2,924 matches
-
autumnale și vacanțe etc. În poemele din 1913-1915 ale lui Vinea, impusurile iconoclaste sînt însă cenzurate de o melancolie retractilă, proiectate - nostalgic - în trecut, în amintire sau într-un prezent dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă pasul” decisiv către forme cu adevărat radicale de modernitate. S-a vorbit, cu temei, despre o angoasă expresionistă care ar circula prin venele acestui tip de proză poetizantă, cu precizarea că expresionismul nu a fost asimilat în literatura română pe filiera avangardei, ci apare mai mult ca ingredient secundar în cadrul unor tendințe artistice dintre cele mai diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cît și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă forme extrem de diverse, de la fetișizare triumfalistă, entuziastă (futurismul) la angoasă apocaliptică (expresionismul), de la militarism revanșard la anarhism, bolșevism și pacifism. În fundamentalul său studiu dedicat modernității vieneze din preajma lui 1900, Jacques Le Rider deconstruiește, pe urmele lui Carl Schorske, „forma actuală a mitului habsburgic”: „Comparativ cu celelalte mari capitale europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expresie. Bătrînii spun că dacă te atingi de morminte, declanșezi mînia morților... - Nu-mi spune că ți-e teamă de un morman de pietre... Dar ea se uita țintă la pietre, Înlemnită. Într-adevăr, fuseseră deplasate. Apăsarea deveni mai violentă. Angoasa, amplificîndu-se insuportabil, Încercă de-a dreptul cu disperare să se agațe de puțina rațiune care rezista În ființa ei. Nimeni din Lands’en nu s-ar fi atins de tumulus, nimeni, afară doar de acela sau aceea care cutezase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înlănțuiți pînă ce chipurile lor ajunseră la cincizeci de centimetri de tavanul grotei, apoi, uniți Într-o ultimă sărutare, se lăsară să se scufunde. Coborau Încet spre fundul apei cînd lipsa aerului deveni crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa coșmarului care o chinuia de cînd se Întorsese pe insulă. Bătînd apa cu picioarele, zgîriindu-l pe Lucas pe cînd el Încerca s-o țină, urcă la suprafață, unde trase În piept cu lăcomie puținul aer care mai rămăsese. Ieși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
1973, au intrat amândoi În penultima clasă de liceu; timp de doi ani, au frecventat Împreună orele de matematici, de fizică. Michel era cu mult peste nivelul clasei. Începea să-și dea seama că universul uman e decepționant, plin de angoasă și amărăciune. Ecuațiile matematice Îi aduceau bucurii senine și intense. Înainta În semiîntuneric și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ca tehnician specialist, format Într-o academie reputată, Pavel ar fi trebuit să guste existența. Cu toate astea, era nefericit, mereu În căutarea unei rațiuni de a trăi.” În schimb, catalogul 3 Suisses părea să dea o interpretare mai istorică angoasei europene. Implicită Încă de la primele pagini, conștiința unei viitoare mutații de civilizație era formulată explicit la pagina 17; Michel medită mai multe ore la mesajul conținut În cele două fraze ce precizau tematica actualei colecții: „Optimismul, generozitatea, Înțelegerea, armonia fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bruno se simți aproape fericit. Poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? Reveni la cort și dormi trei ore. La trezire era În plină formă și avea o erecție. Frustrarea sexuală provoacă la bărbat o angoasă care se manifestă printr-o crispare violentă, localizată În stomac; sperma pare să urce În pântec, să arunce tentacule În direcția pieptului. Organul Însuși e dureros, permanent fierbinte, ușor umezit. Bruno nu se masturbase de duminică; era o eroare, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
european, unul dintre ultimii europeni alături de Thomas Mann; cele scrise de el nu mai corespundeau nici unei realități. Fraza despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a mă orienta spre Baudelaire. Angoasa, moartea, rușinea, beția, nostalgia, copilăria pierdută... numai subiecte beton, teme solide. Era bizar, totuși. Primăvara, căldura, toate puștoaicele acelea excitante; și eu care citeam: Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire. Doreai să vină seara - privește-o, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el trăiește experiența extatică a unirii momentului inițial al existenței (poziția foetală) cu cel final al înfășurării în perdeaua- giulgiu. Elementele comune sunt întunericul, singurătatea, nuditatea, angoasa existențială. Recuperarea trecutului se face prin anamneză, nucleul epic al povestirii de dragoste fiind fragmentat în mai multe secvențe, care se înlănțuie la distanță în ordine cronologică, interferând cu firul epic principal. Ieșirea din această lume închisă în sine se
