3,180 matches
-
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989, p. 77-78). footnote>. Vom aminti în acest sens și o mărturisire deosebit de patetică a Fericitului Augustin: „Ai văzut, Doamne, când eram copil, iar într-o zi deodată am fost cuprins de o fierbințeală la apăsarea stomacului, fiind gata să mor, ai văzut, Dumnezeul meu, căci erai păzitorul meu, cu ce avânt al sufletului și cu ce credință am cerut Botezul Hristosului Tău, al Domnului și Dumnezeului meu, de la pietatea mamei mele și mamei noastre a
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
plauzibile, sau de-a dreptul inventate. În această sferă, intră desigur și cazul lui Ovidiu, care încerca să justifice în diferite moduri distanța sa față de sarcinile publice, pentru că spune poetul i-au fost de ajuns tribunatul, curia (senatul) fiind o apăsare prea mare pentru forțele sale; corpul său nu ar fi suportat, iar spiritul său nu ar fi fost potrivit pentru o astfel de muncă: într-un cuvânt, fugea de acea neliniștitoare ambiție: Sollicitaeque fugax ambitionis eram140 Dacă se ținea departe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
II, I, 43-48. 197 În această scrisoare Ovidiu descrie starea sa foarte proastă de sănătate și, mai ales, a sa anxietas animi, rugându-i pe Flaccus și pe fratelui acestuia, Grecinus, să i-o îmbunătățească, altminteri ar suporta foarte greu apăsarea tristeții (pare a fi un Weltschmery al romantismului). Voi sunteți pentru barca-mi fragilă un pământ primitor". 198 Tac., Ann., II, 41; CIL, I, p. 475. 199 Ex Ponto, IV, IX, 59. 200 Tac. Ann., II, 32; cfr. și SCHOLTE
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rare. Începînd din 1887-1888, această propagandă încetează și sfîrșește chiar prin a fi denunțată ca fiind ineficace (Ravachol et les anarchistes, prezentat de către Jean Maitron, pag. 12). Totuși, aproape peste tot în lume, terorismul va încerca să exercite asupra istoriei apăsarea sa sinistră și inutilă, susținut, încurajat de către "clasicii" revoluției. Într-o scrisoare pe care o adresează "mitingului slav pentru comemorarea aniversării Comunei din Paris", organizat la Londra sub președinția lui Leon Hartmann, Marx și Engels interpretează asasinarea țarului Alexandru al
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ne identifică... al cărei răspuns se trăiește... Rămași undeva, între două lumi, sfășiați de tendințe contrare, neputănd deveni pe de-a ntregul ceva, orice, fără a căra după noi nostalgia unui Altceva, care ne frămăntă și ne neliniștește, mereu sub apăsarea finitudinii și ireparabilului, un demon ne șoptește insidios că fiecare secundă scursă este încă o cărămidă în edificiul care se înalță sfidător și pe care cu litere monstruoase este gravat un singur cuvănt: Ratare. Dar, ratare a ce? Ce ratăm
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
în urma Condamnatului, hulindu-L și cerând crucificarea. Se simțeau deja vinovați de ceea ce urlaseră în urmă cu un ceas în piața pretoriului: „Sângele lui, asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Sângele încă nu fusese vărsat, dar ei îi simțeau deja apăsarea, căci altfel unde dispăruse acel sentiment caracteristic sufletelor oamenilor simpli, care sunt pătrunse de simpatie și chiar de milă pentru orice condamnat, oricât de odioase ar fi fost faptele lui? Doar sentimentul vinovăției față de osândit poate conduce la atâta ură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suspendate ca și cum ceva anume le-ar fi ținut atârnate de grinzile de stejar ale tavanului spătăriei mari. Brâncoveanu ridică privirea în sus, să le vadă, nu le mai auzea, dar simțea precis că ele erau acolo, nu zburaseră, le simțea apăsarea. — Sultanul dorește... și voievodul se opri, răsuflă adânc, îmbrățișând toată adunarea cu ochii arzând, și-și spuse în gând: „Doamne, cât sunt de eleganți și de frumoși, cu bărbi albe și cărunte... Câți ani ar fi avut taica dacă ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
