2,718 matches
-
fiecare trei ani de catolicie, regatul să fie un an și ortodox... Și unde s-a dat greș? - Nu toți erau catolici... Sau dacă erau, unii erau mai înalți, alții mai scunzi. Fiecare susținând că varianta sa de înălțime era aplaudată cu mai multă căldură de Dumnezeu. Scunzii zvoniseră de exemplu despre lungani că nu aveau inimile îngrozitor de curate. Lunganii, în schimb, jurau că Adevăratul Sfânt Pontif nu se mai desprindea din rugăciune, cerând doar binecuvântata îndrumare cum să-i strămute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceea ce se aștepta de la el. Intui, de asemeni, că Mason, cu intrările sale dezgustător de perfecte, intervenții făcând însă și ușor cu ochiul la public, repurtase, previzibil, cel mai mare succes. Finalul găsi publicul în picioare. Întărâtat. Captivat. Șuierând. Aplaudând. Vociferând minute în șir. Toți purtau atârnate de îndoitura brațului stâng poșete. Toți își extraseră, în același moment, din poșete, batiste, fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foșnind rochii, aplaudând, de parcă ar fi fost prinși cu cleștișori metalici la niște surse electrice. Coborî de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
repurtase, previzibil, cel mai mare succes. Finalul găsi publicul în picioare. Întărâtat. Captivat. Șuierând. Aplaudând. Vociferând minute în șir. Toți purtau atârnate de îndoitura brațului stâng poșete. Toți își extraseră, în același moment, din poșete, batiste, fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foșnind rochii, aplaudând, de parcă ar fi fost prinși cu cleștișori metalici la niște surse electrice. Coborî de pe scenă. Se pierdu în mulțimea spectatorilor. Se tîrî până la masă. I se turnă un pahar. I se turnă o sticlă. Dădu paharul peste cap. Ca prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
anumită clipă, în petec. Întrecîndu-se să urle. Care bărbați, care femei... Dar a intervenit tot bătrânul Raicopol, explicîndu-le că, dacă nu lasă ciocurile mici, se va vedea obligat să execute pas sportiv cu ei, că ne va pune să-l aplaudăm în ritm ori chiar să recităm poezii despre dânsul. Amenințarea cu poezia i-a înfiorat... Fiecare a căzut pe gânduri, socotindu-se cam ce poezie ar putea recita el despre Raicopol. Unii puteau. Își mișcau deja buzele ca și cum s-ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rujează în oglinjoara aia. * La-nmormîntare, când noi, familia, ne aplecam și sărutam pe rând fruntea rece a lui tata, asistența, foarte numeroasă, a fost impresionantă de câtă tandrețe și de cât de dulci erau sărutările noastre și a început să aplaude. Tu ai murit de zece ani. La mulți ani și gata. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc tare de pereți. Ca să sune ca un clopot..." Cam atât. Așa se învrednicea să scrie "rivalul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zisei eu, îngenunchind și reținînd-o cu furie. - Da, zise ea turburată, surâzând, roșind, dar fugind totodată dinaintea mea acolo unde - o chema replica ei, astfel încît auzii vocea ei, de-un timbru umed și copilăresc, pătrunzând scena, și publicul ce aplauda entuziasmat la aparința acestui înger pământesc. Eu rămăsesem în genunchi și cu mînile unite după fondal si sorbeam cu tot sufletul meu notele de argint a vocei sale ce veneau până la mine. Eram zdrobit de fericirea mea. Pe când stăteam estaziat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
politici. II După uimitoarea înfrîngere suferită de armată în 1870, Franța și mai ales burghezia franceză își descoperă în doar cîteva luni fragilitatea și neputința de a conduce țara, de a stăpîni forțele sociale. Sub Napoleon al III-lea burghezia aplaudase operetele lui Offenbach, lăsîndu-se vrăjită de muzică, fără a înțelege însă cuvintele. A jucat pe scenă cele mai șterse roluri, fără a se fi recunoscut în ele și fără a fi sesizat acolo simptomele unei explozii ce stă să vină
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
paralele s-au preschimbat în dialoguri. Pe scurt, la începuturi cuvîntul a fost cuvînt al conducătorului: el ordona, avertiza, amenința, condamna. Apoi, copiat și preluat ca un ecou, a devenit și cuvînt al supușilor: așa a ajuns să aprobe, să aplaude, să flateze, să repete. În sfîrșit, abia în dialog a devenit cuvînt pentru a cuvînta: nemaivoind nici să condamne, nici să se supună, a devenit un dar pe care rostirea îl face celuilalt. Tarde descrie și analizează minuțios toate circumstanțele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
