3,173 matches
-
mai jos, marele personalități ale culturii și artei, care a făcut mare cinste localității noastre, și binențeles și a zonei în care ne aflăm. Am să nominalizez și să prezint câte ceva din viața lor și cu scopul de a deschide « apetitul » la cunoaștere mai detaliată a celor ce sunt interesați mai mult de arta și cultura reprezintativă a zonelor noastre. Primii și mai aproape de noi ar fi : George Talaz și Victor Tabacaru. Apoi Ștefan Andrieș, dar și Olga Eleonora-Loghin. Mai sunt
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pântecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba sau ca pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin idei. De la fleica din farfurie, privirile (și mâinile) alunecă spre coapsa vecinei. Fandacsia-i gata și se numește desfrânare. Desfrânarea are însă nevoie de mijloace. Și, cum gonflațiunea postprandială nu sporește nici farmecul personal
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate pe malversațiune și impostură. Toate viciile luxului ies astfel, necenzu rate, la iveală: ostentația, violarea moralității și a bunei-cuviințe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporția între venitul curat și cheltuiala promiscuă. Alături de criza strictu lui necesar, trăim, deopotrivă, criza superfluităților nobile, a măreției și a somptuarului. Am rămas cu Iri și cu Monica. La mai mare! Despre mânie Diferența esențială dintre Est și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
frumusețe și despre spirit, declar, cu toată nerușinarea de care sunt capabil, că nu există incompatibilitate între Verdi și Ionel Fernic, între Van Gogh și Pârvu Mutu, între șampanie și palincă. Și că e stupid să te rușinezi, dacă ai apetit și organ pentru ambele. Zgomot Ziarele ne-au informat, de curând, că Bucureștiul e unul din cele mai zgomotoase orașe din Europa. În materie de rele, puțini știu, mai bine ca noi, să se situeze la superlativ. În ce mă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de gașcă“, volubilitatea zglobie sunt de rigoare. Titlul conferinței, sau al comunicării, trebuie să conțină o poantă, un ce provocator, un șiretlic vesel. Nici o expunere fără o componentă de „entertainment“. O altă trăsătură caracteristică a pedagogului de școală nouă este apetitul pantomimic. Omul n-are stare, umblă neodihnit printre ascultători, e dinamic, demonstrativ, gimnastic. Îți arată ideile cu mâna, cu genunchii, cu coatele. Corpul participă năvalnic la formularea mesajului, conferința e, în bună măsură, o performanță motorie, iar conferențiarul - un bun
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oarecare nu e nici ideolog, nici practicant al „protestului de grad zero“ (Žižek). Are unele probleme de „așezare“ în ordinea lui și a lumii, are unele probleme cu plăcerea de a fi violent, cu o proastă înțelegere a libertății, cu apetiturile proprii, cu controlul de sine, cu imaginea de sine, cu evaluarea defectuoasă a legitimității proprii. Mai exact nu are aceste probleme, în sensul că nu și le pune. Adevărata criză a acestui tip uman - și, mă tem, a lumii de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
întârzieri și devansări specifice. De aceea, de câte ori mi se cere „lista celor 100 de cărți fundamentale“, mă derobez. Nu există rețete. Nu poți face sugestii de lectură decât celor pe care îi cunoști, cărora le știi „felul“, tulburările, căutările și apetiturile. Fiecare vârstă își are țesătura ei, fiecare individ uman are o chimie interioară care nu se poate sistematiza. În consecință, a recomanda o carte e un act de maximă răspundere și de mare intimitate. Solemnitățile pedagogice, ca și neglijența frivolă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de azi, pierdem contactul cu universul cărții, nu doar pentru că nu mai avem timp, nu doar pentru că preferăm computerul și televizorul, ci și pentru că suntem înconjurați de prea multe cărți. Abandonăm, uneori, lectura mai degrabă din cauza sațietății decât din cauza subțierii apetitului. Dacă nu mai citim nu este întotdeauna pentru că nu avem ce, pentru că bibliotecile s-au golit sau pentru că avem alte tentații, ci, dimpotrivă, pentru că bibliotecile stau să pocnească, pentru că oferta e inhibitorie. Oricine a trecut, în ultimii ani, prin încercarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prin frisonul post-pubertar al autorlâcului: simți nevoia acută de a așterne pe hârtie câteva rânduri decisive, în versuri sau proză, în secret sau la vedere. Îți vine să scrii, înainte de a avea ceva de scris. N-ai încă substanța: ai apetitul, postura, fasonul. „A fi scriitor“ e mica utopie privată a