu își amintește amuzată: Nindi Romalo, prieten din copilărie cu Carol al II-lea, trece într-o seară, beat, prin fața Palatului Regal din București. Se oprește în fața unei sentinele înzorzonate și exclamă: "Mă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pragul războiului. Opinia publică românească era, atunci, puternic dezinformată pentru că cele două țări erau comuniste, iar conflictele armate între două "țări frățești" erau de neconceput. Cel puțin așa ni se spunea pe toate căile posibile. Circula în anii '70 o anecdotă simpatică despre modul în care presa din țările comuniste își dezinforma propriii cetățeni în legătură cu relațiile dintre ele: La granița sovieto-chineză a avut loc un conflict între avioane de luptă sovietice și tancuri chineze dotate cu rachete sol-aer. Agenția TASS a
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și după ceai până la miezul nopții, ora retragerii generale, dar cel mai des în acea vreme nu se mai cetea nimic, ci adunarea se încheia cu convorbiri relative la literatură sau la starea noastră socială sau povestiri de glume și anecdote”. La Junimea, anecdota prima, dar ferească-l sfântul pe cel care încerca să spună o anecdotă și nu avea haz,pentru că ceilalți membri îl făceau să se simtă rușinat pur și simplu. Acel misterios Dosar al Junimii cuprindea exprimări anapoda
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
până la miezul nopții, ora retragerii generale, dar cel mai des în acea vreme nu se mai cetea nimic, ci adunarea se încheia cu convorbiri relative la literatură sau la starea noastră socială sau povestiri de glume și anecdote”. La Junimea, anecdota prima, dar ferească-l sfântul pe cel care încerca să spună o anecdotă și nu avea haz,pentru că ceilalți membri îl făceau să se simtă rușinat pur și simplu. Acel misterios Dosar al Junimii cuprindea exprimări anapoda găsite în reviste
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
nu se mai cetea nimic, ci adunarea se încheia cu convorbiri relative la literatură sau la starea noastră socială sau povestiri de glume și anecdote”. La Junimea, anecdota prima, dar ferească-l sfântul pe cel care încerca să spună o anecdotă și nu avea haz,pentru că ceilalți membri îl făceau să se simtă rușinat pur și simplu. Acel misterios Dosar al Junimii cuprindea exprimări anapoda găsite în reviste, presă sau cărți, adică „o prostie gogonată”. Dosarul era ținut de Vasile Pogor
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
să dea rezoanele sale subiective”. Eminescu avea o altă părere când poezia nu era înțeleasă: „O poezie nu trebuie înțeleasă în totul, continuu, căci dacă toți bucherii de la școală o înțeleg, atunci nu mai e poezie”. Deși la Junimea prima anecdota, această societate nu a bagatelizat niciodată și nu a respins valorile autentice. Nu a fost nici o societate de admirație mutuală, cum a încercat să o prezinte Hașdeu în „Columna lui Traian”. Această societate și-a dat măsura și în modul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
rămas invitația din 1863, semnată de „notaru coresp. eternu” Iacob Negruzzi, pe care a reluat-o N. Gane în 1865 (vezi facsimilă. După discursurile despre care am vorbit, urma partea cea mai veselă. Porneau povestirile hazlii și totul culmina cu anecdotele. Atunci Creangă își arăta măsura talentului său în a le spune. Începea - cu accent ardelenesc - să-l imite pe profesorul Suciu, care la o propunere a lui Dim. Asachi de a se introduce o dare pentru burlaci numită „burlăcărit” a
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ori vreun capitol din Amintiri din copilărie[...] cum începea să citească toți erau captivați de farmecul povestirilor așa încât o seară în care se producea Creangă era o adevbărată serbare pentru noi...Când la banchetele aniversare ale Junimii Creangă începea șirul anecdotelor sale, râsul mesenilor nu mai avea sfârșit. Ce fericită achiziție pentru societatea noastră acea figură țărănească și primitivă a lui Creangă! Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Creangă era o adevbărată serbare pentru noi...Când la banchetele aniversare ale Junimii Creangă începea șirul anecdotelor sale, râsul mesenilor nu mai avea sfârșit. Ce fericită achiziție pentru societatea noastră acea figură țărănească și primitivă a lui Creangă! Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor... ba se poate zice...a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