această însușire se dobândește de mic copil. Cât privește pe Mateiaș, am folosit prilejul drumului la Mogoșoaia ca pe o ieșire din rigorile impuse de dascălii lui. Cei trei adulți lăsară privirile în farfurie, toți trei erau văduvi și simțeau apăsarea singurătății chiar dacă viața îi obliga la o comportare normală în societate. Spătarul Mihai se simțea jenat de faptul că-și jignise nepoții făcând aluzie la patima beției care-i grăbise sfârșitul lui Radu Iliaș, bărbatul Stancăi. Mateiaș și el tăcea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de colină se auzea zvon de râsete și chiuituri de copii la scăldat. Era cald, dar de câțiva ani încoace spătarul nu mai simțea apăsarea căldurii verii, nu i se mai părea greu caftanul căptușit cu satin și pe margini cu spinări de sobol. Semn de bătrânețe, gândi el, nici maica doamna Ilinca nu se plângea de căldură la Ierusalim. Eh, alte vremuri, oftă el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
constrâns de austrieci. Toboșarii băteau tobele în piețele târgurilor ca să se adune prostimea și când răpăitul ritmic înceta, dieci cu glasuri pițigăiate citeau documentul prin care mulțimea era anunțată că Io Ștefan Voievod în marea lui grijă pentru norod ridică apăsarea plății văcăritului ca fiind nedreaptă și silnică, blestemându-i pe cei care în viitor ar încerca s-o repună. Vodă Ștefan era speriat și dorea din tot sufletul ca poporul să-l iubească și să se roage pentru el, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vrut să se facă părtaș la trădare și nu dorise să urce treptele scaunului domnesc. L-au îngropat la mânăstire la Cotroceni, dar la sfânta slujbă a înmormântării stolnicul nu a putut să ia parte. Ostenit de durerea sfâșietoare, de apăsarea anilor, de truda cărturărească și de nopțile de veghe când podagra îi chinuia încheieturile și-și căuta alinarea cercetând întinderile fără sfârșit ale cerului în care încerca în zadar să deslușească tainele viitorului, a lăsat grijile în seama lui Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care le îmbrăcau lucrurile și chipurile celorlalți parcă s-au intensificat brusc, lumina geamurilor înalte a devenit parcă violetă, cotoarele albastre ale manualelor de pe bănci au prins dungi roșii... - Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctîndu-și întrebarea prin apăsări cu pumnul în podul palmei, a chemat Ludovic al XlV-lea să redreseze finanțele și când, în ce moment al domniei sale? Mi-am dat seama că nu trebuie să mă laud cu știința mea și răspunsul să nu fie o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lăsa și peste noi o tăcere grea. De unde știa el, mă întrebam, ce va fi după război? Și de unde era atât de sigur că războiul va fi pierdut de nemți și câștigat de ruși? Dar poetul ne smulse din această apăsare prea dură pentru viețile noastre tinere (el era mai bătrân, să fi avut treizeci și ceva de ani), scoase din buzunar niște hârtii și ne spuse: - Să vă citesc acum ceva, o schiță... Se numește Pîrlitu, iar autorul, a... ha
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
capitala Moldovei la 23 mai/4 iunie. Maladia era anunțată de simptome epigastrice și amețeli, zbârnâituri în urechi, urmate de vomitări, crampe, diaree, cianoză ș.a. În această primă fază - caracterizată prin accidente gastrice, cefaleice sau gastro-cefaleice simultane, manifestate printr-o apăsare a epigastrului și prin senzații de vomă și semne congestive - se recomanda bolnavilor administrarea a câte 4 grame de ulei de mentă, eter acetic, laudanum lichid Sydenham. Pentru accidentele holerice deja caracteristice în faza a doua a maladiei, tratamentul recomandat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
evreii săraci. Aceștia locuiesc în partea de jos a orașului, care deși nu este cel mai murdar cartier, este totuși foarte insalubru. Boala se prezenta cu fenomenele tipice: diaree, vărsături, convulsii (acestea nu însă atât de frecvente ca în 1848), apăsare de piept, teamă, greutate, dureri și crampe de stomac, extremități reci, ochi căzuți, piele veștedă, sete mare (dar niciodată la începutul bolii), excremente holerice, voce holerică, retenția urinei (mai frecventă decât în 1848 și totdeauna în a doua jumătate a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
atunci de lanternă, care, în urma loviturii, începu să se legene. Negrii încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea că vine din apă și din apăsarea ei. Ceilalți oameni de pe plută zvârliră niște lanțuri în jurul stâlpilor debarcaderului, săriră pe el, și desfășurară un fel de punte rudimentară, al cărei plan înclinat acoperi partea din față a plutei. Omul se întoarse la mașină și se urcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un răspuns. Are ceea ce trebuie să consacre titlul... Speranță! Dar știți câtă suferință este în lumea nevăzută a acestei speranțe? Duceți până la capăt lectura acestui volum, și veți afla. Îi apreciez inspirația, bucuria aceea omenească, cu care își traversează tristețile, apăsarea, tăietura, și, înainte de toate, sinceritatea. Îi respect suferința, cea care provoacă deschiderea. De ce are nevoie Vasilica Ilie de poezie, într-o lume în care numai poezia, deși multă, lipsește. Ea crede că poezia va învinge. Basileul, întru numele ei, Vasilica