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
când În când cu noi, copiii care ne jucam În fața blocului, seara, când se Întorcea el cu câinele lui lup de la plimbare. Întotdeauna ne arunca niște informații cutremurătoare pe care noi, cei mici, le ruminam săptămâni În șir, măcinați de angoase pe care nu Îndrăzneam să le mărturisim adulților. El a fost cel care ne-a povestit despre descinderea extratereștrilor În Galați, eveniment petrecut Într-o noapte geroasă de februarie, când extratereștrii ne-au privit de dinafara ferestrelor de la camerele noastre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
când în când cu noi, copiii care ne jucam în fața blocului, seara, când se întorcea el cu câinele lui lup de la plimbare. Întotdeauna ne arunca niște informații cutremurătoare pe care noi, cei mici, le ruminam săptămâni în șir, măcinați de angoase pe care nu îndrăzneam să le mărturisim adulților. El a fost cel care ne-a povestit despre descinderea extratereștrilor în Galați, eveniment petrecut într-o noapte geroasă de februarie, când extratereștrii ne-au privit de dinafara ferestrelor de la camerele noastre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prin oraș. Și nici acolo nu scap de scârba... - De ce? - Nu știu. Nu mă simt bine... - Te-ai dus la doctor? Da. Iau pastile, sunt în control. Doar crizele astea... - Ce crize? Nu mi-ai spus. - Îți tot spun. De angoasa. Nu mă simt bine. Mai ales când nu fac nimic. Cand conduc, când mă plimb... Cand sunt concentrat, nu am timp să gândesc... - Dar ce ai? Sufli greu? - În mașină? Îmi vine să plâng... - Cum? - Îmi vine să plâng. - De ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cumpărături, cînd intru în librării sau mă așez pe o terasă ca să beau o cafea, începe să crească în mine un sentiment de risipire și uneori el devine de-a dreptul dezastruos. Iată-mă : avansez pe stradă cu o teribilă angoasă în suflet întrucît din mine cad bucăți de viață. Unele sunt foarte mici, chiar minuscule, doar niște firimituri... Chiar din primul moment, cînd deschid ușa și ies pe palier, simt aproape cum mă înjumătățesc întrucît o bună parte din mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aceste lucruri, dacă ați avea acces la adevăr mă tem că v-ați transforma brusc într-o ființă monotonă și lipsită de imaginație. Iată de ce adevărul nu este o variabilă susceptibilă să figureze în relația dintre noi. ați auzit de angoasa resimțită uneori de oamenii de știință atunci cînd explorează lumea microcosmică ? I se spune sindromul breaking porcelain. Pentru a penetra în lumea microparticulelor știința inventează instrumente din ce în ce mai sofisticate, dar în momentul utilizării lor ele perturbă de fapt lumea explorată. e
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din momentul ieșirii din bar, de creierul meu aflat în stare de somn profund, ca și cum aș fi comandat revizionarea unui film de scurt metraj. Un fel de remake se derulă în subconștientul meu, dar cu un accent mai puternic pe angoasa molipsirii... Dacă am luat și eu, din aer, respirînd aerul din taxi, acei microbi sau acele minuscule gîngănii care îl torturau pe șofer ? îmi spuneam. Cînd m-am trezit, pe la cinci dimineața, eram atît de afectat de vis încît nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni» (In 16,13). Nu este vorba, desigur, de vreo metodă de necromanție îmblânzită, ci de iscusința cercetării neîncetate a realității, fără a privilegia propriul sine și, în mod deosebit, propriile angoase și frici. Mărturia Sf. Paul, «în picioare, în mijlocul Areopagului», nu dă dovadă doar de o mare forță, ci și de o rară dibăcie, iar această dibăcie nu este valabilă doar pentru «atenienii» din toate timpurile, ci și pentru ucenicii care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