tuturor absolvenților de umanioare. Iar cine scrie vrea să și publice. Figura liceanului solitar, care își umple sertarele fără să aspire la notorietate, fără orgolii și veleități e rarisimă. Toți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spun că numai limba română, cu micul ei tezaur de împliniri intraductibile, merită încă o posteritate. Dar e limpede, pe de altă parte, că ea n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbește sângeros de urât, cu un apetit al promiscuității și al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viața cetății a devenit o baie de vulgaritate. Suntem în ochiul unui vârtej toxic, al unei tornade, care riscă să ne desfigureze. Cu puțin timp înainte să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de vin, Nouă de rachiu, Și-o văcuță grasă, Din ciread-aleasă, Să-i fie de masă. Se pare că geții se pregătesc pentru „lumea cealaltă”, luându-și aparent cu ei o mare cantitate de hrană și băutură, ceea ce le divulgă apetitul enorm al vieții. Totuși, e o mare deosebire față de egipteni, deoarece ei doar desfășoară acest dialog, fără să-și ia în mormânt efectiv nimic. Despărțirea dramatică de defunct este parcă lăsată deoparte de grija ritualică a lor ca „dalbului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că trupul meu se reduce cu fiecare zi tot mai mult. Se usucă și scade. Slăbesc, nu atât din cauza lipsei de hrană, care îmi este suficientă, cât din cauza hotărârii mele exclusive. Mă simt mai bine așa, descărnat, și chiar și apetitul mi s-a redus la strictul necesar. Tot ce mișcă aici, în jur, pare să asculte de această lege: se ascunde, se șterge, se diminuează, se reduce, ca să fie mai puțin vizibil. E o strategie a supraviețuirii, o tactică ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
personalității care au probat o deschidere transculturală mai ridicată le oferă unelte utile în gestionarea adecvată a resurselor metodologice etice de care dispun, căci le ordonează alegerea acelor instrumente și a acelor dimensiuni care s-au dovedit a avea un apetit "universalizant" mai însemnat. CAPITOLUL 14 Agresivitatea și comportamentul prosocial studiate intercultural 14.1. Definirea agresivității și cercetări tematice relevante Termenul agresivitate a avut parte de abordări diverse și uneori contradictorii. O definiție de maximă extensie asupra agresivității a fost furnizată
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
creșterea celulelor maligne, crescând imunitatea organismului. Se poate administra interferon α adițional la chimioterapie (Platinol, doxorubicină) sau radioterapie. Interferonul γ poate fi administrat intrapleural [14]. Tratamentul suportiv Cele mai frecvente simptome tratate prin această modalitate includ: durerea, dispneea, fatigabilitatea, lipsa apetitului, problemele gastro-intestinale, anxietatea/depresia. Această terapie contribuie la creșterea calității vieții pacienților. Managementul durerii Cuprinde: tratament medicamentos: non-opioidele (acetaminofen și antiinflamatoare nesteroidiene ca ibuprofenul) sunt prima alegere pentru durerea moderată; opioide: codeina, morfina, fentanyl; analgezice adjuvante (antidepresive, anticonvulsivante, steroizi). implante
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
relaxare, ne pot ajuta. Tratamentul fatigabilității Fatigabilitatea este rezultatul progresiei bolii, al efectului medicației sau al tratamentelor (chirurgical, chimioterapie, radioterapie). Tratamentul se bazează pe identificarea și managementul cauzei fatigabilității. Sunt folosite medicamente, exerciții, managementul stresului și nutriția. Tratamentul inapetenței Lipsa apetitului și scăderea ponderală pot fi tratate prin mese mici și frecvente, alimente cu conținut proteic și valoare calorică crescute, consiliere nutrițională. Tratamentul anxietății Anxietatea poate fi tratată prin tehnici de management al stresului, consiliere, sprijin din partea familiei și prietenilor, controlul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
frumoși decât oricând. Îmi doream să mă molipsesc de feminitatea mamei, însă structura mea avea totuși un aer destul de marțial, care a fost intuit încă din timpul sarcinei, mama trăind cu impresia că va naște un băiat, luând în considerare apetitul subit pentru ardei iute sau neastâmpărul pe care îl manifestam în burtica ei. Nu am trăit cu nostalgia sau dorința de a fi fost băiat, am crescut și m-am dezvoltat într-un mediu familial stabil, sănătos și fără situații