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
făcut datoria atunci, pe plajă. Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iar Klapka tresări și zise: ― Eu mă opresc aici... să... Bologa nu răspunse și nici măcar nu salută, ci trecu înainte, mai repede, ușurat, bucuros că a scăpat și înfricoșat să nu-l cheme înapoi, ca și când căpitanul ar fi fost pricina apăsării ce-i încovoia sufletul. În curând coti într-o ulicioară strâmtă și apoi intră în ograda căsuței de nuiele, unde își avea locuința. Din fund, dintr-un șopron, auzi cântec jalnic. Se supără că ordonanței îi arde de cântece tocmai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bună. A ta Mamă". Apostol îndoi iar scrisoarea, o vîrî încetișor în buzunar și oftă, zâmbind amar și zicîndu-și: "Biata mamă! Se vede că-i strănepoata subprefectului lui Avram Iancu..." Cuprinsul scrisorii îl simțea foarte lămurit în creieri, ca o apăsare. Numai vorbele despre Marta parcă pieriseră fără urme, deși altădată tocmai acestea I-ar fi pus pe gânduri... Ridicând capul, întîlni privirea ordonanței, aprinsă de o curiozitate umilă. Apostol tresări, ca și cum i-ar fi fost frică să nu-i fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o vorbă de mângâiere și se pomeni șoptind: ― Domnule căpitan, pădurea spânzuraților... Își luă seama însă și plecă ochii în pământ, neputincios și umilit. ― Acuma înțelegi întrebarea colonelului? reveni căpitanul cutremurîndu-se, parcă ar fi vrut să se scuture de o apăsare. Și observația cu reflectorul?... Vezi cum se leagă?... Observația e amenințătoare pentru mine: ori reflectorul, ori... Iar se cutremură și apoi continuă mai gîtuit: ― Trebuie să nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferință! Altfel... ― ... murmură Apostol cu ochii scânteietori de o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rostul tainelor lui Dumnezeu, cum să se înalțe sufletul și cum să culeagă înțelegere și împăcare? Întrebarea preotului pluti un răstimp în razele de soare, apoi se destrămă într-o tăcere prelungă. Apostol se uită în pământ, copleșit de o apăsare crâncenă. Popa Constantin stătea în picioare, la câțiva pași, cu fața în revărsarea de lumină... Deodată Apostol Bologa ridică ochii spre el, însetați și îndurerați. ― Constantine, murmură Apostol cu o voce groasă, ca și cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a venit el aici... ― Dragă Bologa, eu... Încercă Klapka să zică. Dar Apostol, grăbit, parcă i-ar fi fost frică să nu-și piarză șirul sau parcă ceea ce spunea îl apăsa pe suflet și vroi să scape mai repede de apăsare, continuă: ― Numai un moment, căpitane... Să înmormîntez civilizația în inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit viața și m-a chinuit douăzeci de ani, neîncetat... Ea m-a îndemnat să-mi călăuzesc viața după concepții și formule și principii. De câte ori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
miniatură. Cetatea ori nu și-a iubit poeții, ori a făcut-o dureros de târziu. Marii reformatori nu s-au întâlnit cu odihna decât pe cruce. Merită să muncești toată viața pentru un bust. Chiar dacă posteritatea te va scăpa de apăsarea lui. Atât gloria cât și anonimatul își invidiază reciproc privilegiile. În definitiv, și pleava a pus umărul la gloria pâinii. Toată viața, creatorii de artă nu fac decât să-și construiască absența. Tot mai mulți oameni sunt tentați de scurtătura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
personajului unic - omul. Umorul și capacitatea de sinteză sunt însușirile principale ale cărții. Virgil Cuțitarul. Vina de a fi moldovean i-a dat lui Vasile Ghica cele necesare pentru a tezauriza adevărate grăunțe de înțelepciune (sub masca râsului marcat de apăsarea tragicului) în sipetul spiritualității românești. Îl îndemn să persevereze, dar cu atenție : Când râzi de toți, ba și de zei, Chiar cu surâsuri migdalate, Să nu pățești precum Socrate : Cucuta nu e ceai de tei ! » Mircea Colosenco Fragmențelele ni se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]