strigăte ca: "Moarte trădătorilor!", "Zdrobiți-i în picioare!". Niciodată lumea nu a fost atît de conștientă, atît de bine informată asupra neverosimilului acelor acuzații. Niciodată lumea nu a ținut atît de puțin cont de acest lucru. Faptul că popoarele au aplaudat și venerat atît de mult, că revoluționarii socialiști, șefi de partide, au putut accepta și au ajuns să idolatrizeze oameni, mai exact pe omul Stalin, care le impunea ca adevăr tocmai absența și uitarea adevărului, poate să treacă drept un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o asemenea măsură încît s-ar crede că le-am fabricat pentru a le ajusta la ele și am fi ispitiți să le respingem ca fiind creații ad-hoc dacă n-ar fi enunțate cu mult timp înainte. II Oamenii care aplaudau în picioare sentințele pronunțate și cei care îngenuncheau sub mărturie știau că primii erau siliți, iar ceilalți înșelați. Aprobau împreună lucruri împotriva cărora luptaseră de veacuri schingiuiri, execuții, falși judecători și false tribunale. Dar, totodată, ei premăreau laolaltă nașterea unui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este să facă promisiuni pe care să nu le onoreze, apelează din nou la „limba de lemn” - pe care minerii o cred, deși era evident că măsurile luate vor fi împotriva greviștilor și nu în favoarea lor. În final, el este aplaudat pentru că promite satisfacerea doleanțelor. În mod previzibil, într-o lună de zile Valea Jiului va fi reciclată și transformată într-o cazarmă. „Liniștiți-vă și reluați-vă lucrul”, îi sfătuiește Ceaușescu pe mineri. Epuizat de discursul său calp și de atmosfera
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de membri ai poliției secrete care rămăseseră în ipostaza de spectatori și care, în anumite cazuri, au făcut fotografii sau chiar au filmat). Populația de pe margine reacționa diferit, dar solidar cu manifestanții: unii se alăturau pur și simplu coloanei, alții aplaudau, alții lăcrimau de bucurie și speranță, alții prevedeau deja viitoarea reprimare, drept care aveau privirile încărcate de teamă. La sediul Comitetului Județean al PCR, închis și perceput ca o fortăreață, mulțimea (devenită mai mult decât reprezentativă - se ajunsese la câteva mii
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de revoluționari; mulțimea începe să-și radicalizeze atitudinea, clamând anticomunismul și renunțând la anticeaușism, ceea ce-i îngrijorează pe complotiști - drept urmare, grupul Iliescu se infiltrează ca reprezentant al noii Puteri, anunțând hotărârea din balconul Comitetului Central (grupul Iliescu nu este nici aplaudat, nici respins, dar, lucru esențial, este filmat, iar discursul membrilor noului organism politic este transmis în direct - spre deosebire de celelalte grupuri care se erijaseră în virtuale noi organisme de putere, dar care nu fuseseră filmate). Grupul Iliescu se retrage apoi într-
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
permitea acestuia să alerge În spatele unui atacant pe o distanță scurtă. Adaptând un astfel de joc la linia de țintă, Swag marca toate punctele și primea uralele. Era o vedetă. Pe măsură ce Swag Înscria eseu după eseu, reputația sa creștea. Era aplaudat și aclamat de fiecare dată. La Început, echipa se bucura de meciurile câștigate. Totuși, după o vreme, Swag a Început să fie ovaționat tot mai puțin. Obosiți să tot facă munca de jos În timp ce altcineva culegea roadele, coechipierii lui Swag
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
epocă ce-și caută ea Însăși căile cele mai adecvate de expresie, el se simte chemat să se pronunțe. Atras În dezbaterile și disputele momentului, În multe privințe decisive pentru destinul modern al literaturii, Întreabă și se Întreabă, respinge ori aplaudă, sugerează soluții. Contactele cu cercul lovinescian și Îndeosebi colaborarea la Contimporanul, În paginile căruia Începuseră să apară nu numai referințe sumare la tendințele avangardei europene, ci și traduceri de texte reprezentative și avizate comentarii, vor fi lărgit la tînărul poet
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, și variațiunile pe cîte o singură temă se conjugă În chip și mai evident Îndeosebi În Ulise și Brățara nopților. Secvențe de „notație” caleidoscopică, de tipul: „e ora cînd englezii o aplaudă pe raquel meller / și refuză buchetul de violete / aruncă lumini jocurile de ape / scrîșnesc din dinți marile cotidiane / și iată: agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor” (Ulise, 1) - alternează cu (sau se structurează treptat În) imnurile ce punctează din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