părinții noștri, însă încercăm să stăm la locul nostru, precum străjerii unui răsărit care oricum va apărea, chiar și atunci când noaptea pare să fie mai lungă decât de obicei. În măsura în care vom adopta o atare atitudine, vom fi mai liberi de angoasele prestațiilor spirituale și nu vom mai cădea așa de des pradă angoaselor pastorale: e nevoie de mai mulți «copii», așa cum reiese din evanghelie, de mai puțini lei și, în special, de mai puține cămile, întrucât acestea riscă să se identifice
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
răsărit care oricum va apărea, chiar și atunci când noaptea pare să fie mai lungă decât de obicei. În măsura în care vom adopta o atare atitudine, vom fi mai liberi de angoasele prestațiilor spirituale și nu vom mai cădea așa de des pradă angoaselor pastorale: e nevoie de mai mulți «copii», așa cum reiese din evanghelie, de mai puțini lei și, în special, de mai puține cămile, întrucât acestea riscă să se identifice cu greutățile pe care le poartă. Totodată ne va fi mai ușor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trudnice. Leopardi ne indică drept exemplu de conduită tocmai umila ginestră, capabilă să accepte cu demnitate propria fragilitate. Adevărata problemă nu este fragilitatea ca atare, ci suspiciunea cu care o îmbrățișăm, nefiind în stare să acceptăm și să recunoaștem propriile angoase și limite fără a întrerupe procesul de creștere întru libertate, pentru a ne dedica viața slujirii. Ca și-n trecut, însă, prin mijloace mai adecvate contextului nostru antropologic, suntem chemați să mărturisim că, în ciuda complexității, ambiguității și a tensiunilor vieții
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ajută să găsim echilibrul față de o altă tensiune specific omenească: tensiunea dintre urmărire și debarasarea de urmărire. Orice acțiune ce ar depinde doar de capacitățile noastre nu are altă cale decât aceea de a se transforma într-o sursă de angoasă. Însă proiectul autentic împărtășit, decis și gestionat în manieră responsabilă, este elementul care îi permite fiecăruia să se simtă prețuit și, în același timp, dus înainte de grup. În acest fel, putem fi pregătiți să înfruntăm una dintre provocările timpului nostru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
când rămâne supusă influenței instanțelor care constituie structura personalității: Es-ul, Eul și Super-eul. Calitatea vieții va fi condiționată de capacitatea de a trece de la tendințele pulsionale la o mai mare adaptare la realitate, fapt ce ar trebui să limiteze angoasa internă și să permită înfruntarea eficace a feluritelor teme ale vieții. Această funcție de control și de mediere a Eu-lui între lumea internă și cea externă permite să se facă o sinteză, integrând diversele dinamici relaționale ale organismului pentru a se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
că ai pierdut cheile în acest loc?” „Nu, le-am pierdut mai încolo după colț, însă le caut aici pentru că acolo este întuneric și nu se vede nimic. În felul acesta, fericirea riscă să fie orbită de confuzie și de angoasă și să fie redusă la un bine efemer și iluzoriu, care nu lasă nici un spațiu unei perspective comprehensive a diferitelor componente orientative și teleologice ale persoanei umane. 2. Neliniștea unei fericiri deschise spre transcendent Inconștientul omului, ca de altfel și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
a lucrurilor. Și nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu este inconștiența din iubire adevărata trăire a clipei? Nu depășește adevărata iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontană o fac nu numai din tristețe și angoasă, dar și din cauza luptei dramatice cu timpul, din incapacitatea de a depăși esențial temporalitatea. N-a sosit timpul când trebuie să declarăm război pe moarte și pe viață timpului? Și nu este timpul dușmanul nostru, al tuturora? Cea mai mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca să nu mai tulbure pe nimeni. Căci urăsc înțelepciunea acestor oameni pe care adevărurile nu-i dor, care nu suferă cu nervii, carnea și sângele lor. Trebuie declarate nule toate adevărurile oamenilor uscați, care gândesc fără spermă la creier, fără angoasă și fără disperare. Apreciez numai adevărurile vitale, organice și spermatice, fiindcă știu că nu există adevăr, ci numai adevăruri vii, fructe ale neliniștii noastre. Toți oamenii care gândesc viu au dreptate, deoarece nu există argumente hotărâtoare împotriva lor. Și chiar dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]