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în cazurile în care se sesizează apariția unor dezechilibre ale zonelor stomacului, feței, gâtului, toracelui, articulațiilor genunchiului. Meridianul Stomac este asociat cu întregul tract digestiv superior ce pleacă de la buze, cavitatea bucală, esofag, stomac și duoden (până la jejun). Acesta controlează apetitul, dezvoltarea sânilor la femei, lactația, funcțiile stratului de țesut adipos subcutanat și într-o oarecare măsură activitatea ovarelor. Starea meridianului Stomac poate fi observată prin analiza buzelor (iritațiile în coltul gurii pot indica o iritație a mucoasei gastrice), a pleoapelor
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
în pauză, fumam și eu ca să fiu în gașca fumătorilor. Cine nu fuma trebuia să facă ceva în timpul fumatului (să mute țintele de exercițiu, să facă tot felul de lucruri mărunte care îi stricau pauza). Acest mic lux a deschis apetitul pentru alte revendicări. Revenind la acea seară, în momentul în care s-au rupt rândurile, Brotea a intrat imediat în panică și a dat comanda: "Pe platou, adunarea!" Nimic. Pentru câteva clipe a scăpat de sub control situația, majoritatea militarilor fiind
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
dovedit de însăși supraviețuirea ei! Chiar dacă asta ar însemna smulgerea din Universitate. Dacă filosofia corespunde la ceva esențial în om atunci va supraviețui. * Starea actuală a filosofiei: este prinsă între rolul de sclavă a științei și cel de vehicul ideologic. Apetitul pentru proprietate dă seama de dorința omului de stabilitate, de lupta acestuia pentru a imobiliza realul într-o imagine; din ea derivă tendința de unitate (ca închegare a lui Unu), refuzul multiplicității și al diversității pe care postmoderniștii le reproșează
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o formă de consacrare a unui mecanism logic la scara unei existențe, este îndreptățită. Raportat la Istorie nu este decât un mod de acaparare a puterii prin asumarea capacității de a defini binele și răul. Ca nație ne caracterizează lipsa apetitului pentru viitor, singura formă de raportare la el fiind perorația. Asta conduce și la incapacitatea de asumare a sensului modernității, și anume progresul. Toate transformările noastre constituie doar evoluții derivate din mimetismul față de popoarele ce cunosc transformări, acestea din urmă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
bune rezultate. Societatea o practică sub forma izolării în închisori a celor ce se fac purtătorii acestor structuri mematice. Recomand însă izolarea reflexivă (meditația în singurătate) pentru cei ce riscă să fie contaminați. Analizând spre exemplu marxismul, putem găsi în apetitul pentru proprietate o altă formă de protecție împotriva unei boli mortale a secolului XX. * Insuccesul ideologiei comuniste în România l-am văzut după 1989: oamenii s-au grăbit să fure, adică să ia în proprietate toate bunurile despre care, timp
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să fure, adică să ia în proprietate toate bunurile despre care, timp de 40 de ani, ideologia epocii a încercat să-i convingă că sunt ale tuturor. Că acest gest a fost de fapt unul de distrugere, făcând vizibilă lipsa apetitului nostru pentru un nivel ridicat de agregare socială, ține de o altă poveste (sper că de o meta-povestire). Orice horoscop dă seama de tendința de ordonare a diversității oamenilor pe baza unui criteriu extrinsec. Succesul lui (dacă există unul) este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
raportate la un sistem axiologic), aruncând în umbră faptul cotidian de a fi, banalul existenței. Se ivește astfel goana după evenimente, ce constituie una din fațetele morții; adică aruncăm în neant cea mai mare parte a existenței noastre odată cu dezvoltarea apetitului pentru "istoriile personale". Plăcerea cu care așteptăm sărbătorile face vizibil modul în care ne raportăm la muncă. Poate că permanentizarea sărbătorilor ar reuși să ne facă munca mai dragă. Orice ideologie are succes acolo unde există indivizi ce așteaptă ca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sentimentală. * Cum consumul reprezintă principalul motor al mecanismului democratic contemporan, a nu-ți contura o întreagă gamă de emoții în jurul consumului, altfel spus a nu fi emoționat de consum, poate să te conducă la postura de persoană indezirabilă social. Lipsa apetitului pentru a împinge căruciorul de cumpărături constituie aproape o atitudine monahică, aruncându-te în rândurile unui "cler" ce nu respectă "noul zeu". Știința și Consumul constituie perechea arhetipală a timpurilor contemporane. Rămân de identificat ceilalți membri ai noului Pantheon! * Emoțiile
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]