reprezintă un factor de tranziție. Primește, ca Alecsandri mai tîrziu, ideea de a fi depășit de un talent mai puternic: „Dar o scriere este totdeauna un mijloc de a face alta mai desăvîrșită, și eu voi fi cel dintîi a aplauda pe acela ce va face mai bine.” Conștiința că opera se Înscrie Într-o serie istorică și că literatura iese din literatură? Sigur este că un spirit lucid (putem spune chiar realistic), cucernic și harnic domină gîndirea și determină demersul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui ? În rai sau în iad... Cosmina uită să mai lăcrimeze. Se dădu înapoi, dar Pantelimon păși săltat ca un dresor, micșorând distanța. — E simplu, spuse. Aruncă cu iscusință moneda și o prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca la vechile statui budiste, apoi și le duse, fără să le slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întoarseră unul spre altul, dar numaidecât, ca și când ar fi fost mirați de apropierea fizică dintre ei, reveniră la poziția dintâi, fără nici un fel de mișcare a fețelor, într-o abstracțiune totală. Cu toate astea, când Ioana sfârșise și toți aplaudând se ridicaseră în picioare cu intenția de a se apropia de ea și a o felicita, Pomponescu avu o ezitare când simți alături pe Ioanide și manifestă pe față aceeași contrarietate solemnă ce-i era proprie la nemulțumiri. În mod
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sfinte simțiri ale mele, n-aș fi sigur că mă pot stăpâni. (Gazeta favorabilă nota la această frază aplauze furtunoase în sală, în timp ce gazeta defavorabilă, calificând pe Pomponescu drept apologet improvizat al crimei, observa că o încercare timidă de a aplauda a unui individ a fost strivită de tăcerea semnificativă și disprețuitoare a publicului.) Astăzi simțământul de nație a scăzut atât de mult la unii politicieni, încît fenomenul îngrijorării din partea spiritelor profunde, mai ales din sânul tineretului, care totdeauna a fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lume, cu femei și tineret. O asistentă redusă și de intelectuali puri, cu aere critice, îl stânjenea. Dorea să fie "subliniat" prin aplauze la anumite fraze pregătite dinainte. Un eșec îl demonta. De aceea amicii săi, cunoscîndu-i repertoriul, dădeau exemplu, aplaudând unde trebuia, incitând astfel publicul. Cu aceste mici observări, confirmăm că Pomponescu avea succese statornice, plăcând în special micii intelectualități. După discurs sau conferință, Pomponescu priza foarte mult faptul de a i se oferi un banchet, la care ținea de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capodopere. Când le-am regăsit printre hârtii, cu douăzeci de ani mai târziu, mi s-au părut rușinoase. Firește, le-am aruncat pe foc, ca să nu mi le găsească cineva. Ne trebuie un public care să creadă în noi, să aplaude așa cum aplaudă când cânți tu. - Și pe tine te aplaudă când vorbești! Pomponescu tresări. - Crezi că vorbele aruncate o dată mai pot să deștepte îngenerațiile viitoare o emoție? lată o întrebare. Ministrul, anxios, aștepta ca Ioana să zică: Sunt convinsă! Numele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le-am regăsit printre hârtii, cu douăzeci de ani mai târziu, mi s-au părut rușinoase. Firește, le-am aruncat pe foc, ca să nu mi le găsească cineva. Ne trebuie un public care să creadă în noi, să aplaude așa cum aplaudă când cânți tu. - Și pe tine te aplaudă când vorbești! Pomponescu tresări. - Crezi că vorbele aruncate o dată mai pot să deștepte îngenerațiile viitoare o emoție? lată o întrebare. Ministrul, anxios, aștepta ca Ioana să zică: Sunt convinsă! Numele lui Demostene
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ani mai târziu, mi s-au părut rușinoase. Firește, le-am aruncat pe foc, ca să nu mi le găsească cineva. Ne trebuie un public care să creadă în noi, să aplaude așa cum aplaudă când cânți tu. - Și pe tine te aplaudă când vorbești! Pomponescu tresări. - Crezi că vorbele aruncate o dată mai pot să deștepte îngenerațiile viitoare o emoție? lată o întrebare. Ministrul, anxios, aștepta ca Ioana să zică: Sunt convinsă! Numele lui Demostene a rămas." Dar ea, impasibilă, zise doar: - Tu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de zgârie-nori, contururi bizare de stil decadent, cum cetățenii uimiți constată actualmente în cutare cartier al Capitalei, e de natură a atrage atenția forurilor noastre competente, inclusiv autorităților bisericești, asupra oportunității pervertirii unui trecut glorios în această materie. Pasajul fu aplaudat, însă nu așa călduros cum s-ar fi așteptat Pomponescu. Preoții bătrâni, sensibili la cuvântul "tradiție", fără o analiză mai adâncă a lui, fură mai satisfăcuți, preoții tineri, contaminați de Mișcare, visau, dimpotrivă, procesiunea grandioasă și chiar terifică, fiind de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]