dramaturgul român se bazează în piesa lui pe textele antice, sursa principală de inspirație fiind lucrarea lui Diogenes Laertios. Dumitru Solomon urmează îndeaproape Despre viețile și doctrinele filosofilor din care citează de multe ori aproape exact. El preia astfel numeroase anecdote și vorbe de duh puse pe seama lui Diogene, de la alegerea numelui de „câine”, întrucât se gudură pe lângă cei care îi dau ceva, latră pe cei care nu îi dau și își înfige colții în ticăloși (VI 60) la constatarea că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al dramaturgului modern nu oferă doar prilej de desfășurare a unei erudiții sterile, ci poate prezenta interes o dată ce permite evidențierea felului cum a fost adaptată narațiunea originală rigorilor altui timp și altui gen literar. Materialul faptic - date istorice sau simple anecdote - este preluat din primele două cărți ale lucrării lui Titus Livius De la fundarea Romei (I 46 - II 6) : detaliile uciderii lui Servius Tullius de către ginerele lui, la îndemnul Tulliei, fiica bătrânului rege, care trece cu carul peste trupul neînsuflețit al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-o special pentru voi ca să vă dați seama că nu sunt contemporan cu cei pe care-i veți vedea, în seara aceasta, aici pe scenă (p. 13). Prezentân du-se drept Petronius, el precizează pentru spectatorii care cunosc istoria din anecdote și literatura din ziare că a purtat cândva porecla de arbitru al eleganței (p. 12). Între buințat de Tacit în Anale, XVI, 18, atributul îl definește pe cel căruia majoritatea istoriilor literare îi atribuie paternitatea romanului Satyricon, fostul proconsul al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
într-un fel deconcertant, ciudatul personaj pare să-i îndemne pe toți să nu ia lucrurile în serios, să nu mediteze pe marginea piesei, ci să rămână la simplul amuzament : Dezbărați-vă de orice constrângeri virtuoase [...] Ducând cu voi, din anecdotă și din ziare, experiența ruinării și regenerării latine, voi n aveți ce-nvăța din piesa aceasta. Tot ce vi se oferă - și viața oferă puține - este pentru a vă distra. [...] Râdeți în hohote de-a lungul acestui secol cumplit (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trebui numită nici artă, nici știință, ci geniu.” J. W. Goethe 194. „Anumite cărți par a fi scrise nu pentru a învăța din ele, ci ca să se știe că autorul a știut ceva.” J. W. Goethe 195. „O culegere de anecdote și maxime este cea mai prețioasă comoară pentru omul de lume, dacă el știe să presare la locul potrivit pe cele dintâi, iar pe celelalte să și le-amintească în cazuri adecvate.” J. W. Goethe 196. „Când o cugetare este
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
fără pereche, moare în puterea vârstei, la 50 de ani. Un ulcer cu caracter specific l-a secerat. Defunctul era una din luminile strălucitoare ale medicinei în România, în același timp era o inimă generoasă și un dezinteresat practician. Câte anecdote și istorioare au rămas asupra lui! Iată una caracteristică: Un cârciumar de pe la Obor cade rău bolnav. Marcovici îl caută și-l vindecă. Dar fiindcă acest cârciumar îi furnizase de multe ori vinuri excelente nu primește plata vizitelor. Cârciumarul însă era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
preț cu totul de nimic. Doctorul, mirat, întreabă dacă nu cumva omul se înșală, dar falsul tăietor se demască: el era cârciumarul care se deghizase în tăietor, spre a putea răsplăti serviciile doctorului care-l scăpase de la moarte. O altă anecdotă e încă și mai picantă: Doctorul Marcovici era medicul Pa latului și, în același timp, avea slăbiciune pentru regina Elisabeta pe când era încă Doamnă. Într-o zi, vizitând pe Doamna care era suferindă, și-a permis o oarecare îndrăzneală care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
acolo, în vagonul său la Smârda, petrecea o noapte cu femeia pe care o iubea. O idilă princiară! Odată cu detronarea prințului de Battenberg a murit și mitropolitul primat Calinic Miclescu. Mitropolitul a murit de piatră la rinichi și bășică. O anecdotă rămasă de pe urma defunctului. Cu un an mai înainte, în august 1885, mitropolitul Calinic s-a dus să facă cura de apă la Căciulata. S-a oprit mai întâi la Râmnicul Vâlcea și a descins, firește, la Episcopie. Episcopul paralitic, susținut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]